17,360 matches
-
munițiile și s-au apropiat sovieticii, n-au mai avut cine-i elibera din buncăr pe ostașii captivi. Rușii au aruncat în aer fortificația cu tot cu nefericiții ei ocupanți. O altă cazemată, descompusă în trei blocuri de beton, servea, în târla oilor unui fermier local, drept șopron pentru ovinele sale. Acesta, animat și el de interesul oaspetelui basarabean pentru ecoul războiului, ne-a condus în capătul grădinii sale, unde se deschidea un hău larg, de 15-20 metri lățime și aproape tot pe-
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
dreptul să se nască, dreptul la viață. Apoi trebuie să organizăm societatea într-un fel sau altul, astfel încât să le dăm speranță, curaj și încredere tinerilor. Mă uit la ei când merg prin sate și-i văd ca pe niște oi rătăcite, au făcut școala și nu mai știu ce să facă cu ea, au îmbrăcat haina de orășean și acum nu pot să îmbrace hainele de țăran. Trebuie să le redăm speranța în viitor. Viața omului se împarte în trei
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
resturi de mâncare. Sunt hămesiți, n-au hibernat, și nimeni nu gândește să le ofere ajutor când puii vor mai crește. Ei se hrănesc cu rădăcini și resturi din gunoaie și uneori, în miezul nopții, dau iama în saivane. O oaie, uneori o capră, un porc sau un vițel servesc urșilor drept hrană, întremându-i puțintel. Mă-ntreb: de ce mai marii zilei la ei nu se gândesc și-i fac vedete negative când se răzvrătesc? Că vânătoarea nesăbuită și defrișarea de
ALARMĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366823_a_368152]
-
văd întinsă flota cu prova la paradă. Mi-aș pune-n lanțuri cordul, să nu-l apuce zborul Când, la catarg în vârf, se 'nalță tricolorul. Privește cerul trist și stânca se înmoaie Cum zbiară mielul blând și plânge biata oaie! Atâta sânge curge din tălmăcirea slovei Și-atâtea cruci înoată în veșnicia dogmei... Berbecii stau pe-o rână, nu-s buni măcar de lână! Sămânța li se pierde cu pruncul dimpreună. Ciobanu-și umple traista și spune mucalit: "La vară
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
cursurile facultății de filologie din Tizi*. Vor trebui apoi să se mărite cât mai bine , să arate ca niște adevărate doamne iar mâinile lor ar fi avut astfel de suferit. Din vânzarea acestui ulei și a covoarelor de lână de oaie pe care le țesea în timpul iernii, Yemmah reușea să le plătească studiile și să le strângă bani pentru nuntă și zestre. Acum Ahmet era cel care își ajuta, mama la prepararea uleiului, muncă migaloasă care cerea efort și mult timp
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
de omletă kabilă bouracks= rulouri de aluat umplute cu un amestec delicios de carne tocată și spanac. Pot însoți farfuria cu ciorbă (înlocuind uneori chiar pâinea) dar se pot consuma și ca o gustare chorba= supă tradițională de carne de oaie și legume, foarte groasă și picantă; tighrifine= un îndrăgit desert kabyl (similar clătitelor) Referință Bibliografică: SOȚUL SOȚIEI MELE (fragment de roman) / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
cine se mântuiește, cine nu se mântuiește nu are o atitudine ortodoxă, ci una absolut contrară. Cum să spun eu cine se mântuiește și cine nu? Cunoașteți prea bine pilda din Pateric cu monahul care a fost întrebat care sunt oile și care sunt caprele la care face referire Mântuitorul Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie. Părintele a răspuns cu smerenie: "Toți sunt oi, eu singur sunt capră". Stelian Gomboș: - Așadar, noi nu putem judeca cine și cum se mântuiește? Mitropolitul Serafim
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
mântuiește și cine nu? Cunoașteți prea bine pilda din Pateric cu monahul care a fost întrebat care sunt oile și care sunt caprele la care face referire Mântuitorul Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie. Părintele a răspuns cu smerenie: "Toți sunt oi, eu singur sunt capră". Stelian Gomboș: - Așadar, noi nu putem judeca cine și cum se mântuiește? Mitropolitul Serafim Joantă: - Cine se duce în iad, cine se duce în Rai? Toți se duc în Rai, numai eu mă duc în iad
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
au așezat, la marginea comunei, s-a numit cartierul Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până spre extremitatea comunei, către mare. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale din acele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două ore, tata a terminat de spălat oile și trebuia să se apuce de cai și apoi de lână, mama luptându-se cu preșurile și cuverturile, frecând de zor cu peria de paie și clăbucind cu nădejde cu săpunul făcut în casă tot de ea. Leșia rămasă de la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
zor cu peria de paie și clăbucind cu nădejde cu săpunul făcut în casă tot de ea. Leșia rămasă de la fabricarea săpunului o folosea în apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat deocamdată de urgențele spălării oilor și cailor, tata m-a luat de mână și m-a condus într-un spațiu aflat în stuful crescut pe malul bălții, aranjându-mi undița improvizată și sfătuindu-mă să am grijă să nu cad în apă. Apoi s-a întors
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
de dinainte”. La fel spune și Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Profeți mincinoși sunt gândurile care ne arată păcatele ca fiind mici și care profețesc că ni s-au și iertat. Aceste gânduri sunt ca niște lupi prădători îmbrăcați în piei de oaie și îi cunoaștem după roade. Câtă vreme mintea noastră este tulburată de patimi, ne dovedește că n-am primit iertarea deplină, că n-am arătat roade vrednice de pocăință; rodul pocăinței este nepătimirea sufletului; nepătimirea este ștergerea păcatului ... ” (La Evanghelia
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate animalele. Preotul nu poate folosi violența nici în acel mod în care o pot face judecătorii laici. Așadar este nevoi de convingere, nu
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
laici. Așadar este nevoi de convingere, nu de constrângere. Trebuie păstrat și echilibrul între acrivie și iconomie în funcție de situația și de starea sufletească a credinciosului respectiv cu toate predispozițiile ei. Și aici, autorul acestei însemnate lucrări, face comparația cu recuperarea „oii pierdute”: omul rătăcit este mult mai mult greu de adus înapoi fără forță, ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dacă vom pune față în față primele dintre faptele milosteniei trupești și sufletești
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
setea de distrugere a proprietăților lor, strămoșești-testamentare. Astfel că, recrutarea lui Vasile s-a făcut pe fondul bucuriei și parcă al așteptării întregii familii Bucelea. Mezinul Vasile și-a dăruit și bocancii noi, proaspeți primiți de la părinți, alături de pieile de oaie, de sacul plin cu alimentele oferite de seniorii familiei care nu și-au ascuns bucuria de a-l conduce cu căruța cu cal până la baza muntelui, la Vistișoara. Înainte de întoarcere înflăcăratul Vasile a stabilit programul de lucru: locurile de întâlnire
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
îmbelșugate, dimpotrivă, locuitorii de la munte supraviețuiesc, în mare parte, datorită pășunilor întinse de pe pajiștile înverzite de pe versanții munților prăpăstioși și anoști. Acolo, pe crestele munților, de când e lumea, au fost sate de păstori care au avut ca principala îndeletnicire creșterea oilor. Pe aceste locuri, mai rar poți vedea vite mari, vaci, boi, ori cai. Catârul, măgarul, capra și oaia sunt la ele acasă. Și totuși, oameni acelor sate par cei mai fericiți locuitori ai pământului. Cu totul altfel arătau chiar și
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
prăpăstioși și anoști. Acolo, pe crestele munților, de când e lumea, au fost sate de păstori care au avut ca principala îndeletnicire creșterea oilor. Pe aceste locuri, mai rar poți vedea vite mari, vaci, boi, ori cai. Catârul, măgarul, capra și oaia sunt la ele acasă. Și totuși, oameni acelor sate par cei mai fericiți locuitori ai pământului. Cu totul altfel arătau chiar și în antichitate satele de la câmpie. Erau ticsite de oameni locuind în case încropite din piatră, căci lemn era
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]