3,019 matches
-
un câmp de luptă. Crezi că mi-a luat-o în nume de rău? Nu, a tăcut, s-a retras câteva zile în sine - pe urmă a început din nou să bodogănească, aproape bucuroasă că putea să revină la vechea obișnuință, chiar dacă în tiradele ei nu uita să sublinieze că știe că eu îl consider pe bunicu-tău cel mai cumsecade dintre oameni. Dar pentru mine hotărârea de a-l urmări în secret pe socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu-l iubesc, dar s-ar putea să-l iubesc. Am dat din umeri, sperând că ea va înțelege. Eu sigur nu înțelegeam. Dar îl iubești pe Mark, l-ai iubit dintotdeauna. — Dar dacă nu-l iubesc? Dacă e doar obișnuința? De exemplu, tu ai fost cu o grămadă de bărbați... —Mulțumesc... — Așa că știi toate gradele de îndrăgostire pe care le poți simți. Și-mi amintesc cu claritate că ai spus că credeai că-l iubești pe primul tău prieten. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se spunea, se „dăduseră la fund“. Un coleg al cărui tată făcea serviciul în Renania ca înalt funcționar de poliție povestea câte ceva despre o bandă care, sub numele de „Pirații florii-de-colț“, răspândeau spaima în orașul bombardat Köln. Mai mult din obișnuință decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări pe care le lipeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de fabricație italienească în poziție de tragere, după cum nici caporalul meu nu avea de gând să apere satul Peterlein cu arma lui de asalt. Ne-am topit fără un sunet. Chiar dacă Ivan ar fi tras, la ordin sau ca din obișnuință, din partea noastră nu ar fi venit nici un răspuns. Asta nu s-a întâmplat din dragoste de oameni, nu am avut nici un merit. Mai degrabă rațiunea ori absența necesității ne vor fi împiedicat să ochim și să apăsăm pe trăgaci. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fusese aceea care mă invitase. Pe atunci aveam treizeci și nouă de ani și, din cauza înclinației mele de a spune pe nume lucrurilor prea mult timp trecute sub tăcere, eram considerat un ins turbulent. Discursul meu purta titlul Cuvânt despre obișnuință. L-am prezentat în germană, din cauză că ascultătorii erau în majoritate evrei de origine germană. Pe parcursul cuvântării am povestit și despre Ben și Dieter, despre echipele opuse de la spălătorie și de la bucătărie și despre acel education officer, care încerca să medieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Groß-Boschpol, apoi pe front și, mai târziu, cum scrisese el, doar la construcția de poduri, în munți... A mai spus încă multe lucruri. Dar astea s-au șters, ca și prenumele logodnicului, pe care îl rostea mereu cu căldură, din obișnuință, ca și când ar fi stat întins lângă ea. Și apoi, eu să fi fost acela care a șoptit una și alta în fân? Poate lucruri profunde despre cerul plin de stele? Sau despre lună, de îndată ce se arăta sau tocmai dispăruse? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în mânecile rasei; așa procedează întotdeauna călugării atunci când îi atacă diavolul. Totuși, câteva decenii mai târziu, la o producție continuă, succesul îmi devenise obișnuință, faima - plicticoasă, iar pizma obișnuită - pe cât de scârboasă, pe atât de ridicolă; când cearta pe teren politic cu adversari atât din tabăra dreptei, cât și din cea a stângii se sleise pentru un timp, când, ca artist cu dublă profesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dorința de a face parte cel puțin din comunitatea fumătorilor și de a întinde mâna la fel ca ei după tutun și foiță de țigări; asta m-a făcut dependent sau, mai îngăduitor spus, m-a tranformat în fumător din obișnuință. Tutunul Schwarzer Krauser se găsea în niște pungi ascuțite, pe dinafară albastre, argintii pe dinăuntru, pe care stângaciul le avea în permanență la îndemână în buzunarul respectiv de la pantaloni. Răsucitul țigărilor l-am învățat urmărindu-i la suprafață pe caporalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o mai târziu la manuscrise, asprind textul tot mai mult de fiecare dată și menținându-l fluid de la o versiune la alta. De asemenea, scriu în continuare la pupitre înalte, fiindcă statul în picioare în fața blocului de modelaj a devenit obișnuință. Mages nu tolera așezatul pe scaun. Până la sfârșitul lui ‘50 am rămas elevul lui. Mai multe fete slabe au fost terminate în acest răstimp, sau par terminate. În timpul acestei ucenicii, în care am refuzat consecvent să duc mai departe, fidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din obișnuință, scrâșni din dinți brusc și fără vreun motiv aparent, devenind astfel, din perspectiva viitorului romancier, potrivit pentru personajul numit „scrâșnitorul“ și, pe când trenul intra în gara Zoologischer Garten, mă invită, parcă într-o doară, să înnoptez în atelierul lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-i decupeze fundul, de zgîrciți ce sînt. Un veteran de război trimite o scrisoare de război redacției Europa, cu dezvăluiri. Aflăm din dezvăluiri că „Nicolae Manolescu tot aducea băutură În casa scriitoarei Dana Dumitriu și i-a creat ei obișnuința de-a bea În fiecare zi din care cauză s-a și Îmbolnăvit de cancer pulmonar”. Bine cel puțin că nu fuma, ar fi făcut și apă la plămîni. Veteranul monta faianță În baia prozatoarei și-a auzit tot pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții. Își luase cu el obișnuința din vechea locuință, dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit să se adapteze. În spatele său era camera mare strălucitor de albă și mirosind a var și căptușită cu liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui în unde care nu se mai terminau, precum lava, fumul și cenușa unui vulcan deloc furios, chiar blând în manifestările sale, care își epuizează forțele catastrofale numai într-un permanent mârâit și o fără de sfârșit clătinare, menite să nască obișnuința și să te adoarmă și cu atât mai primejdioase întrucât niciodată n-ai să știi cât de mare e forța din adâncime care oricând ar putea izbucni într-o atingere, când el, vulcanul, se va fi săturat de mârâială; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țară. Nu contează că tot ce știu ei cu certitudine este că averea mea personală nu se reduce decât la o fracțiune minusculă din propria lor avere. Lăcomia este atât de adânc înrădăcinată în acești oameni, ea a devenit o obișnuință atât de fixă, încât știu că nu vor rezista să nu facă această călătorie, numai și numai pentru a mai răzui ce-a rămas din butoaiele putrede ale moșiei mele — Poetic, moșul! spuse Dorothy aparent neimpresionată de tonul documentului. — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După mine! Între fete - Cum s-a ajuns nu am habar, Știu doar atâta că la pat, S-a dovedit a fi măgar! - Nu l-am crezut așa dotat! Supărat pe iubita sa vânzătoare Nu-i motiv de supărare, Din obișnuință-i gestul. Când ți-a dat o sărutare, Ce-ai fi vrut, să-ți dea și restul? O fată fierbinte Observând că mă codesc, Zise scurt, pe față, Că pe dânsa o-ncălzesc Numai banii-gheață! Flagrant delict pe scara blocului
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
Nu se poate spune ce unitate exista între Păstorul cel mare și restul ucenicilor ecleziaști, fiii săi! Nu existau expresiile Clerul superior sau inferior; acestea au apărut mult mai tîrziu. Iar această unicitate a științei, această transmitere a sfințeniei, această obișnuință a vieții, acest schimb de iubire pe care vechiul Episcop o insufla tînărului Cler și care îl făceau și pe învățător, păstor, părinte să se reînnoiască, încît nu se poate spune ce rînduială armonioasă, admirabilă producea în conducerea Bisericii, ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
obediență irațională, ceea ce este sinonim perfect cu indiferența religioasă?141 Adevărat este că atunci cînd s-a reușit obținerea acestui lucru din partea poporului creștin, atunci s-a reușit și pervertirea sa, distrugerea creștinismului în sufletul său, lăsîndu-l numai în voia obișnuințelor; și un popor atît de nefericit, care printr-o corupere tainică, lentă și constantă, a pierdut fără să își dea seama principiul religios, un astfel de popor, spun, ale cărui interese religioase sînt adormite, este deja, în fapt, independent de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în felul acesta constrînge credincioșii să facă donații și milostenie, după cum este cazul zeciuielii, darurilor sau al altora asemănătoare; și nici natura spontană a acestui principiu nu se putea să nu se piardă odată, ci aceste donații au devenit o obișnuință. Presupunerea că un donator liber este, strict vorbind, un datornic, pur și simplu, pentru că a continuat să dea o lungă perioadă de vreme este un sofism al legii. 140. Prima măsură a servituții cărora le-au fost supuse donațiile spontane
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lipsurile, făcînd referiri specifice la exemplele care se găseau înaintea ochilor, stigmatizînd nepregătirea corpului didactic, recrutat prea adesea din rîndul tinerilor clerici, "cei care deși nu au acumulat nici o experiență despre lucrurile omenești, nici nu au terminat de învățat din obișnuința socială principiile bunului simț, totuși au absolvit școlile seminariale, acest non plus ultra al modernei cunoașteri ecleziastice" (p. 34). 44 Singular este paralelismul între textele patristice cele mai frecvent amintite de Rosmini și acelea care au servit ca ghid de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
scopului propus. Voința și curajul presupun perseverență, stăruință, hotărâre și capacitate de a depăși emoțiile de sens negativ, frica, inhibiția etc. Curajul se dobândește prin educație și prin autoeducație, adică acțiunea de a forma la agentul de pază și protecție obișnuința de a câștiga în confruntarea cu răufăcătorul, de a-și înfrânge frica, ezitările, inhibițiile, mai ales în situațiile de risc maxim, prin manifestarea unui spirit creator și plin de inițiativă. „Indicațiile prețioase“ pe care le așteaptă un agent de pază
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
el se „derulează“ În mod constant În interiorul conștiinței fiecărui individ. Această noțiune de om verde - sau femeie verde, așa cum a imaginat-o W. H. Hudson -, văzută ca emblemă a strânsei legături dintre actualitatea conștiinței prezente (nu În ultimul rând prin obișnuința ei de a se retrage Într-un codru mental) și ceea ce știința a cenzurat În atitudinea omului față de natură - adică latura „sălbatică“, sentimentul interior opus chipului exterior, Întors spre fapte, modelat și impus de modă -, m-a ajutat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
tău. Celebrul animal, Celebrul animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut pentru mine prospețimea. Îmi sună a brand covârșitor și familiar, a produs pe care-l consum din obișnuință. Fără emoție, fără fior. Îl gust, fără să mă bucur de el. În definitiv, au trecut anii. Aproape doi, numărând Înapoi dinspre această duminică velocipedă. * Voi fi scurt și sec. Mi-e teamă că altfel n-o să-mi iasă. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dar dacă nu te simți adecvat situației, ajungi repede pacientul unui spital de nebuni. Ironic, nu? Gânditorii sfârșesc închiși într-o cameră având gratii de fier la ferestre, iar nebunii devin factori ai normalității. Răul este în noi Marius și obișnuința de a trăi cu el face să ajungem să nu-l mai vedem. Evident, asta nu-l face mai puțin oribil. Adevărat, dar numai războiul îi permite să intre în cotidian. Într-o seară, ocupasem poziție cu plutonul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius soarbe cu nesaț din ochi trupul statuar care sub mângâierile ușoare ca puful păpădiei își arată fără pudoare locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bunul meu, apoi la tata și cred că așa este normal să continui și eu. Dacă nu ar mai fi respect și rușine unde am ajunge? Bine moș Ilie, faci cum vrei mata, văd cu nu te pot scoate din obișnuințele dumitale. Acum, spune-mi, ce s-a întâmplat? Anatol s-a accidentat la picior. A călcat pe o greblă acum două zile. Nu mi-a spus decât azi când a văzut că nici măcar nu poate pune talpa pe pământ. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]