6,770 matches
-
drogurilor Mai ieftine, mai scumpe, Iubirea e un drog suprem, Nu e dat oricui să iubească, Nu e târziu niciodată, Pierde doar cine nu poate iubi, Dincolo de moarte, drogurile Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever, Bate pendula în trupul meu obosit, Mă tot sâcâie un idiot măscărici, Seamănă mult cu corbul lui Poe, Eu râd de acel Nevermore, Never say never, rezist. Iubito, tu ești curată, Ai un miros amețitor, misterios, Lasă-mă să intru în lumea ta, Ești o lume
DROGURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353195_a_354524]
-
trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși, ninge,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu” (Poezia „Șah la rege”). Este o lumină creștină în acestă poezie cu iz blagian, amintind întrucâtva de „Poemele luminii”. Însăși poemul e „mut ca o lebădă”, însă, sub
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Circiu Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Poate pentru că după rutină zilei, ne dorim altceva...să evadam nu doar din spațiul nostru geografic și din tiparele zilnice, ci și din ''eu-ul'' nostru puțin obosit de monotonia zilelor ce se repetă, cu mici excepții aproape la fel. Uităm pentru o vreme de servici, obligații, facturi, neplăceri mărunte sau dezastre iminențe. Lista cu ce ne dorim să vedem devine cu fiecare obiectiv vizitat mai scurtă. Veni
DE CE IUBIM VACANTELE? de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352592_a_353921]
-
să își transfere greutatea pe umerii mei. Cu toate acestea, părea în continuare că el este acela care conduce. - Hai să ne oprim la o terasă, mi-a spus într-o zi în care mi s-a părut mult mai obosit decât de obicei. - Nu e ora la care ar trebui să-ți iei medicamentele? Dădu din mână. - Le pot lua și peste o oră. Nu-mi venea să-l contrazic. Era un început frumos de vară. Soarele se strecura îmbietor
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
și ropote de aplauze s-au năpustit în urechile copiilor care erau agitați neștiind ce se întâmplă. Apoi, liniște. Un glas puternic, o orchestă veselă au pornit a cânta muzică populară, storcând lacrimi din ochii asistenței. Timpul a trecut repede. Obosită, Lăcrămioara a adormit. Când s-au întors acasă era deja noapte. Pe Lăcrămioara o deranja doar scârțâitul pantofilor noi ai tatălui său. Poate că numerele de la circ o făcuseră să vadă numai lucruri fantastice în jur. În acea seară a
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
luă la masă. - Vai, ce m-ai speriat! Citeam ceva din caiet. - Am văzut și de aceea nu am vrut să întrerup. Haide, masa este gata! - Ce repede ai terminat de gătit! Pe mine mă luaseră gândurile. Mă simt cam obosită. - După masă o să te duc acasă, să te odihnești. Eu o să mă ocup de păsări și de porc, să le dau să mănânce și apoi să mă odihnesc. Și eu mă simt obosită, mai ales că m-am trezit cu
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
mine mă luaseră gândurile. Mă simt cam obosită. - După masă o să te duc acasă, să te odihnești. Eu o să mă ocup de păsări și de porc, să le dau să mănânce și apoi să mă odihnesc. Și eu mă simt obosită, mai ales că m-am trezit cu noaptea în cap! După ce luară prânzul, Rodica nu ar fi vrut să plece imediat. - Știi, aș vrea să mai stau la aer pâna îți termini treburile! - Bine, dar numai atât pentru că după aia
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
a fost agitat. Nu erau diferențe îngrijorătoare. Nici activitatea cerebrală nu părea să fi suferit modificări îngrijorătoare, așa încât Eugen a chemat asistentele și a invitat-o pe Iuliana în biroul său. - Va trebui să te duc acasă, draga mea... Ești obosită și mâine ai cursuri sau examene, spuneai... - Eugen, am voie să rămân aici toată noaptea? Vreau să fiu lângă el..., poate va vorbi din nou, poate va trebui să-i vorbesc... - Iuliana dragă, eu voi reveni... Voi sta cu Iustin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
urmă, domnule doctor, îi aduse la cunoștință asistenta medicală. Este foarte liniștit... V-am chemat pentru că a început să vorbească, șopti ea, observând că Iustin și-a întrerupt instantaneu monologul și era atent. - Da, bine!... poți rămâne dacă nu ești obosită, dar să fii pe aproape în caz că... - Nu se pune problema, domnule doctor. - Mulțumesc mult, Carmen! Puțină apă proaspătă te rog să aduci și un prosop... - Este dimineață, domnule doctor? îl întrerupse neașteptat de surprinzător vocea lui Iustin. - Este foarte aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MAI TRĂIEȘTE TATĂL MEU.., Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu un deget tremurător și obosit, el mângâie o poză de odinioară, din sufletul cărunt și îmbătrânit, o lacrimă peste obraz i se strecoară. Bunicule, nu plânge, știu că doare, eu am pierdut un tată-n al vieții prag, războiul nu ne-a lăsat nici o alinare
MAI TRĂIEŞTE TATĂL MEU.., de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352676_a_354005]
-
de fior, În care nu-și mai află adăpost Iubirea doborâtă de mult dor. BRIZĂ ( sonet ) de Leonte Petre Respiră marea, briza și-o trimite Să șteargă urme, pașii din nisipuri, Să netezească riduri de pe chipuri Prea palide, prea triste, obosite. Cu adieri ușoare, nu tertipuri, Coboară în privirile uimite, Să șteargă lacrimi încă nerostite, Pornite din dureri de multe tipuri. Se-ncurcă și prin alge și prin plete, Cu răsuflarea ei cu iz de sare, Își desfășoară coada de comete
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
imposibil de realizat, le-am încredințat în fiecare dimineață, în mâna Domnului. Niciodată nu m-am așezat la masa de scris, până nu am știut că binecuvântarea lui Dumnezeu este peste mintea și inima mea. De multe ori, eram foarte obosită, din pricina orelor prea puține de somn. Din cauza multelor ore de muncă petrecute în fața calculatorului, în timpul zilei, noaptea nu puteam dormi, alteori, îmi veneau idei și trebuia să le scriu, pentru a nu le uita până dimineață. Cu toate acestea, am
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
Mi-a plăcut teribil de mult, dar mă temeam de mine, mă temeam că nu voi rezista și am să-l iau în brațe, să-l întind pe pat și să-l dezbrac în câteva secunde... Mintea mea plecase hai-hui, obosită și ea de atâtea bariere puse fără rost atâția ani de zile, de gânduri și dorințe înfrânate de teama de a nu suferi... - A fost un calvar lupta cu tine însăți, bag seama. De ce nu ai renunțat? De ce nu ai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
prea crudă. Lumina ne cade pe față fără a ne liniști. Doamne, oare vom înnebuni cu toții sau numai cei prea slabi, prea sensibili? Mișcarea, mișcarea este totul, omnia fluunt, mișcarea browniană, umană. Roiuri de țânțari, precum gândurile zboară în jurul frunții obosite. Ne trezim încătușați de propriile temeri. Atunci ne punem alte cătușe. Apoi? Ce va fi apoi? Buzele gustând sângele scurs de pe tâmple. În adâncime se întindeau câmpii luminoase. Ne oprim și întindem mâinile după ceva. O cătușă care nu permite
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
au luat-o aproape în galop, fără să mă întrebe dacă vreau, spre locul cunoscut: parcul. Mi-e atât de bine în „Copou”...Oricâtă emoție mă încearcă, oricât de mult tresar la fiecare sunet sau zgomot, oricât aș fi de obosită, oricât aș fi de tristă, oricât de strânsă mi-ar fi inima: în parc mi-e atât de bine! Nici nu știu să spun ce fac aici pierdută cu orele.Știu doar că le petrec într-o dulce așteptare. Arareori
PROZĂ SCURTĂ de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353718_a_355047]
-
vorbele dragului nostru pacient, cred eu, v-au convins. Vă mulțumim tuturor pentru sprijin! Jumătate din cei prezenți se ștergeau la ochi printre aplauzele adresate vorbitoarei. Iustin s-a înclinat mulțumind și s-a sprijinit încet de Lăură. Se simțea obosit. A venit și Iuliana imediat lângă el, sesizând starea lui. Au așteptat răbdători că sala să fie evacuată și l-au condus la biroul Laurei, nu mai înainte că el să adreseze mulțumiri întregului personal care-l asistase la operație
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
în ultimele două săptămâni am trecut (inclusiv de ziua mea!) printr-o perioadă mai deprimantă, cu toate că nu era nimic trist ci doar îmi pierdusem din entuziasm și simțeam o oarecare indiferență față de orice. Mi-am dat seama de ce! Pentru că eram obosită! Pentru că în perioada respectivă dormeam foarte puțin. De la ora 1, 2, 3 noaptea până pe la 8, 8 jumate... când îmi dădeau deșteptarea urletele de copil și plânsetul de bebeluș al vecinilor... Plus că am pierdut câteva nopți în perioada respectivă
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
descalțe, să-i spele și să-i șteargă picioarele într-un vas de aramă însă ea nu dorise acest lucru. Cele două femei așteptau orice poruncă așezate pe niște scaune mici în apropierea stăpânei lor. Acestea erau la fel de ude și obosite ca și ea. După un timp își făcu apariția Ponțiu Pilat, care intră în încăpere fără să bată la ușă. Gestul procuratorului nu le surprinse însă decât pe cele două sclave. Noul venit se opri în cadrul ușii iar cele două
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > POVESTE DE DRAGOSTE (2) Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Era concentrată la articolul pe care-l scria.Isi simțea ochii obosiți și tâmpla pulsând ,dar trebuia să termine.Zgomotul ușii o făcu să tresară .Își ridică ochii de pe ecranul computerului și în secunda următoare gura ei formă cel mai perfect și nerostit "O". El fu și mai uimit.Cateva secunde lungi
POVESTE DE DRAGOSTE (2) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354164_a_355493]
-
într-un final îi va prinde pe colegii ei din urmă și se vor ascunde cu toții de furtună. Dar speranțele Anei nu se concretizau. Cerul tuna de se cutremura pământul, iar norii aruncau fulgere ce luminau toată pădurea. Înghețată și obosită, Ana se opri... Norii au mai aruncat un fulger spre pământ și atunci Ana zări în fața ei o peșteră și se grăbi să se ascundă acolo de furia naturii dezlănțuite. În peștera era întuneric, pereții erau reci... de piatră... afară
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
se îndreptă spre poartă. Rodica se trezi. - Am ațipit ca un copil mic. Cred că și din cauza aerului. Sper să dorm și când voi fi în pat. - Și eu, abia aștept să ajung acasă și să mă odihnesc! Pic, de obosită! Ajunsă în camera Rodicăi, Stela apropie cât mai mult scaunul de pat și reuși să o așeze pe o parte, pe saltea, cu capul pe pernă. O înveli cu un cearceaf și dădu să plece. Se opri și se uită
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
mai respinge dragostea ei fierbinte ca sticla, lumina fuge desculță pe drumuri sperând c-o s-ajungă la timp în centrul vechi unde se fură întunericul. Și noaptea intră în case ca hoții cu chei potrivite de umbre în clanțele timpului obosit. Ea, Crescută prin trestii de ape străine în bălțile cerului zână, prețuită de stele înflorind ca iedera în dimineți după ploi, lumina fuge desculță dragostea-i fierbinte ca sticla. Referință Bibliografică: În bălțile cerului zână / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
ÎN BĂLŢILE CERULUI ZÂNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354241_a_355570]
-
Autorului În balcon, mi-e locul preferat; ades număr minute, persoane care trec, mașini și câini și-a lor mișcare urmăresc în plină zi și, mai ales, pe înserat. Atunci, mișcarea-i mai intensă și zgomotul crescut, iar ochii-mi obosiți privesc copaci cum se despoaie sub rece vânt și picuri mici de ploaie... Ascult cântat de greieri nevăzuți prin iarba deasă, sub balcon. Arar, privesc câte-o pereche sau singuratici vorbind la telefon... Difuz răzbate către mine, ritmat, zgomot de
SE SCURGE TIMPUL... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354704_a_356033]