142,832 matches
-
Pavel Șușară Ante scriptum: Pentru o săptămînă, Viena s-a mutat la București. Chiar și numai din acest scurt episod se poate observa cu ochiul liber că modernitatea europeană, marile cutremure istorice, surpările interioare și apocalipsa limbajelor s-au născut aici, în inima Imperiului muribund și strălucitor ca fosforul în materia lascivă a putregaiului. Paradigma acestei lumi, angelice și fetide în aceeași măsură, este Împărăteasa
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
dacă-ți place mai mult, ca un trăsnet picat din senin, și atunci ai scris: Du-te, du-te cît mai departe de mine... Nu mai am putere să suspin, cînd inima nebună cată iar să-nfrîngă slaba-mi judecată. Închid ochii și nu mai vreau să te văd. Doar tihnă vreau! Cu orice preț, acum, cît încă am puterea minții-ntreagă. Căci azi, de cum văzut-am al tău chip... Dar am cătat în mine-acea putere de-a nu ridica mîinile
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
Dimisianu. M-am prezentat cuminte și, cînd m-a invitat să colaborez, i-am expus, pe puncte și dintr-o răsuflare, un plan de acțiune. ș...ț Cu proiectele pe care i le ofeream eu, revista ar fi fost plină ochi, așa, vreo șase luni...M-a ascultat, cu o figură din ce în ce mai stupefiată, apoi mi-a mulțumit nespus de ceremonis. Cred că în final l-am întrebat dacă pot să plec, și, fiindcă - la fel de stupefiat - mi-a dat voie, am plecat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
artistului, a rămas ani de-a rândul într-o aproape zadarnică zbatere. Faptul că mesajul artistic al lui Țuculescu își atinsese în esență ținta, că numele său era acum un reper și chiar un model, a rămas fără ecou în ochii Puterii. Eliberarea din pușcării a vechilor disidenți - câți mai supraviețuiseră dintre ei - și o libertate de expresie mai mare pentru oamenii de cultură, sufocați aproape după ani lungi de tăcere, nu au fost decât etape ale acestui plan care, conform
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
panglici, curbilinii / de octopuși sau de actinii / ce-și unduie și-nvoaltă clinii, / necontenind să se bifurce / asemeni limbilor bisulce / de viperă cu șuier dulce, - / coada căluților de mare, / de-atâtea zeci de ori mai mare, / e o dantelă, fiecare, / cu ochiuri multe, ca ajurul / care-și urzește împrejurul / nucleelor textile șnurul / și se învolbură în ritmul / impus de, numai, logaritmul / spiralei, - care-i algoritmul / întregii broderii de fire / și de volute levogire, / de necuprins într-o ochire." În mai toate volumele
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
în interiorul sicriului închis, în fundul gropii, peste care se aude cum cade pămîntul, ca valurile unui ocean în furtună; o secvență nerecomandată claustrofobilor, pentru că induce riscul de sufocare. Dar epopeea lui Tarantino abundă în momente în care ai prefera să închizi ochii și să nu vezi ceea ce vezi; dar nu poți să-i închizi, pentru că acest cineast nebun, nebun, nebun are și toată forța de atracție și de fascinație a nebuniei. în ceea ce-l privește pe Almodovar, unii s-au declarat dezamăgiți
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
loc exclusiv masculin". Colegiul de la care pleacă unul din firele poveștii (imposibil de povestit pe scurt, ea fiind superîncîlcită, în stilul inimitabil al lui Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia, abuzul sexual asupra unui minor, traume care vor condiționa destine, inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și într-un "film în film"), epocile, biografiile, sexele
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
orașului este potop, în cealaltă, soarele se lățește pe cerul senin. Apoi, situația se inversează. O dată, și-ncă o dată, și-ncă o dată"Orașul întreg pare că se învîrtește într-un carusel imens. Senin-ploaie, senin-ploaie, ploaie-ploaie, ploaie. "Apă cît vezi cu ochii"". Mi s-a murat și sufletul. Merge și-așa. Știam că seara mă duc la Bulandra ca să văd Scaunele lui Eugčne Ionesco, în regia lui Felix Alexa, o coproducție a Institului francez cu Municipalul. Toată după-amiaza m-am uitat pe
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
demareze: spune-i tot timpul să nu se oprească din drum, să meargă pînă la capăt, la limita lui. De-o mare tragedie e nevoie și de mari sarcasme. Lasă-te, pentru o vreme, modelat de piesă." Cîteva gesturi, clipitul ochilor, tîrșîitul picioarelor, o voce ușor ireală, abstractă, un soi de nervozitate combinată cu idolatria necondiționată, angoasa din final, se văd mai limpede în ce face Oana Pellea. în special în partea a doua, acolo unde ea reușește să-și ducă
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
cu aproapele. O lume de neînțeleși în care fiecare își poartă propria dezamăgire, drama sa mai mică sau mai mare, îndelung interiorizată, a cărei "exorcizare" nu se poate face decît printr-un hohot de plîns. "Ul își puse mîinile la ochi. Ea se aplecă și i le desfăcu încet, încă rîzînd. Pe fața cu un rictus chinuit a bărbatului ei curgeau lacrimi. Rîsul îi dispăru. Se întinse lîngă el, jos, pe dalele răcoroase și suspină cînd Ul o cuprinse cu un
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
îl netezește bine , cum era împăturit, - îmi arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, și-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum și figura lui blonzie, ochi cenușii, gene gălbui ; - păi, bine, tovarășe, așa ții dumneata ziarul cu chipul tovarășului Stalin, mototolit ? -abea murise... * Nota următoare o scriu din memorie, tot în aprilie 2004, de care, de asemeni, m-am folosit într-o carte și pe care
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
-l lasă singur cuc, de nu mai are cu cine schimba o vorbă... - și brusc izbucnește în plâns, unul sec, senil. Mai era, evident, și gloria... Abia fusese declarat al doilea poet național, după Eminescu... Fusesem de față. Văzusem cu ochii mei festivitatea din aula Universității. Când îi făcuse elogiul însuși G. Călinescu, - în derâdere, împungându-l de la distanță cu degetul după fiece frază a lui lung cântată, cum avea obiceiul, ca și cum l-ar fi acuzat, de fapt. Am fost atent
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
la el, în buzunar, în pauza de prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să-i dea avânt... care să... mă-nțelegi? făcea isteric, fixându-mă cu ochii lui albaștri, apoși, în care lucea demența. Scriu aceasta, pentru oricine s-ar mai îndoi vreodată că realitatea nu bate uneori orice ficțiune...
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
oprit nimeni mai atent, dar care dezvăluie și alte valențe ale personalității sale " extraordinara generozitate cu care a încurajat sau ajutat tinerii interpreți, "colegii lui" cum îi numea el, oferindu-le girul prezenței sale și implicit o recunoaștere prețioasă în ochii publicului. Citatele, mărturiile pe care își întemeiază discursul sunt bine alese, unele puțin cunoscute sau poate chiar inedite, ca și listele ample de date cu care își ilustrază textele (de exemplu repertoriul cameral și listele de discipoli (foarte greu de
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
în ciuda protestelor familiei, care dorea să vadă lucruri mai de Doamne-ajută. Dar spectacolul era absolut fascinant: îmi părea atât de straniu și de cunoscut totodată, încât nu mă hotăram să-i pun capăt. Un văl mi s-a ridicat de pe ochi atunci când copilul, în trecere prin cameră, a întrebat: "Îi dau pe pesedei pe Discovery Channel?" Asta era! Urmăream un film pe care oricine familiarizat cu documentarele de pe faimosul canal de televiziune îl poate vedea adesea: e vorba de impecabilele documentare
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
Paris, avu un incident în port, unde asistase la o întîmplare care-i urcase sîngele în cap. Stătea la debarcader și se uita la operațiile de descărcare ale unui vapor care coborîse ancora de curînd. Acolo putu să vadă cu ochii ei cum funcționa sistemul de "sclavi albi" despre care tocmai aflase în reuniunea cu frizerii. "Docherii nu vor voi să vă vadă, doamnă - îi spuseseră - Ei sînt cei care abuzează cel mai mult de săraci." Docherii aveau un permis care
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
mine? - Mă numesc Flora Tristán, îi spuse furioasă. }ine bine minte numele meu. Flora Tristán. Misiunea mea e să lupt împotriva nedreptăților comise împotriva săracilor. Nici măcar burghezii nu sînt așa de demni de dispreț ca muncitorii care exploatează alți muncitori. Ochii omului - un zdrahon cu sprîncenele împreunate, burtos, cu picioarele strîmbe - se aprinseră de indignare: - Fă-te curvă, o să-ți meargă mai bine, exclamă îndepărtîndu-se și făcînd un gest de batjocură spre cei care urmăriseră scena de pe chei. Flora se întoarse
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
chei. Flora se întoarse la pensiune cuprinsă de frisoane și febră. Sorbi cîteva linguri de supă și se băgă în pat. Îi era frig, deși era în toiul verii și se învelise bine. Ore în șir nu putu să închidă ochii. Ah, Florita, trupul ăsta afurisit al tău nu era la înălțimea voinței, a preocupărilor, a îndatoririlor și proiectelor tale. Erai oare atît de bătrînă? La patruzeci și unu de ani o ființă umană e plină de viață. Cît de mult
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
secvența epifaniei lui J.R. suprapunând peste imaginea cu figura lui Isus crucificat țipătul fetei din timpul violului. Mai mult, și Truffaut, și Resnais, și Scorsese folosesc flashul foarte scurt: o imagine încărcată cu semnificații care-ți trece foarte repede prin fața ochilor. Dar în filmul lui Resnais scopul e digresiv, de a distrage atenția spectatorului de la acțiunea principală, pe când la Scorsese, efectul e de a implica spectatorul și mai mult, sângele de pe buzele lui J.R. condensând simbolic toată violența psihologică experimentată de
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
buzunarul lui. M-a bucurat enorm să-l întîlnesc, ca și la edițiile precedente, pe Gheorghe Ene, cîndva vedetă a textualiștilor la Facultatea de Litere, acum profesor în Buzău, însoțit de un grup de elevi de gimnaziu, cărora le străluceau ochii de fericire că se află acolo. Cei doi frați (gemeni, cred) care-l însoțeau atenți și vioi pe profesor și abia așteptau să dea o raită printre rafturi au valorat pentru mine mai mult decît toți oamenii politici la un
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
vîrf sînt de ordin formativ și organizatoric. Contribuțiile proprii, de istoric literar, cad pe planul doi. E realmente curios faptul că Profesorul, Ťșef de școalăť în Universitatea clujeană, n-a dat cărți fundamentale și nici măcar - cum se spune - Ťde referințăť". Ochiul exegetului se oprește uneori parcă fortuit asupra măștii somatice, asupra comportării cîte unui coleg pentru a desprinde din ele sugestia unui ,spațiu interior". Mondenitatea, elasticitatea, "charmul" nestrăin de "cochetărie" al lui Nicolae Manolescu nu alcătuiesc oare un pandant al extrovertirii
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
sinchisească de opinia publică. l Pentru interviul numărului 1 al "Suplimentului de cultură" a fost ales cu fair play și în ciuda antieliștilor, Horia Patapievici (care nu e autorul Poliromului, ci al Editurii Humanitas, unde a lansat recent două noi volume: Ochii Beatricei și Discernămîntul modernității - cea mai bine vîndută carte la Gaudeamus, precum și un audio book, Spărtura din cer). Horia Patapievici dă multe interviuri, nu doar în reviste culturale ci și în cotidiane de mare tiraj, la radio și TV. întrebare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
Poți găsi explicații aiuritoare pentru orice combinație sonoră, poți folosi argumente mai mult sau mai puțin poetico-filosofice pentru partituri superficial și întâmplător alcătuite. Efortul nu mai e la modă, nici documentarea temeinică. Iar cei care le propovăduiesc apar probabil în ochii unora drept academiști, rigizi sau depășiți de vremuri. Tot I.B.Ștefănescu a numit o tânără compozitoare care știe exact ce vrea de la interpret - Diana Rotaru. S-a dovedit câtă dreptate a avut în concertul din 24 octombrie de la Universitatea Națională
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
se cațără pe scaune și spune în stînga și-n dreapta cine este doamna din apropierea noastră, cum o cheamă și ce profesiune are, lăsînd să se înțeleagă, în subtext, că el o cunoaște, spre deosebire de ceilalți. Îi dă tîrcoale cu coada ochiului, roșește, transpiră pînă cînd Coca Bloos se ridică, părăsește "civilia" din rînd cu noi și rostește prima replică. "DE CE AȚI VENIT LA TEATRU?" Aș fi vrut să mă bag și eu în vorbă. Să zic că răspunsul ar fi subiectul
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
nici ei nu ar fi visat vreodată. Coagulează, în continuare, complet nestingheriți, mizeria din noi, neputințele, frustrările, păcatele, minciuna, nerușinarea, amestecă inadmisibil valorile cu nonvalorile, încurajează lașitățile, oportunismul, cîntatul în slăvi. Viguros. Scîrbos. Uneori, în asemenea context, mă frec la ochi și cuget îndelung: în ce an sînt, de fapt? Dacă nu ar exista morții de atunci, nu ar fi, poate, atît de grav, de dureros. Așa, însă... Ana Mărgineanu așază greutatea spectacolului său pe două puncte: cel dintîi este decupajul
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]