3,686 matches
-
sau din Bizanț mai avea sentimentul că trădează Roma, mergând în sensul unei complete separații. Sentimentul acesta de incertitudine și oboseală îl observ și la francezi, care par a fi animați de un dor de sinucidere, proclamând inutilitatea coloniilor și oroarea de război, fie și defensiv. (Nota lui Ioanide: "Prostii! Poate burghezii putrezi au gust să se sinucidă, nu cred eu că adevăratul popor francez voiește să moară!" £Cît despre colonii, odată și odată vor trebui să dispară. Ciudat! Doru are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că echilibrul și pacea sunt moduri ce pot să dureze la infinit. Astfel fiind, în așteptarea furtunii, intrând în ea viguroși, activi, n-avem ce pierde. Printre camarazii mei sunt specimene bestiale, nu pot să ascund, care mi-ar produce oroare dacă nu m-aș așeza din-tr-un punct de vedere superior istoric: ființe complet inculte, fără scrupule, inconștiente de țelul nostru, care s-au înrolat la noi din instinct de bandă, în speranța de a trage un folos și fiindcă nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exclusă. Totuși se poate vorbi de sinceritate în sensul că, ancestral, intriga era elementul său. Prințesa Hangerliu îl consilia secret, pe față având aerul a nu atribui nici o seriozitate unor simple polissonneries 1 ale lui Max. Nimeni nu privea cu oroare pe Hangerliu, acesta circula în toate părțile, chiar și în societatea germanofobilor, ostilă cu energie politicii lui. Deși amestecat în Mișcare, Hangerliu nu mergea cu sacrificiul așa de departe încît să rupă relațiile cu lumea lui și se invita la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mod spontan, împins de forțe superioare puterii mele de stăpânire. Oricine poate fi victima acestei impulsiuni, fără a intra prin asta în categoria propriu-zisă a criminalilor. Astfel, eu, având un revolver lângă mine, cu toate că sunt om pașnic și cu oroarea vărsării de sânge, când m-aș afla în fața cuiva care ar insulta patria îngrozitor, cutremurând cele mai sfinte simțiri ale mele, n-aș fi sigur că mă pot stăpâni. (Gazeta favorabilă nota la această frază aplauze furtunoase în sală, în timp ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sala tribunalului, transformată în local de oratorie politică. De aceea, rechizitoriul procurorului, făcut după tipic, cu asprimi disproporționate, răsună într-un spațiu moral modificat. Iată fraze și din acest rechizitoriu: "Onorat juriu, societatea vine azi să-și exprime prin mine oroarea pentru crimele ce se comit împotriva liniștii statului și a cetățenilor pașnici de către oameni trăind în marginile ei și G. Călinescu meritând cea mai exemplară pedeapsă, aplicată fără șovăire, fără sentimentalism. Onorat juriu, s-a văzut din actul de acuzare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
disproporționat cu așa-siza părăsire a seminarului. Vestitul Renan, autorul Vieții lui Isus, a abjurat cariera ecleziastică și nimeni nu l-a socotit anormal, predispus la delicvescentă! Cu împricinatul chestiunea e și mai simplă: el nu pleacă din seminar fiindcă are oroare de creștinism, din contră, pentru că e un bun creștin. Vă fixați în momentul plecării lui din seminar, uitând momentul intrării. Într-adevăr, un băiat fără părinți, care alege calea profesiei religioase în mod spontan, dovedește un suflet bun, dedicat iubirii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
procuror însuși pretinde că aduce maniere militare în viața civică, ci împotriva a ceea ce slăbește combativitatea ostașului. Toată lumea e de acord cu împricinatul în această privință, problema a fost dezbătută pe larg pe vremuri și autoritatea superioară a interzis regulamentar orori de acelea pe care le-a veștejit acuzatul. Să viu la nefericitul accident al subprefectului. Chestia conspirației cu boii e cu totul absurdă. Nici o minte serioasă nu poate admite că s-a putut gândi cineva să organizeze un atentat în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi suportat o astfel de carieră și mi-a indicat una mai pozitivă, ingineria. După aceea, fiind îndemnat, am început să mă specializez și în arhitectura propriu-zisă și să construiesc. Am colaborat de pildă la Ministerul Lucrărilor Publice ("O oroare!" exclama Ioanide), la Palatul Cercului Militar ("Grozăvie!" se scandaliza Ioanide). Evident, nu pot să afirm că nu mă simt în largul meu în arhitectură, aspirația mea intimă a fost totuși pentru o ocupație intelectuală mai subtilă, cum ar fi literatura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndoială Tudorel. Acesta nu spuse nimic, nici nu fu întrebat de Ioanide. Arhitectul trecea privirile asupra lui ca asupra unui obiect neînsuflețit. Nu ura pe Tudorel, simțirea paternă era mai puternică decât judecata. Când citise memoriul, cu un sentiment de oroare, fiindcă lui Ioanide îi era cu neputință să se transpună într-o atmosferă așa de improprie respirației sale morale, reținuse totuși cu atenție veșnica paralelă, scandaloasă la prima vedere, între el, Ioanide, și Tudorel. Își zise că, dată fiind ereditatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
braț și, cu ținută decisă, păși calm spre interiorul cimitirului și ajunse fără accident în fața cavoului, pe care-l deschise cu cheia chiar față de doi trecători grăbiți, venind de la o înmormîntare. Pătrunzând înăuntru, Pica avu la început o scuturare de oroare și întrebă cine era înmormîntat acolo. Gavrilcea o asigură că nimeni și trase o lespede din fața unui receptacul, scoțând dinăuntru un fel de revolver complicat ca o mică mitralieră și o cutie de gloanțe, apoi un altul mic, umplîndu-și după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru funcție îngreuia putința de a ghici câtă spontaneitate este în sentimentul Ioanei, placidă și așa, prin temperament. . - Îmi place să cred, zise Pomponescu, că cel puțin la tinevoi scăpa de titulatura de ministru. . Lucru curios, Pomponescu era sincer în oroarea lui de spleenul ministeriatului, cu toate astea, o satisfacție consta tocmai în faptul de a fi ministru și a gusta micile amărăciuni ale profesiei. Indolenta rezolvă contradicția din sufletul lui Pomponescu într-un chip abil. . - Am să încerc, domnule ministru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Artă. Înainte de deschiderea ei, Ioanide, trecând pe acolo spre a inspecta interioarele restaurate de el, dând cu ochii de planșele expuse, după un oarecare examen, bombăni: - Ce drăcii sunt astea? E stilul lui Pomponescu. Precis.Asta e Banca Victoriei! Oroare! Monument funerar la pătrat! - Ești nedrept, încercă Gaittany să apere pe expozant. Dar Ioanide nici nu vru să asculte. Pomponescu vizită propria lui expoziție cu un întreg stat-major de "prieteni politici", care se extaziară fără sistemă, făcând observații G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sunt unele imense, ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii, care, din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic. Crinul alb, chiparoasa, tot ce miroase violent îmi face oroare. Au ceva mortuar. . - Ai dreptate. Îmi dai tabloul mai ieftin? . - Vi l-aș da bucuros, doamnă. Dar e un Salvator Rosa. G. Călinescu Sultana nu cedă nici în ruptul capului, iar madam Pomponescu, ambițioasă, n-avu încotro și-l cumpără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ironic Ioanide. Ioanide suferise fără să-și dea seama, sub înrîurirea memoriului lui Tudorel, o modificare la care ajutase și șocul moral prin pierderea Pichii. Conștient n-ar fi voit să admită acest lucru, caietul ars i se părea o oroare, totuși sufletul i se alterase. Tudorel scrisese: "Voluptatea de a muri, ca manifestare a vitalității, ar fi un nonsens dacă viața, în accepția cea mai înaltă a cuvântului, n-ar fi transcendentă existenței fiziologice. Există deci o "viață" mai presus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culcată și rigidă, putând oricând face o farsă, a zvârli dantura sau a se mișca brusc. Pe urmă, pe măsura studiilor pozitive din școală, reprezentarea monstruoasă dispăru, dar acum Ioanide nu se putea acomoda cu ideea neantului. Căpătase insomnie de oroarea nimicului, voluptatea somnului îi era distrusă de frica de a-și pierde cunoștința prin adormire. Prin activitate îi trecură și aceste crize, și acum căuta, dimpotrivă, somnul ca o reparație, iar starea de inexistență i se arăta ca foarte posibilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o publicație de artă și arheologie într-un cuvânt, foarte bine făcută, frumos ilustrată și cu rezumate în limbi străine. O fascicolă era tocmai în preparație. Madam Pomponescu convocă pe Hagienuș și-i vorbi foarte mieros: . - Domnule Hagienuș, ai văzut oroarea de biserică a luiIoanide. Cred că ești de părerea noastră. . Hagienuș clipi repede din ochi. Madam Pomponescu, luând asta ca o aprobare, continuă: . - Ești un specialist cu reputație în materie de artă, nu se poatesă nu-ți spui cuvântul și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără turle, cu luminator acolo unde vine tradiționala boltă. . - Fiecare cu concepția lui, constata Pomponescu ușorironic. Ceea ce este remarcabil e că publicul nu se mai dezinteresează de stilul monumentelor. S-a ivit o conștiință edilitară, cu voința de a cenzura ororile de gust. Ca demnitar nu pot decât să mă bucur de acest fenomen. Astfel Pomponescu, sustrăgîndu-se cu grijă oricărei aparențe de participare, se consola cu speranța unui scandal public crescând; deși în sinea lui simțea că nu este elegant ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căuta să se desprindă treptat din mediul luminos, să-și anuleze pe cât posibil procesul de viață. Stând astfel într-o somnolență meditativă, învăța a se dispensa de orice iritație a existenței. Reducția activității fiziologice i se părea posibilă și fără oroare. Noaptea însă lucrurile se schimbau. Nu putea la nevoie să renunțe la inerție și să deschidă ochii, deoarece un întuneric natural îl înconjura din toate părțile. Simțea că golul e insuportabil și se dădea repede jos din pat. Celula era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu mâinile întinse, ținând în fiecare cîte-un sfeșnic, cânta "Să ne trăiască morții", apropiindu-se cu gura deschisă spre el, G. Călinescu într-o căscătură uriașă, rezolvată cu o trosnitură de fălci. Pomponescu se deșteptă cu o impresie dureroasă. Prinsese oroare de muzica vocală și de solfegiu. În acest timp, Indolenta era din ce în ce mai aferată, ședea toată ziua la pian, își ținea gâtul învelit într-un fular și se trata cu chaudeau-uri, spre a-și menaja glasul. Era ca o atletă care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după simpla descripție, aproape fără să vrea, cavoul lui Hagienuș construit de Ioanide și se învîrti puțin în jurul lui, ca un simplu specialist. Într-o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să te sinucizi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ceea ce constituie grandoarea ei, condamnată, deci, fără a i se mai oferi posibilitatea unui recurs, definitiv și irevocabil. În ultimele două decenii s-a scris, în foarte multe țări, o bogată și substanțială literatură evocând crimele abominabile ale fasciștilor, ororile comise în lagărele naziste de concentrare, cu prilejul deportărilor și strămutărilor forțate. Până la apariția Scrinului negru, aportul nostru în această direcție era destul de mic. Meritul lui G. Călinescu, autorul admirabilului poem dramatic cu certă adresă antifascistă Șun, nu ține însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin tot ceea ce Întreprinde și creează omul culturilor mitice face să transpară „setea de real”, de ontic, nostalgia retrăirii Întregului, voința de centrare În miezul realității. Invers, irealul și semnificativul Îi provoacă oroare. Aceste două atitudini existențiale, fundamentale, constituie temeiul antropologic al opoziției sacru profan și al echivalării sacrului cu Ființa Însăși cu Realitatea. Sentimentul sacrului este un element esențial al condiției (conștiinței) umane. Pe urmele lui R. Otto autorul român deschide o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a reușit, cred, de vreme ce acest simbolism nu dăunează În nici un fel firului epic al povestirii. Cred că Întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric și extraordinarul de obișnuit” (/151). Tocmai pentru că este ilustrarea unei convingeri profunde, „fantasticul” lui Eliade nu produce oroare și spaimă de existență și este dimpotrivă, „calm, ca un element firesc de viață. Elementele care produc senzație de fantastic nu sunt străine de realitatea normală, fantasticul și realul cresc, evoluează Împreună” (/ 336). Obsesia lui Ștefan este depășirea limitei; el
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilodesc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compasiunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând-o împreună cu voi, dar cu o înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară. Trebuie să o
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
amintirea sau imaginea obiectului, nu de per-cepția directă. Este greu să descrii obiectele, circumstanțele și varietățile diverselor specii psihologice de emoții pentru că nuanțele lor se combină și se continuă unele în altele la infinit. Distincțiile dintre sinonime (ură, antipatie, aversiune, oroare etc.) constituie sarcina dicționarelor și a cărților de psihologie. Orice emoție este rezultanta psihică a unei serii de modificări organice, fiecare dintre aceste modificări având drept cauză un proces fiziologic (William James). Din moment ce explicăm geneza unei emoții printr-o serie
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]