2,453 matches
-
era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mele. Atâta timp cât Iorgos, olimpic național a luat 7, fiică mea cu 5 ar putea fi rezervă la lotul olimpic. Și apoi, copilul nostru muncește foarte mult, nu excelează în a bate performanțe olimpice. Trebuie doar să privim cu atenție în „ograda personală”, să ne ascultăm copiii și să-i sprijinim. Oricum, eu când ies de la ședință, îmi duc copilul la cofetărie, ne relaxăm, servim câte o „savarină” și ne pregătim pentru un nou început. Așa era tata, așa făcea de fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ca o nebună, În gura mare, vechiul imn studențesc „Gau deamus igitur“ din „Uver tura Academică“ de Brahms, executată de orchestra simfo nică. Vremuri când mă simțeam În Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub ferestrele mele, porcul cel gras; astăzi, În sfârșit, când sorocul dragostelor și al prietenilor e ca și Împlinit, scriitorul acestor rânduri Își deretecă și Își primește, spre disperarea alor săi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune pe care le aveam ce credeți că le-a plăcut mai mult neamurilor mele de femei În opinci și cu mâna la gură?... Menuetul de Beethoven! Alte știri privind arborele meu genealogic dinspre ramura
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aplicație neașteptată a activităților mele sedentare de până atunci ca... secretar de redacție al unei reviste de cultură gene rală (Noua Revistă Română). Virtuțile și capacitățile noastre de realizare sunt, În intimi tatea lor secretă, aceleași, fie că Îți gospodărești ograda și via, sau pui pe roate lucrul oamenilor din atelier, sau zăbovești cu migală peste rânduri-rânduri de manuscrise. Fapt este Însă că plutonierul t.r. Beldie Constantin, având o instrucție militară rudimentară la regiment, o foaie matricolă plină cu pedepse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dus Într-o vară prin Țara Făgărașului și m-am oprit În Veneția, satul unor slugi de la o Întreprindere ce o conduceam, am rămas Încremenit. Oamenii ăștia erau În sat la ei, În casa lor plină de țoale și În ograda lor mult cuprinsă, cu vite, porci și păsări, mai boieri decât toți pârliții de „boieri“ Împușcă fraieri ca mine și ca alții, de la care primeau bacșiș, [cărora] ne ziceau „să trăiți!“ și ne spălau scuipătorile. Dar, În afară de această uzură zilnică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de pe scaun, cu cărți și reviste neînțelese de mintea rumânului, tea fără și nestricată de Învățătura orașelor. Aici, În Pisc, l-am cunoscut pe Gheorghe Olarul, meșterul figurinelor de ceramică, la care am descoperit, În coșarul de nuiele din fundul ogrăzii, o „Lupa Capitolina“ cu Romulus și Remus sugând cu poftă la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până unde?... Din cartea de citire a copiilor, mi-a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
maica Natalia dăduse, după moartea soțului, și o altă nenorocire; în timp ce marele patriot Ilie Ilașcu stătea în temnițele din Tiraspol, niște derbedei din sat au pândit când bătrâna era plecată la câmp sau la biserică și i-au furat din ogradă tot ce mai avea-foarfecele de pe pragul casei, toporul, sapa, până și hainele soțului decedat. De frica hoților, pe care poliția nu i-a putut găsi niciodată, dacă nu cumva ea punea la cale tărășeniile, atunci când se ducea undeva, maica Natalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
noi am venit din evacuare, că noi am fost evacuați de aici din sat. Că doar aici la Prut a fost linia frontului. și veneau soldați cu tot cu a lor de mâncare, cu cuhnea, și au tras și la noi în ogradă. Apoi cineva dintre militari m a luat să le arăt unde-i Prutul și când am ajuns la o ridicătură unul dintre ei spune că-i de pe aicea din Cârniceni și zicea <oare ce o fi la casa mea?> O
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și iarăși mi-o iau alții înainte. E ca la o întrecere cu decontul la un punct fix. Nu te-ai grăbit, nu i-ai dat importanță unui gând, n-ai crezut în substanța lui deosebită și uite-l în ograda altuia, cinstit ca o lucire de geniu. Nu-i pentru întâia oară când prind, cum zice o vorbă, doar sfârșitul balului. Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că totuși îl prind și pe acesta. De fapt, toată viața mea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din fundul ogrăzii, dar când începi să vrei căzi verzi pe pereți, e-te-te na, nu mai poți dacă n-ai și tron tricolor! Omul lui Bush Pensionarul Frecea Marin a înțeles târziu de tot, la șaptezeci și cinci de ani, care e sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de treabă. Cu adevărat se putea spune despre tatăl meu: Unde pune el mâna, pune Dumnezeu mila" (Proverb) A făcut curtea lună. A mărunțit crengile de sub vișin, a greblat și a măturat curtea, încât acum era o plăcere să privești ograda bătrânului. Până seara gardul a fost reparat. Harnic om ești, Văsălie, harnic de tot... Dimineață, bătrânul l-a condus pe tata până la familia care avea nevoie de ajutor în gospodărie. În speranța că va găsi curând o căsuță și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cealaltă a pus-o la dispoziția familiei Aciocîrlănoaiei. Holul avea obligația să deservească în mod egal ambii utilizatori. Nu i-a cerut tatălui nostru bani pentru găzduire, ci l-a rugat să mai repare un gard, să taie bălăriile din ogradă, să grebleze, să măture etc. Într-un cuvânt, au convenit ca tata să se ocupe de estetica gospodăriei sale. Lucru pe care l-a acceptat bucuros. Iar mama nu avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
O cățea blândă, roșcată, care nici măcar un nume ca lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra noaptea, ca un paznic de nădejde. Dincolo de banalitatea acestui anunț (a murit un câine), pentru mine se ascunde o adevărată dramă, cea a exilului și a distanței. Tot ceea ce constituia cadrul amintirilor tale se duce, se prăbușește și moare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în propria lor ogradă. Îmi amintesc de o carte poștală trimisă, cu ani în urmă, de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe front. Dar asta n-a fost destul. Oamenii au început să vestească nenorocirea cea mare: vin rușii! Și în primăvara lui 1944, ca o hoarda de lăcuste hămesite, soldații ruși s-a reavarsat în sat. Cand au intrat în ograda, au împușcat câinele ce ii lătra și cu davai! au golit podul de ceriale, curtea de păsări, grajdul de vite și sura de fan. Scroafa s-a opus să i se ia purceii și a fost împușcată. Asfel, din zecile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
am trăit din ceea ce a putut câștiga mama (cu sapă). Rușii ne-au dat voie să ne întoarcem acasă la sfârșitul lui august dar nu ne-au permis să recoltam grâul (unică sursă existența de alimente). Gospodăria (casă, grajdiul, sura, ograda), după 5 luni de izbeliște, se prezenta imensă și goală. Pentru cei trei copii, mama și bunica, nu există, pentru iarnă, nici hrană și nici îmbrăcăminte. Mama a făcut minuni ca să supravetuim. În februarie 1945 tata s-a întors rănit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți râd și își schimbă dispoziția, gata să asculte prelucrarea bolșevicului. Șnițelul acela, grația lui Ilia Ilinski, mișcarea imperceptibilă și apolitică a degetelor cu care lucrase controlorul îmi asigurară - până la București - calmul și elanul necesar unei lungi bolboroseli, ceva de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cât a multora dintre iobagii satului, ba chiar mai modestă de cât și a a celor trei văduve de iobagi. Acest boier, care deținea desigur poziția de conducător al obștei dispunea e drept, singur de o sesiune, dar în toată ograda nu avea decât trei vaci, zece câble de secară, nouă câble de ovăz și câte o câblă, două de mei, de cânepă și atâta teren arabil sau fânaț cât să mai recolteze câteva care de fân sau câteva ferdele de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
comunei noastre Cârțișoara, luând-o tot așa sistematic, pentru ca copiii să înțeleagă și să rețină ceeace aprecia dumnealui ce era mai interesant, mai iportant. Mistrețul (Mixticius, Sus scrofa), strămoș al porcului domestic, cel din care tot gospodarul cărțoroșan crește în ograda lui două, trei exemplare din care cel puțin unu e sacrificat cu ocazia sfintelor sărbători de iarnă cam cu o săptămână înainte de Crăciun. Mistrețul, mamifer artiodactil, are la maturitate o lungime de un metru și jumătate, e înalt de circa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ai satului, iubitori ai gliei la care revenim periodic, convinși fiind de marele adevăr, anume că de nicăieri soarele nu se vede mai strălucitor și nici cerul mai înstelat decât de pe pragul casei în care ne-am născut și din ograda în care ne-am petrecut copilăria. Dar a satului poveste înainte mult mai este Sfârșitul Volumului I Cârțișoara și Brașov, 28 februarie 2002
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă a agriculturii socialiste a adus satului românesc daune
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ca intelectuali ai satelor, dar și ca viitori gospodari - exemple pentru sătenii în mijlocul cărora trăiau. Iată cum evoca Mihail Sadoveanu, în amintirile despre Domnu’ Trandafir, această latură a personalității învățătorului său: Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băieții din clasă erau cu monitorii. Domnu’, în grădină, priveghea la descărcarea unui car cu fân. Era foarte gospodăros și-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rânduială. (s.n.)<footnote Mihail Sadoveanu, Domnu’ Trandafir, în volumul Prietenul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor, întrebându-i de sănătate și despre treburile care i-au scos din ogradă. Da, vrednica învățătoare străbătea zilnic, cu precizie de ceasornic bine reglat, pe orice vreme, drumul până la școală. Nu a întârziat și nu a lipsit nici o dată, deși inspectorii de la învățământ ajungeau rareori în acest îndepărtat colț de județ. Dragostea față de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]