2,880 matches
-
Marița a aprins lumînări, a turnat rachiu în păhărele și, din paharul ei, a turnat un strop pe mormîntul proaspăt al răposatului. Na, crapă, că nu te-ai mai săturat. Teroristul din Ghireni strict autentic În satul Ghireni oamenii erau obsedați de teroriștii anilor '89. Vigilenți să nu le ocupe satul, ei s-au organizat într-o mulțime care stătea la crîșmă, punctul strategic cel mai vizat de teroriști. Aici, cu un păhărel de tărie în față, povesteau din experiența lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a înviat!". Apoi, facă-se voia lui Dumnezeu! Dar mai întîi să se facă puțin și voia mea. Și nici nu mai este mult, două săptămîni. Ce contează două săptămîni în comparație cu veșnicia? Vorbea greu, sacadat și cu pauze. Dar era obsedat să cîștige această palidă victorie asupra morții. La televizor se transmitea Slujba Învierii! Mare de oameni așteaptă lumina Învierii Domnului. Deodată Mitropolitul rostește: Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat! strigă Victor triumfător. Fața se destinde și capătă trăsăturile întîlnite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vede. Cei de care avem nevoie s-au transformat. Lăcomie și lipsă de compasiune. Asta se vede la tot pasul, pentru că ne lovim mereu de ei, mă justific oarecum. Vorbești singur, este cam grav, se impacientează soția. Nici vorbă! Sînt obsedat de Hamlet. Mă duc să cumpăr... Este cam ceață afară și aprind luminile mașinii. Nu-i mare circulația. Opresc la rînd ca să trec pe sub linia ferată. Șoferii stau cuminți. Pe lîngă șirul de mașini care așteaptă trece o mașină. Bengoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plimb de o oră pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg cu capul întors spre mine pînă se împiedică. Eram aproape obsedat de o curiozitate ciudată în a cunoaște mai multe despre preoții babalawo, despre obiceiuri și credințe aduse din Africa și transmise pînă în zilele noastre. Doar prin acest preot aș putea să intru în tainele unei credințe fabuloase. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
universului... iubită, admirată, adulată. Ne iertați că plîngem, dar nu reușim să ne stăpî nim... V-au trimis gîndurile lor calde și urări de bine... O, le mulțumesc, ce bine îmi fac cuvintele dumneavoastră. Mai vorbim banalități, dar Maria este obsedată de problema ei. Sigur, vor deschide un proces, dar durează... Așteptăm, cum am așteptat atîta... N-am dreptul să le distrug speranța. Dar trei mii de dolari, în cazul fericit că procesul va avea loc, de unde Doamne, Dumnezeule? O să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nenorocită spre înainte. Invenții, inovații, descoperiri epocale, toate au fost făcute de oameni pe care mulți i-au considerat duși cu sorcova. Realitatea este însă alta. Oamenii aceștia sînt cu toată mintea axată pe problema care îi preocupă, care îi obsedează. Un amic, profesor, după o reuniune cu savanți, ne invită acasă. Acolo nu găsește cheile de la ușă. După cercetări, se constată că a luat alt pardesiu din garderoba organizată cu ocazia simpozionului. Un alt cunoscut, tot savant, găsește niște chei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cereți să vă dăruiesc câteva din ele?“ Pentru egolatri, „motive suficient de puternice“ există întotdeauna. „Ceilalți da, ceilalți ar trebui să înțeleagă și să vă cruțe! Dar cazul meu e diferit. Pentru mine merită să faceți o excepție!“ Dacă cei obsedați de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru „victimile“ elanului lor autoreferențial, trebuie să spunem că, în adânc și pe termen lung, ei sunt o pacoste și pentru ei înșiși. Inca pacitatea de a-ți lua distanță față de tine, concentrarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lucru: a disipa, pe orice cale, dragostea față de Natură, bazată pe cunoaștere (a acesteia). De fiecare dată am purtat o mască; dar Îndărătul ei e, mereu, grupul de inițiale CVZ. În cele din urmă (ce poți cere la o majoritate obsedată de „melodia preferată/dedicată“ și atât?), prezența mea la Radio s’a Încheiat: eram prea dur. Dar făcusem din Radio o tribună, iar nu un „las’ că trece și asta“... Să nu las acele vorbe să dispară dintr’o dată. Să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocâmpul meu negentropic. Dar nu știi că ăsta e motivul pentru care nu-mi plac intervențiile voastre În Natură, mai precis acelea de același fel cu mine. Vezi tu, eu vreau să rămân unic... unicul izvor de negentropie. Pentru tine, obsedat de asta, e ceva banal. Dar nu toată lumea e datoare a o ști, după cum nici tu nu mai știi altceva. Așa că-mi pun boneta cea pătrățoasă și academică ca să miaun precum că atunci când vă faceți o casă, produceți negentropie, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu s’ar lăsa ispitită. Ea iubește bionica, ceva născut tot din cercetare și, precum planta Își sacrifică rădăcinițele trimise Întru cercetare chiar În locuri improprii, societatea noastră Își sacrifică cercetătorii. 29 septembrie 2003, ora 13,39 11. Călătorie Mă obsedează o noțiune, entropia, căci drumul ei Înseamnă, pas după pas, apropierea de moarte. Dar nu pot decât să pun sub semnul ei chiar și subiectul sugerat de prietenul și amfitrionul nostru, dar privind În Natură, căci și bionica mă preocupă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în America. 98.Miclea Lazăr, a revenit în țară. 99.Grovu Eufrosina, mama lui Victor lu’ Arsene, stabilită în America. 100.Budac Tr. Ioan, ajuns în America a fost angajat în calitate de casap la un mare abator, unde câștiga bani frumoși. Obsedat de măcelul la care, zilnic era nevoit să participe, în urma unui vis de coșmar în care i se năzărea că vițeii sacrificați erau de fapt oameni, a renunțat la meseria de măcelar și s-a transferat la o mare companie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gânditor. Dar amabil, binevoitor. Ca întotdeauna. Când am ajuns acasă, i-am deschis și răsfoit albumul, curios să aflu: la ce se referă? Am constatat de la prima pagină că se integrează aceleiași teme largi, complexe, dragi lui, temă care-l obsedează de vreo câțiva ani buni și pe care o tot completează, nuanțează și aprofundează mereu. E vorba de orașul Fălticeni și împrejurimile sale. E un loc în care, de când a venit l-a socotit și supranumit el însuși "locul copilăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
după ce-a adunat și selectat tot ce-a aflat mai de preț pentru Galeria Oamenilor de seamă, după aproape trei decenii de când s-a inaugurat și dat spre vizitare această instituție muzeală, bădia Eugen Dimitriu a rămas atât de obsedat de tot ce s-a aflat în târgul de pe Valea Șomuzului în care a fost adoptat ca fiu al acestei urbe la 12 ani că prin anul 2002 el s-a grăbit și "de bunăvoie și nesilit de nimeni" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
li s-a retras și cetățenia. Comuniștii erau satisfăcuți doar, pentru moment, de ceea ce făptuiseră. Casa regală, odată înlăturată, nimic nu-i mai împiedeca în drumul lor distrugător... Calea era liberă. Dar nu s-au mulțumit numai cu atât... Îi obseda... îi obseda Casa regală, pentru că exista... Regretau că n-au înlăturat-o radical atunci, în decembrie, să nu mai rămână nimic, nici o urmă... așa ca în Rusia în 1918, când Țarul, cu toată familia sa, în miez de noapte, din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a retras și cetățenia. Comuniștii erau satisfăcuți doar, pentru moment, de ceea ce făptuiseră. Casa regală, odată înlăturată, nimic nu-i mai împiedeca în drumul lor distrugător... Calea era liberă. Dar nu s-au mulțumit numai cu atât... Îi obseda... îi obseda Casa regală, pentru că exista... Regretau că n-au înlăturat-o radical atunci, în decembrie, să nu mai rămână nimic, nici o urmă... așa ca în Rusia în 1918, când Țarul, cu toată familia sa, în miez de noapte, din ordinul lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de parc-ar fi fost vorba de o soră încă vie, care mai suferea și acum de pe urma nenorocirilor ei. Atunci mi-am imaginat-o într-o tragedie, pe care am scris-o cu toată pasiunea vârstei mult prea tinere. Mă obseda faptul că putuse să-și ucidă pruncii ca să se răzbune pe cel ce o mințise. Nimeni aici nu reușește s-o condamne. Uneori până și peisajul tomitan ni se arată în chip neobișnuit, ca să amintească faptele înspăimântătoare al căror teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și mă voi îngropa și eu într-o locuință subterană, pentru ca apoi să reînviez la fiecare patru ani. Și dacă nu voi reuși să fiu nemuritor, ce voi face? Nu pot muri. Eu nu voi muri niciodată definitiv. Dezolare Mă obsedează funebru frunzele căzute, cuiburile pustii, păsările care-și iau zborul pentru a pleca. Dezolarea îmi pătrunde fiecare fibră. Aia îngână adesea un cântec în care toamna e preludiul efemerității existenței: De ce codre mi te pleci fără ploaie, fără vânt, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
animat de unele tentative suicidare. Mă rușinam de mine însumi, eram foarte deprimat și nu mai vedeam pe nimeni. Când ieșeam, umblam pe străzi puțin frecventate și dădeam speriat colțul, atunci când exista riscul să mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Eram obsedat de vedenia trupului gigantic al unei femei: avea un bust uriaș cu sânii aidoma unor munți, picioarele niște coline alungite, iar pântecul o prăpastie în care alunecam fără putință de scăpare. Mi se părea că sunt permanent înconjurat de componentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un om slab. Adesea, când rămân singur, mă apucă din nou groaza cumplită că va trebui să mor. Așa, deodată, uit toate doctrinele despre nemurire. Gândul la ceea ce li se va putea întâmpla trupului și sufletului meu, după moarte, mă obsedează continuu, oricât de mult m-aș instrui. Putrefacție Am gingiile tumefiate. Sub pielea învârtoșată a palatului gurii simt ceva care mă arde. Când îmi inspectez cavitatea bucală cu vârful limbii, de la gingii până la palat, adulmec o puternică senzație de mâncărime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acest lucru se datorează situației că, din secolul al XIV-lea, când Bizanțul a încetat să mai reprezinte un spațiu cultural activ, și până în zorii veacului XX, speculația filosofică a apusului a urmat cu preponderență o cale ce era mereu obsedată de canoanele gândirii formale, ce trebuia să împlinească mai ales exigențele coerenței și consistenței discursului, ca și a continuei căutări a ce este numit esență. Ultima sută de ani a consemnat o evidentă situație de criză care a fost rezultatul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
locul în care se întâlnesc libertatea umană și necesitatea sub care stătea lumea în viziunea vechilor greci. Se știe că din perspectiva filosofiei grecești nu se poate găsi un temei pentru argumentarea unei reale existențe a actului liber uman, ceea ce obseda mentalitatea antichității grecești fiind ordinea și armonia unei lumi care era prin excelență cosmos. Ordinea lumii stă cu necesitate sub puterea unei ordini gândită mai degrabă din perspectivă logică, ce nu permite nici o abatere de la legile armonizării întregului. Tragedia greacă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan 1 examinează în 1973 volumul Clasicii noștri (Casa Școalelor, 1943, reeditat în colecția Lyceum a Editurii tineretului în 1969Ă. Nu lipsesc în scurta recenzie considerațiile mai generale asupra autorului Paginilor de critică literară, obsedat de ideea unicității creației, „critic și teoretician subtil, adesea foarte personal”. O caracterizare generală asupra cărții ni se pare cât se poate de judicioasă: „Delimitarea unicității autorilor discutați angajează, într-o fericită simbioză, o sensibilitate intelectuală excepțională, o putere analitică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
departe a Basarabiei și Bucovinei, în cadrul frontierelor naționale. Acest lucru, însă, nu era posibil, decât mergând alături de Germania. Andreas Hillgruber, preluând informația de la doctorul Fabricius (ambasadorul Germaniei la București în perioada războiului), surprinde acest aspect, afirmând că “Antonescu era mereu obsedat de ideea că, numai mergând alături de Germania, România va avea posibilitatea să redobândească partea cedată din Transilvania”1. Comunicatul marelui Stat Major român consemna, pe data de 25 iulie 1941, că “lupta pentru dezrobirea brazdei românești de la răsărit sa terminat
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
departe a Basarabiei și Bucovinei, în cadrul frontierelor naționale. Acest lucru, însă, nu era posibil, decât mergând alături de Germania. Andreas Hillgruber, preluând informația de la doctorul Fabricius (ambasadorul Germaniei la București în perioada războiului), surprinde acest aspect, afirmând că “Antonescu era mereu obsedat de ideea că, numai mergând alături de Germania, România va avea posibilitatea să redobândească partea cedată din Transilvania”. Comunicatul marelui Stat Major român consemna, pe data de 25 iulie 1941, că “lupta pentru dezrobirea brazdei românești de la răsărit sa terminat. Din
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
HbA1c indică valori indubitabil crescute. Problema majoră de diagnostic se pune în celelalte ~ 25% din cazuri, la care atât valorile glicemice (à jeun și/sau postprandial) cât și HbA1c se află în zona cenușie a incertitudinilor. Riscul mare este ca, obsedați de cazurile de diabet diagnosticate în cursul unor mari decompensări metabolice, să neglijăm - și astfel să întârziem - diagnosticul de diabet în cazurile aparent „incerte”. Certificarea diagnosticului după câțiva ani, când pacientul este revăzut datorită complicațiilor cronice, poate fi însoțit de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92221_a_92716]