9,057 matches
-
se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și Înfricoșătoare, se aud strigăte și Împușcături, nu Întârzie să răsune bubuiturile tunurilor și să apară de după cotă trei tancuri nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ziua crucii? Pentru că acum e timpul lor, sunt coapte și se desprind ușor din coajă. Azi e ultima zi când vara mai are putere, de acum încolo toamna îi ia locul. Dar știi că azi nu ai voie să mănânci nuci, nu-i așa? întrebă bunica. Da, dar de ce nu este voie, bunico? Pentru că astăzi se sărbătorește Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos, iar nucile poartă în ele simbolul crucii, căsuța aceea din interiorul lor în care sunt
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui, dar odată căzute
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui, dar odată căzute la pământ se dezbrăcau de ea pentru că le devenise inutilă, altele încă bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pământ se dezbrăcau de ea pentru că le devenise inutilă, altele încă bine închise în coaja verde, care se încăpățânau să mai rămână pe ramuri de parcă ar mai fi vrut să fie vară. Așezat într-un loc ferit de ploaia de nuci, George stătea comod și mânca cele câteva nuci pe care le culesese pentru festinul său. Angelina îl observase și se duse la el spunându-i: Astăzi nu ai voie să mănânci nuci, este păcat! Acestea sunt superstiții pentru cei care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
inutilă, altele încă bine închise în coaja verde, care se încăpățânau să mai rămână pe ramuri de parcă ar mai fi vrut să fie vară. Așezat într-un loc ferit de ploaia de nuci, George stătea comod și mânca cele câteva nuci pe care le culesese pentru festinul său. Angelina îl observase și se duse la el spunându-i: Astăzi nu ai voie să mănânci nuci, este păcat! Acestea sunt superstiții pentru cei care cred că omul a fost creat de Dumnezeu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Așezat într-un loc ferit de ploaia de nuci, George stătea comod și mânca cele câteva nuci pe care le culesese pentru festinul său. Angelina îl observase și se duse la el spunându-i: Astăzi nu ai voie să mănânci nuci, este păcat! Acestea sunt superstiții pentru cei care cred că omul a fost creat de Dumnezeu, dar știi care este adevărul? Omul se trage din maimuță! Cum adică omul se trage din maimuță? întrebă Angelina, neîncrezătoare în ceea ce spunea George
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja verde, iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe prispa din spatele casei să le mai usuce soarele. La un moment dat, Simina se apropie de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe prispa din spatele casei să le mai usuce soarele. La un moment dat, Simina se apropie de Angelina spunându-i: Îmi cureți și mie câteva nuci, să le mănânc? Dar astăzi nu se mănâncă nuci. Acestea sunt superstiții! Atunci n-ai decât să ți le cureți singură! Nu pot, mâine merg la școală și nu pot merge cu mâinile murdare. Și eu merg la școală. Dar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
punea separat, aveau să fie puse pe prispa din spatele casei să le mai usuce soarele. La un moment dat, Simina se apropie de Angelina spunându-i: Îmi cureți și mie câteva nuci, să le mănânc? Dar astăzi nu se mănâncă nuci. Acestea sunt superstiții! Atunci n-ai decât să ți le cureți singură! Nu pot, mâine merg la școală și nu pot merge cu mâinile murdare. Și eu merg la școală. Dar tu te-ai murdărit deja! Știi ceva? Dacă vrei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-a tras clapa. Altfel nu se explică. Unde-i?” S-a tras cu cal cu tot la umbra nucului din colțul uliții. Simțea că arde de furie. Nimeni n-a îndrăznit vreodată să-i facă așa ceva. După o așteptare destul de lungă, la cotul drumului a apărut țiganca, cu o boccea sub braț. Când a avut-o în față, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA 1986 Acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris și a fost lucrat pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului "Sburătorul" din anul 1924. FECIOARELE DESPLETITE (1926) Zadarnic Mini, pe scaunul înalt, sculptat din nuc masiv, îmbrăcat cu gobelinuri vechi - zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mânușile alături, dreaptă statuie a mustrării. Lina, buna Lina nu se ocupa deloc de ea. Avea aerul acela serios care îi curma trei dungi pe fruntea mică și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Să nu poți suferi vizitele la tară și să fii nevoit să pici î a oameni într-o zi de necazuri. . . Nici măcar să nu fie amicii tăi, pentru a lua parte directă la acele necazuri; . . ." O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" -- observă Mini - cu limba lată de bronz grav și sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă și de calitate bună ca tot restul. De la pendulă, unde minutele treceau încet - firește din cauză că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Simple, foarte simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită într-o cameră imensă, luminată sarbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă. 109 Scaunele, tablourile, consolele, totul era în proporții mari ca și odaia. Predomina nucul ars și pielea de Cordova cizelată. Mică, în fundul unui imens fotoliu rotund, Mini se uita împrejur. Tot apartamentul de jos, fără uși despărțitoare, cuprindea abia patru camere vaste: hall-ul, un birou tot atât de majestuos, care se vedea alături, camera de primire
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
măslin, pe sprâncene flori albe, de câmp, pe ochii tăi negri n-am pus nimic. pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii i-am înconjurat cu busuioc. pe tors și pe coapse, flori de portocal, iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii. sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
o numesc fericită; împărătesele și țiitoarele de asemenea o laudă. 10. " Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor? 11. M-am coborît în grădina cu nuci, să văd verdeața din vale, să văd dacă a înmugurit via și dacă au înflorit rodiile. 12. Dar fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus la carăle poporului unui om ales. 13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
culoare și pătrund într-o cabină cu miros stătut, de sudoare și de mobilier încins. Hamalul pune cele două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja în mișcare, rulând încet de-a lungul peronului, dar mâinile rămân agățate acolo și nu-și dau drumul până când viteza nu crește destul de mult cât să nu mai poată ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le spună acestor chipuri care devin brusc grave la vederea lui: este în ordine, mă făceam doar, continuați, râdeți dacă doriți... În dimineața în care expediția este gata de pornire, se trezește devreme și-și croiește drum printre resturile de nuci de cocos goale și trunchiuri de copaci, îndreptându-se spre plajă. Pescarii împing pirogile lungi spre valurile care se sparg la țărm, forțându-și lopețile în apă, apoi ridicându-le la loc cu mișcări fluide, ferme. Încet, bărcile părăsesc zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și nici copii la joacă nu mai sânt. Căsuțele prin vremi s-au coșcovit Stând să alunece spre mal de apă Căci timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele părintești, Doar nucul pus de tata mai rodește. Cireșul s-a uscat și creanga-i mărginește, Grădina din vecini, cu meri domnești. Prin geamul colbuit de anotimpuri, Zăresc năframa mamei și-un ștergar Și-n cui, mai ruginește bătrânul felinar, Ce sta de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
La pieptul tău, la sânu-ți sățios, Culcat pe braț sub ochiul tău cucernic, Tăria de bărbat, să fiu puternic, Mi-ai dăruit din sufletu-ți frumos. Când iți roiau prin curte numai fameni, Și casa era pusă la mezat, Sub nucul cel bătrîn, neîncetat, Mă învățai iubirea ta de oameni. Când au venit și vremuri de restriște, Din coșul de nuiele lânga drum, îți urmăream prin firele de fum, Trudeala ta cu alții la horiște. Dar soarta mea ne-a despărțit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ai tot? Vița s-a prins? Cum? Spui nu pot?! Nu ești destins? Prea mult te cert?! Nu poți gândi?! Totu-i incert?! Ce-ai vrea să fii? Șaman arab, să ai harem? Tu ești prea slab pentru tandem! Culege nuci, porumbu-i copt! Pe unde fugi? Căpșune: opt Găleți s-aduci, azi nu mănânci! Recitare Ai vrea să îți rămân o amintire Prin file roase de haine ceasuri, Zidită, în adâncă neclintire, Cum stau furtunile-ntre două masuri. Ai vrea să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aplicat cu atâta grijă. Când se trezesc sora și fratele meu, eu sunt îmbrăcată în frumoasa rochie a lui Fann Sora cea Mare. Mama îmi leagă dantelele. Când totul e gata, mâncăm terci la micul dejun. Rong îmi dă două nuci pe care le-a păstrat de anul trecut. Insistă să le mănânc pe amândouă pentru a-mi purta noroc, iar eu îi fac pe plac. Sosesc cărăușii. Rong mă ajută să nu târăsc rochia pe pământ până când cărăușii mă ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]