5,154 matches
-
și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare - nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamen-ul. 6 Capriciu de atom. Preiau expresia capriciu de atom de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. Într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență - ei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se întâmplă - edificarea unei lumi, dar și gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamen-ului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamen-ului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel; ea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur, care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
distingem natura diferită a supraveghetorului, care e sacru, și a celor supravegheați, care sunt profani, insecte pironite sub reflector, căruia nici o persoană nu i se poate sustrage. Supraveghere omniprezentă, supraveghere verticală. Verticalitatea fiind aici înțeleasă ca o ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără să fie văzută. Ochi anonim. Ochi transcendental. Ochi superior. Supravegherea divină operează în același fel atât la greci, cât și la creștini. Războinicul Aiax e pedepsit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o înrudire persistentă cu modelul propriu practicii teatrale. Inspirat de secvența din Britannicus, ce a trezit interesul spectatorului/cititor care sunt, acest mic volum se referă la ceea ce s-ar putea numi „supraveghere laică”, supravegherea unde nu intervine nici o deosebire ontologică între parteneri. Ei pot beneficia de statute diferite, din punct de vedere social și politic, dar aparțin cu toții uneia și aceleiași umanități. Verticalitatea sacră dispare în beneficiul unei orizontalități profane. Cu toate acestea, în fundal, modelul supravegherii divine dăinuie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherea zero. Supravegherea este consubstanțială puterii. Totuși, dacă puterea, mai ales în regimurile totalitare, optează pentru modelul sacru al supravegherii verticale și anonime, cetățenii nu se lasă păcăliți: ei știu că e vorba despre o putere umană, cu nimic diferită ontologic, putere care, și ea, vrea să fie prezentă „pretutindeni și nicăieri”. Dar tocmai această voință de asimilare cu puterea sacră face intolerabilă supravegherea continuă - și presupusă a fi generalizată - a puterii politice. Pentru că vrea să se substituie puterii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghetor. În felul acesta, supravegherea devine cumplit de crudă, de nemiloasă, căci, în mod flagrant, ceea ce se presupune a fi invizibil se vede în toate detaliile. De data aceasta, torționarul e de față. Deși, în raport cu fantoma, din punct de vedere ontologic, el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le este superior: un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
putea uita pe acel om simplu care, într-o zi, în Bucureștiul de pe vremea lui Ceaușescu, uimit la vederea cuiva care se plimba cu steagul Franței pe umeri cântând Marsilieza, m-a întrebat: „Ăsta e nebun sau e disident?”. Incertitudine ontologică prilejuită de perplexitatea pe care o asemenea nepăsare față de orice precauție securitară i-o provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura, supraveghere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acțiunile divinității din Vechiul Testament. Atitudinea valentinienilor față de Demiurg pare a fi destul de consecventă, virtuțile acestuia Însă sînt calificate În moduri diverse. În orice caz, Demiurgul nu este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a „psihicului” din antropologia valentiniană, În vreme ce principiul răului este Vrăjmașul, Diavolul, reprezentantul Materiei și al oamenilor „hylici” sau „htonici”. Ignorant, chiar „prost și nebun”, acest Dumnezeu al Legii se arată de obicei dornic să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de dependență sunt folosite pentru a prezice valorile variabilei dependente și pentru a înțelege forma și măsura determinării acesteia de către variabilele independente. Cel de-al doilea grup de tehnici, cele de interdependență, nu fac diferență între variabile în ceea ce privește statutul lor ontologic. În investigații care folosesc tehnici de interdependență nu există variabile dependente sau independente: procedura de analiză le implică simultan și în același fel. Tehnicile de interdependență sunt folosite pentru a identifica structura datelor, fie prin reducerea variabilelor, fie prin gruparea
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
matematic, decât dacă cel care le aplică nu are o înțelegere sociologică a temei studiate. Metodele și tehnicile statisticii sociale, primare sau avansate, fac parte din aparatul metodologic prin care ajungem la cunoaștere în științele sociale. Ele au aceeași poziție ontologică și epistemologică precum orice alt element al metodologiei sociologice (sau metodologiei științelor sociale): conceptele și termenii prin care este formulată tema de cercetare și a căror semnificație este clar definită, enunțurile teoretice ale paradigmei de studiu, principiile de organizare a
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
valorile luate de obiect (caz) pentru variabilele independente. Tehnicile de dependență sunt folosite pentru a prezice valorile variabilei dependente și pentru a înțelege forma și măsura determinării acesteia de către variabilele independente. Tehnicile de interdependență nu presupun vreo diferență în statutul ontologic al variabilelor. Nu există variabile dependente sau independente. Procedura de analiză le implică simultan și în același fel. Tehnicile de interdependență sunt folosite pentru a identifica structura datelor, fie prin reducerea variabilelor, fie prin gruparea obiectelor sau a cazurilor, fie
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
dependență sunt folosite pentru a modela o relație cauzală sau o întreagă teorie cauzală. Cu ajutorul lor putem prezice valorile variabilei dependente și înțelege forma și măsura determinării acesteia de către variabilele independente. Tehnicile de interdependență. Nu presupun vreo diferență în statutul ontologic al variabilelor. Nu există variabile dependente sau independente. Procedura de analiză le implică simultan și în același fel. Tehnicile de interdependență sunt folosite pentru a identifica structura datelor. Acest lucru poate fi obținut, în funcție de tipul de date pe care le
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
1 în contextul proliferării tehnologiilor informațional-comunicaționale. Deși zdruncinarea ontologiei clasice și intruziunea ideii postumanului 2 nu sunt fenomene noi în filosofie, în cultură și în artă, apariția și dezvoltarea realității virtuale, a Internetului sau a biotehnologiilor adaugă o nouă formulare ontologică postumană. În special rețeaua cyberspațială sau Internetul, cu înglobarea trăsăturilor realității virtuale și ale existenței artificiale, prin aspectul său expandabil și evolutiv, oferă astăzi imaginea unor realități digitale (inclusiv în zona societală și politicăă construite sub forma teritoriilor de date
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cât și în teoriile futuriste ale diverșilor ingineri sau artiști, teorii care la începutul mileniului al treilea par scenarii de science-fiction. Dacă se acceptă faptul că știința cuprinde între granițele ei un gram de ficțiune, iar ficțiunea accede la statut ontologic corporal, prin concretizările tehnologice, atunci postulatele tehnoculturale ale ființei postumane sunt legitimate. Teoreticienii și oamenii de știință postmoderni susțin o asemenea ipoteză, astfel că imaginarul cultural actual nu este decât o construcție a contextului existențial recent. Aceste modele schimbabile de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
obținerea de paradigme strict nonumane, tehnologice, ci continuă procesul de autocreare a ființei umane în contexte tehnoculturale. Condiția virtualității, ca intersectare dintre ființa umană și mașină (cu regimurile cumulate ale socialului, politicului, ideologicului etc.Ă, este o prelungire a naturii ontologice și epistemologice, o extindere a corpului și a minții individuale, dar și o integrare mutuală a sistemelor hibride și colective. De pildă, pentru o perspectivă antropologică tehnoculturală, cursorul mouse-ului are rolul de a localiza utilizatorul în interfața cu design intuitiv
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
discursive care critică teoriile utopice ale corpului virtual, în măsura în care acestea din urmă neagă caracterul întrupat al ființei umane în realitatea virtuală sau în spațiile informațional-comunicaționale. Spre exemplu, discursurile radicale ale corpului virtual, precum inteligența artificială sau ingineria genetică, premeditează „uitarea” ontologică a trupului. Ele anunță triumful tehnoștiințific al minții asupra corpului „demodat” și limitat. Astfel de discursuri, promovate de oameni de știință futuriști, precum Hans Moravec, Marvin Minsky sau Ray Kurzweil, nu doar reiterează cartezianismul, dar și ating un nivel bizar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la teza disoluției corpului în spațiul virtual. Astfel, școala filosofic-culturală franceză care abordează subiectul virtualității, criticând discursurile media utopice, se situează tot la o extremă, de data aceasta extrema perspectivei distopice, tehnoapocaliptice. De asemenea, cyberfeminismul rămâne prins în pânza contradicțiilor ontologice, cognitive și sociale în jurul căreia își țese direcțiile teroretice divergente. Dacă distopicii francezi merg pe o direcție unilaterală, și anume pe cea a impactului negativ al tehnologiilor virtuale în viața și în cultura umane, cyberfeministele se răsfrâng în direcții care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lipsită de dileme identitare și sociale (vezi Scarry, 1994Ă, iar cibernetizarea nu face decât să adâncească aceste problematici. Corpul însuși a fost socotit de-a lungul timpului o metaforă a mașinii (organizarea organelor în organismă, atât din punct de vedere ontologic, cât și științific sau socio-cultural, în timp ce subiectul uman s-a străduit să demonstreze că este mai mult decât o simplă mașină, fie grație raționalității, fie prin argumentul afectivității. Rezumând, ambiguitatea diacronică a metaforei mașinii în raport cu umanul a desemnat fie servitudinea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de interfață în cadrul acestui sistem circuitar, reglând prin retroacțiune simbioza și interacțiunea. Însuși părintele ciberneticii (vezi Wiener, 1954Ă nu se limitează să stabilească relația comunicațională ființă umană - computer sub imperiul controlului, ci raportează omul la mașina informaticii în diverse moduri: ontologic, psihologic, sociologic și cultural. Dacă analogiile istorice om-mașină au putut fi interpretate drept reprezentări ale monstruosului, atât în ficțiune, cât și în viața realității fizice (de la Frankenstein la păpușile mecanice de tipul panopticonuluiă, cyborgul poate intra în același regim al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tipuri de umanism apărute de-a lungul istoriei. Filosofia virtualului tehnologic se delimitează și de această poziție care autorizează proeminența artificiului (a ceea ce poate să fieă asupra naturii (a ceea ce esteă. Prin chiar această diferențiere, se pot valorifica ambele regimuri ontologice într-un proces de fuziune a (postăumanului și a naturalului, a operaționalului și a organicului, a digitalului și a visceralului. Această coabitare este ilustrată în cea mai mare măsură prin domeniul biotehnologiei (în special coexistența dintre organul natural și cel
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
baudrillardiană. În special prin tehnicile simulării cibernetice, naturalizarea artificiului sau a artefactului se desprinde de accepții precedente ale artificialului precum falsitatea sau disimularea, configurând noi teritorii ale corporealității, ca natura asistată de calculator sau viața artificială (vezi mai josă. Întretăierile ontologice dintre corporal-biologic și tehnologic-informațional sunt întemeiate pe o logică a dizolvării dualismelor sau a interfațării permanente: componentele corporale provenite din bioinginerie sunt o reconstituire tehnologică a trupului natural. Diversele forme ale „întrupării tehnologice” (vezi Balsamo, 1995, pentru o încercare de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
permanente: componentele corporale provenite din bioinginerie sunt o reconstituire tehnologică a trupului natural. Diversele forme ale „întrupării tehnologice” (vezi Balsamo, 1995, pentru o încercare de catalogare a acestoraă sunt ilustrări ale reconceptualizării trupului uman ca aparținând simultan de două sisteme ontologice: naturalul sau organicul și tehnologicul, adesea alăturat culturalului. În oricare dintre aceste structurări, corpul uman și artefactul sunt întrețesute în mod literal-material: mașinii i se atribuie funcții organice, în protezarea cibernetică, sau chiar o viziune vitalistă, în viața artificială, în timp ce
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]