2,372 matches
-
valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți ale șemineului. Cum ai putea s-o regăsești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noștri și cu... arhierei ai noștri și am trimis până la sfânta mănăstire ce se află la Marea Neagră, zisă de la Sozopole... și am întrebat pe călugării acestei mănăstiri și le-am dat zisa mănăstire ca metoh cu toate veniturile sale: vii, ogoare și dobitoace și câte altele le are această mănăstire din Țarină a lui Aaron Vodă... Și astfel chibzuind,... am orânduit pe preotul Gavriil drept egumen al zisei sfinte mănăstiri a lui Aaron vodă ca s-o aibă în grijă și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chivernisi”. ― Întrebarea care se impune ar fi: de ce nu puneau sfințiile lor - cei de la Sfântul Mormânt - osul la treabă? Răpunsul vine firesc, tot printr-o întrebare: cum să se atingă sfințiile lor de oaie, de capră, de vacă sau de porc? Pe ogor e altceva; muncesc poslușnicii, țăranii, țiganii robi și câți alții, iar “bucatele”, cum le place ‘mnealor să spună, sunt prefăcute în parale, care... Dar asta-i treabă cunoscută, părinte... ― Adică să le depună “în mâna patrierșiei sale” cu țâdulă de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
somă de bani de ne-au dat mâna”? Pe urmă, nu pune egumenii să caute cea mai proastă moșie, “de care nici mănăstirile nu prea au folos?”... Ai dreptate, dragule. Eu cred că trebuie să mergem totuși mai departe “pe ogorul cunoașcherii” - vorba lui Nenea Iancu. ― Mai revoltat ca acum n-am putut fi nici când, sfințite. Da’ n-am încotro și trebuie să ne continuăm drumul. Și iată-ne la 3 august 1743, când: “Eu, Boroh, carele mai gios am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dintre cele mai diferite. Revenind la adevăr, găsesc necesar să vă spun că fata frumos cântătoare s-a măritat. Nunta va avea loc la toamnă. Acum, ea înfrumusețează natura și viața într o altă parte a câmpiei. Pe un alt ogor. Acolo au auzit-o cântând, astăzi, unii dintre consăteni. și nici nu își dă seama, că, bucuriei cântecului său, atunci când se auzea, i-a luat locul o tristețe la fel de mare, acum, când nu se mai aude. Naștere pe-o lespede
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Și de unde știi că nu-ți place la țară? Și acolo e liniște și singurătate... preferi să trăiești singur în selvă sau la țară cu mine? — Nu știu. Și în plus, la țară n-am putea trăi. Ce-am mânca? Ogoarele sunt ale oamenilor. Au proprietari, trebuie să le cultivi. Eu n-am bani... — Ai munci. Toată lumea muncește. — Eu, nu. Sări din pat, căută o țigară și o aprinse furioasă. Din celălalt capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dat statul pămînt. Acu i-l cere și pe cel care l-a avut de zestre? Dacă asta vrai, ține-ți pămîntul pe care mi lai dat. Pămîntul tatii nu ți-l dau: s-ar răsuci moșneagul în pămînt. Pentru ogorul nostru a vărsat el sînge la Oituz. De fapt nimeni nu voia să dea nici un pumn de țărînă. Șiașa era puțină, iar copii puzderie. Ce să le lași? - Păi, oameni buni, dacă vă uniți șferile la un loc, ați scăpat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gât cuvintele pe care le‑ar spune în mod normal într‑o situație asemănătoare, și anume: În sfârșit! Ai reușit! - atât de măreț e acest eveniment care se numește iubire și care cade unde se nimerește, indiferent dacă pe un ogor sau pe o pistă de beton, unde se usucă și trebuie aruncată. Nici ea nu știe bine cum de i s‑a întâmplat așa ceva. Asta‑i culmea! Bolborosește în continuu ce frumos a fost și că de‑acum încolo trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mîna pe cetate; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 14. Cînd a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborît de pe măgar și Caleb i-a zis: "Ce vrei?" 15. Ea i-a răspuns: "Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi și izvoare de apă." Și Caleb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, și să ne învețe ce să facem pentru copilul care se va naște!" 9. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și îngerul lui Dumnezeu a venit iarăși la femeie. Ea ședea într-un ogor, și Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea. 10. Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei, și i-a zis: "Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine, mi s-a arătat iarăși." 11. Manoah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fi preot la oraș. I-a plăcut să locuiască cu cimitirul la spatele casei. Se urca în șaretă și dus era cu treburile satului. Eu rămâneam cu copiii, cu curcanii să-i îndop cu mălai, cu mâncarea pentru oamenii de pe ogor. Aveam servitori, dar ce? Puteai să te lași în baza lor? Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta ne aflăm deja la confiniile ionicului”. Confesiunea se produce cu o neobișnuintă abundență și vehemență ca ale marilor ape când îneacă ogoarele de primavară. S-a spus că „literatura feminină” nu are putere de observație a vieții reale, a oamenilor și rânduielilor întinse dincolo de aria individualității proprii. Operele Ape adânci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzii sunt caracteristice pentru situația femeii în vechea societate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
într-o felie de pâine, n-o mai arunci cu nepăsare. Spune-mi atunci, spuse Gheorghiță cu nerăbdare. Comoara cea mai de preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie-a făurit. Boabele grâului, secerate și treierate, oamenii le-au pus în silozuri înalte, să ierneze fără vânt și umezeală. Și într-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
își îndeplinesc visele și mor satisfăcuți. Posibil ca într-un viitor imprevizibil nepoții noștri săși vadă visele cu ochii. Nepoții... Generația mea însă mai are un singur vis: să aibă bani de înmormântare! Și se întreabă cu înfrigurare dacă de pe ogoarele pârloagă ce se întind pe moșiile părăsite ale satelor, vor putea scoate un bănuț pentru ultimele cheltuieli... Cu ce o fi greșit generația mea, de i s-a hărăzit o asemenea soartă de cobai? - Generația mea, generație cobai, eseu publicat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
la pășunat că-l bate Toader Rotaru. Celelate două pușlamale, Dumitru și Costache Cristescu, fratele mai mare a lui Ghiță, i-au și pus gând rău lui Toader. L-au pândit până într-o zi, când Toader se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu topoarele și i-au tăiat capul lui Toader, care era tânăr, voinic și frumos. Nu mică le-a fost spaima ucigașilor când l-au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a iești din ogradă, iar el, supărat, a înjurat-o: ciapa mă-ti! Eu aștept să te întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar cu calmul lui a trecut ușor peste acest necaz. La bătrânețe avea o hernie cât un pumn ce i se urca și cobora pe piciorul stâng și spunea: asta o să mă bage
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
grăbea cu fiecare clipă ce trecea coacerea spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, se muta pe câmp cât era ziulica de mare. De la un capăt la altul al ogorului se puteau vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu, să ții acolo o armată de cavalerie numeroasă, precum și pedestrași. Coloniile nu cer multă cheltuială; principele înființează colonii și le întreține acolo fără cheltuială sau cu una prea mică, și face rău prin aceasta numai acelora cărora le ia ogoarele și casele pentru a le da noilor locuitori, care sînt însă o foarte mică parte din noul stat; aceia cărora le-ai făcut rău nu vor fi niciodată primejdioși 14, deoarece sînt răzleți și săraci, iar toți ceilalți, întrucît nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
schimbătoare, încît nu este cu putință ca cineva să stea un an întreg cu armatele lui la asediul unui oraș și să nu facă altceva nimic. Iar dacă cineva mi-ar răspunde că atunci cînd poporul își are bunurile și ogoarele în afara orașului și le vede jefuite, el nu va putea să îndure multă vreme lucrul acesta, așa încît asediul îndelungat și grija față de averea lui proprie îl va face să uite de principe, eu îi voi răspunde că un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă va porni să toarne... „Dacă plouă, n-am unde mă adăposti” - își spunea continuând să se târască. De o parte și de alta se înșirau ogoarele abia ieșite de sub omătul iernii. Undeva nu departe de drum a descoperit o glugă de porumb rămasă acolo cine știe prin ce minune. „Dacă ajung la ea până n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și-a scos mantaua și stârnind șoarecii și-a făcut un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-am târât pe loc uscat - își spunea Toaibă, masându-și piciorul rănit... Ploua de o bună bucată de vreme. Peste tot răul se adăuga și foșnetul nesfârșit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]