6,900 matches
-
tale sunt deja razna până la capăt...- începe să te doară când te-ndoi, sau vrei să te ridici, o mână îți tremură dacă ridici ceva de pe masă, un ochi nu mai vrea să vadă ce-i arăți și-atunci cauți ochelarii, deși i-ai ridicat pe cap tu-i cauți prin casă...- atunci când sunteți doi în casă, te împiedici unu de altu, ori nu mai ajunge patula amândoi...,- vrei să dormi și deranjează sonorul prea tare la teveu, că celălalt de lângă
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
din ciorapi de nylon umpluți cu cârpe, abia i-au găsit niște ciorapi de mătase și pantofi cu toc. Bietul de el, i se strâmbau picioarele pe tocuri. L- au smăcuit fetele cu ruj, fard, i-au tras și niște ochelari de soare, i-au băgat două pernițe în chiloți ca să aibă fund proporțional cu țâțele, o jachetă și au plecat la sala ... Citește mai mult . I se perindau atâtea amintiri frumoase din vremea adolescenței, ai anilor de liceu, au fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
din ciorapi de nylon umpluți cu cârpe, abia i-au găsit niște ciorapi de mătase și pantofi cu toc. Bietul de el, i se strâmbau picioarele pe tocuri. L- au smăcuit fetele cu ruj, fard, i-au tras și niște ochelari de soare, i-au băgat două pernițe în chiloți ca să aibă fund proporțional cu țâțele, o jachetă și au plecat la sala ... XXIII. D E S T I N E - EP. 17 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1959
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Sub ea sunt oameni slabi și goi, cu vise de-mprumut, străine, Iar dincolo de-atâtea măști, nici nu mai știi cine se-ascunde, De ți-e prieten sau dușman, când pe sub piele îți pătrunde. Mi-am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare, Ci cu lentile roz, de cal, să-i văd umani pe fiecare. Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei, Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei. Azi nu
PRIVESC SPRE CER de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379398_a_380727]
-
Sub ea sunt oameni slabi și goi, cu vise de-mprumut, străine, Iar dincolo de-atâtea măști, nici nu mai știi cine se-ascunde, De ți-e prieten sau dușman, când pe sub piele îți pătrunde. Mi-am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare, Ci cu lentile roz, de cal, să-i vad umani pe fiecare. Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei, Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei. Azi nu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Sub ea sunt oameni slabi și goi, cu vise de-mprumut, străine, Iar dincolo de-atâtea măști, nici nu mai știi cine se-ascunde,De ți-e prieten sau dușman, când pe sub piele îți pătrunde.Mi-am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare,Ci cu lentile roz, de cal, să-i vad umani pe fiecare.Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei,Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei.Azi nu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale, C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar : -« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o taină : Știu cât de mult îți place, fata cu ochelari ! Și chiar îți dau dreptate, este o tipă faină. Dar nu-i plac ghioceii, vrea niște flori mai mari ! » -« Și ce dacă te-oi rupe, puține zile-ai date. Oricum vei dispărea, te-usuci și te îndoi ». -« Știu, dar doresc
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
putrezită de stejar,Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale,C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar :-« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o taină :Știu cât de mult îți place, fata cu ochelari !Și chiar îți dau dreptate, este o tipă faină.Dar nu-i plac ghioceii, vrea niște flori mai mari ! »-« Și ce dacă te-oi rupe, puține zile-ai date.Oricum vei dispărea, te-usuci și te îndoi ».-« Știu, dar doresc
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
al subiectului biografiei:” Poetul, fiind înalt, privea de sus tinerii, negricios, cu o față fină, dar firea lui blândă și ospitalieră îi atrăgea ca un magnet pe învățăcei.(...) La el atrăgea privirea pătrunzătoare, mustățile negre și subțiri, cu marginile ascuțite, ochelarii, și nelipsita havană din care pufăia”. Totodată autorul romanului îi reliefează omului Alexandru Macedonski, cu îndemânare artistică, personalitatea, trăsăturile de caracter: iubirea de mamă, umorul fin, primele iubiri, muzele, dragostea față de copii, dorul de țară, de locurile natale, legătura cu
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
grabă. E ca plumbul afară. -Trebuie să discutăm. Lil își adăpostește buclele bogate sub brațul lui mușchiulos. -Hai să fim realiști! Nu mă mai duc înapoi nici în ruptul capului! -Atunci, ...avem o problemă serioasă. El îi scanează fața prin ochelarii de vedere.” Dac - (Lavinia Huțișoru Dumitru) „De ce mă simt străină, aici în țara mea/ Și-aproapele nu-l aflu, oricât l-aș căuta?/ De ce se-abat tornade din ceruri pe Pământ/ Și fratele meu, codrul, cade răpus de vânt?/ De ce
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
fost sovietic...!” -Agaficioaia la «pregătirea de război... », era totdeauna foarte conștiincios, cu cizmele lustruite. -Colegul Handrea, cu 11 dioptrii, a fost obligat să facă totuși armată (nepoțelul meu s-a născut cu 9 dioptrii). Într-o zi și-a scăpat ochelarii și i s-au zdrobit și abia a ajuns la Facultate pe Polizu. Deobicei el avea un creion foarte scurt, pe care îl învârtea mereu în mână. -Iubirile lui Vasile Constantinescu și pasiunea lui de a citi “Pravda”... -În primul
CINCIZECIMEA ENERGETICIENILOR de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380986_a_382315]
-
de toată lauda au... sau... Acestea fiind zise, în ordine alfabetică, învățătorul începu să spună despre fiecare în parte, apreciind obiectiv, cinstit, fără menajamente, dar cu blândețe, situația și capacitatea copiilor. Ajuns la Romelia, învățătorul Gheorghe Mihăilă privi lung pe deasupra ochelarilor. Fetița simți cum roșește, neștiind cum să interpreteze tăcerea prelungită a învățătorului. Nicolae și Floarea la fel. Așteptau, cu sufletul în gât, să afle motivul acestei tăceri... - Eleva Romelia Ionescu. Astăzi, o să vorbesc despre un copil serios, cu rezultate bune
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
năduf și cât timp rupeam de la alte activități pentru a merge la diferite biblioteci pentru a consulta bibliografia necesară lucrarilor mai cuprinzătoare. Cu zâmbetul pe buze, astăzi acceptăm larga lui utilitate transpusă concis într-o glumă edificatoare: "Nu-mi găsesc ochelarii, mă duc să-i caut pe GOOGLE". Impreună cu alte ramuri ale științei și tehnicii, internetul a făcut o altă reașezare a criteriilor literaturii. El dirijează scriitura instinctiv spre înseme ale modernității, el dă viață scrisului în alt mod decît
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
căreia am și scris ultimul poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile foarte bine puse la punct Cafeaua pare să dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu rești-constanța și retur Finis coronat hopus Bădiță Mihai Costel Zăgan ,Erezii de-o clipă II Referință Bibliografică: Erezia capodoperei colective / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23
EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373649_a_374978]
-
și făcând paradă de o trăire ce pare nesăbuită. ********************************************** Chiar și pentru mine o parte din eul meu rămâne un mister. Uneori am previziuni și chiar reacții paradoxale care mă înspăimântă. De fapt, nu sunt decât o ignorantă cu veșnici ochelari de miopă. În fond omenirea poate exista și fără mine. Sunt vorbe care se rostesc fără ca eu să le aud sau să le știu, sunt fapte care au loc independent de voința mea, copii care se nasc și eu nu
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
critică în care te afli, încerc să-i tai elanul,măcar așa din gelozie,că toate sar direct pe el. Complexul ăsta mi-a rămas din tinerețe. Ieșeam amândoi la agățat,dar numai el avea câștig de cauză. Nu purtam ochelarii ca să dau bine la gagici,însă eram nevoit să fac ochii foarte mici ca să admir priveliștea și asta mă făcea cu mult mai caraghios. Și fizicul îl ajuta,eu eram la fel de-nalt ,dar mult mai slăbănog. Mai recuperam
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi tot spune bunicul, de la o vreme-ncoace, (E o mărturisire ca între oameni mari!) Că el, pe „facebook”, are o „lady” care-i place Și-aș vrea s-o știu și eu! Poartă ea ochelari ?! El mă iubește mult, la fel îl iubesc eu Și n-am să-l „torn” bunicăi să nu-i fac vreun rău... Și-acum lăsând degrabă gluma laoparte, Are bunicul fete, pe „facebook”, ca la carte!!! NEPOATELE ! Referință Bibliografică: SSSST
SSSST, SĂ NU SPUI NIMĂNUI ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374909_a_376238]
-
de pe ordinea de zi: / „Cum să mă scoată pe mine din inima lui”. / Atât a mai apucat / A ridicat mâna, a votat. Această poezie pune în raport elemente specifice vieții cotidiene cu cele care țin de imaginar: pregătirile pentru ședință, ochelarii, discursul, toate acestea sunt puse în legătură cu universul suspendat al celorlalte lumi, un univers labirintic în care punțile devin căi de acces, în care individul pendulează între ipostaze ale existenței. Dacă până acum evadarea se făcea dinspre cotidian spre imaginar, aducem
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
de doi bani pentru o viață de om Când cel mai bun prieten e gratuit dar lipsește și din programa școlară Uneori îl poți găsi o dată-n piață Iar tu nu vrei să riști Și mai ești dotat și cu ochelari de cal pe deasupra Treaba-i foarte limpede Roua cântecului tău privighetoare din nou îmi va pune sufletul pe jar Costel Zăgan, EREZII DE-0 CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CÂNTECULUI DE PRIVIGHETOARE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EREZIA CÂNTECULUI DE PRIVIGHETOARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373976_a_375305]
-
chimic nimic desfășurat, totul simțit ambalat, nimic nu e de vorbit. Doare tăcerea respirațiilor căutate în alte suflete. Țipă închise atele, volutele inimilor îngropate amuțesc, însingurarea rană linsă pretinsă civilizație devine treptat enumerație: unul după altul, niciunul. EPOPEEA CALULUI FĂRĂ OCHELARI (sacrificiul calului adus zeului purificării, „veșnic tânărului” Agni) încă străfulgerat de raza soarelui de apus, el vorbește ca orbul braille înțeles al degetelor-copite tăiate, de dinții fierăstrăului pe care-l știa instrument muzical, armoniu. caval. cântare din frunză. gândește...din
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
cum de-l mai găsii!... și de ce nu l-oi fi ars? Jur, nu-mi amintesc de-acest plic ca să-l fi primit... N-aș fi rezistat să-l las, să stea ani de zile, necitit? Ia să-mi pun ochelarii..., scrisul acesta e mărunt; Nu se poate! în scrisoare trei cuvinte-ai așternut?... „Da, te las!” și-ai închis-o. Ai făcut mare păcat!... Lily, vina, cine-o poartă? Dar acuma te-am iertat. Ia să văd, ce-ai mai
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
și tot mai rar de ce trimisu-m-ai aici să fac de strajă? drept falnică moșie-mi dai pustia: nici sfânt și nici martir nu-s - să-ți sap via nimicnicia de nisip m-a prins în mreajă pereche de-ochelari - dar nu și ochi un strai fără de trup - cu gaica ruptă: îți sunt în plus - un dop grotesc de plută pe apele-adormirii-n dedeochi... ...nici foaie - nici condei n-am să Te scriu și mă tot mir: de ce mă chinui viu
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
de fân cosit, Până dă spre asfințit, Seara când răsare luna, Și s-o ținem așa întruna! Da iubire? Eu la tine mă gândesc, Și din gură așa-ți grăiesc: Ești voioasă, drăgăstoasă, Ai o față așa frumoasă, Și cu ochelarii de soare, Poți privi în depărtare, Pe cărările străine, Poate te gândești la mine, Atunci când soarele apune, Noaptea când răsare luna, Eu îți cer să-ți sărut gura, Să te strâng în brațe tare, Și săți spun o cuvântare, Despre
INIMA SPRE TINE BATE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375410_a_376739]
-
iar asta prețuiește mai mult decât orice în lumea asta. *** Peste șase luni domnul Lingurel ieșea foarte discret din pârnaie. Slăbise câteva kilograme, era ceva mai palid la față și se comporta ca un adevărat om de știință. Adică avea ochelari fără dioptrii, o frumoasă barbă negru-antracit, mapă sub braț și dădea citate din diferite domenii, uneori fără să înjure. Gramatica îi mai ridica unele probleme, dar nu se face să fim cârcotași. Se înscrise la doctorat explicând unor gură cască
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
clatină din cap. - Are vreo trei coaste rupte, zice, îl luăm cu noi! Nici la față nu arată prea bine! Nu m-ar mira să aibă maxilarul rupt! - E grav? întreb eu îngrijorat, fără nicio legătură. Medicul mă privește pe sub ochelari. - Foarte grav, dar e în afara oricărui pericol. Ce naiba ați făcut? V-ați bătut? - A fost bătut și s-a târât până aici! îi explic. Suntem prieteni. Brancardierii îl saltă pe targă și se retrg cu medicul în frunte. Încui ușa
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]