2,363 matches
-
Cu o majoritate țărănească sărăcită, mare parte a guvernelor erau confruntate cu limitări foarte mari ale sumelor care puteau fi adunate din taxe. Soarta statelor care se bizuiau pe împrumuturi din afară avea să fie ilustrată de dezastrele economice ale otomanilor și grecilor. Harta 1. Peninsula Balcanică în 1900 Slăbiciunea economică și cheltuielile uriașe cărora trebuiau să le facă față regimurile independente le-au obligat să rezolve pe loc problema implicării statului în viața economică a țării. Trebuiau luate hotărîri în ceea ce privește
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
voluntari ruși. În plus, generalul M. G. Cerniaev, care cîștigase o mare reputație în Asia Centrală, a venit în Serbia să preia comanda armatei. Din nefericire, nici una dintre așteptările lor nu s-a realizat. Țăranii-soldați sîrbi nu puteau ține piept celor otomani mai bine instruiți, echipați și conduși. Nu a existat nici o a doua răscoală în Bulgaria. S-a dovedit că printre voluntarii ruși se aflau numeroși bețivi și incompetenți, aceștia constituind o povară și o sursă de fricțiuni cu Rusia. Războiul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aceasta va continua. În relațiile lui cu guvernul sîrb, Muntenegru adoptase atît atitudini prietenoase cît și competitive. În timpul domniei lui Mihail, Nicolae și domnitorul sîrb au cooperat. Amîndoi erau patrioți sîrbi și aveau interesul comun de a-i învinge pe otomani. Cu toate că Nicolae era dispus în perioada aceasta să-l recunoască pe Mihail drept conducător în cazul unirii celor două state, o rivalitate dinastică fundamentală influența puternic relațiile dintre ei. După moartea lui Mihail, aspectul acesta avea să capete o importanță
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
continent. Campania militară îndreptată împotriva ținuturilor otomane adiacente a fost un dezastru total. Luptele au durat aproape o lună. Armata otomană a învins curînd forțele grecești și a pătruns pe teritoriul Greciei, dar intervenția marilor puteri i-a împiedicat pe otomani să-și continue înaintarea. Deși războiul în sine a constituit un eșec umilitor, termenii păcii echivalau cu o victorie grecească în privința Cretei. Sub presiunea marilor puteri, guvernul otoman a fost forțat să acorde insulei un statut autonom; prințul Ghiorghios a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pentru cazarea numărului tot mai ridicat de vizitatori străini. Întreprinderile comerciale locale și străine, mai ales băncile, au construit birouri mari. Liderii civici de pretutindeni voiau să scape de străzile înguste, de casele mici și de cartierele înghesuite de pe vremea otomanilor și să le înlocuiască cu bulevarde largi și clădiri înalte. Exista o mare admirație pentru schimbările făcute la Paris în timpul lui Napoleon al III-lea. Nu au fost introduse doar stilurile arhitectonice europene, dar arhitecții înșiși erau adesea străini. Primul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nici un concert, după cît am aflat, nici o conferință sau distracții sistematice de vreun fel oarecare, cu excepția unei fanfare militare, care cîntă foarte bine, și vreo două cafés chantants șcabareteț." 8 Belgradul, care fusese multă vreme un centru militar și administrativ otoman, a suferit multe modificări după 1867, cînd au fost înlăturate ultimele vestigii ale autorității otomane. Marea fortăreață, Kalemegdan, a rămas și a fost mai tîrziu transformată într-un parc. Dat fiind că orașul era construit pe dealurile ce dădeau spre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a constituit principala problemă a politicii Bulgariei înaintea primului război mondial. Ea determina orientarea politicii externe și influența profund conflictele interne. Situația haotică și violentă provocată de acțiunile bandelor și de tulburările din rîndul populației depășea capacitatea de control a otomanilor. Marile puteri au făcut în mod repetat presiuni asupra Porții în vederea introducerii reformelor în zonă, pornind de la premisa falsă că motivul esențial al tensiunilor erau condițiile economice și politice. Agitatorii nu urmăreau însă instituirea unei administrații mai bune; de fapt
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea capacitatea de a se implica într-un război major. Dată fiind situația generală, ne putem întreba desigur care dintre problemele balcanice putea precipita declanșarea unui conflict devastator, care avea să se sfîrșească prin dezmembrarea definitivă a Imperiilor Habsburgic și Otoman, prăbușirea regimului țarist din Rusia și prin deteriorarea relațiilor internaționale în așa măsură, încît un al doilea, și mai distrugător, avea să urmeze destul de curînd. Focarele periculoase din Peninsula Balcanică erau tot chestiunile naționale nerezolvate încă și luptele politice interne
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a Cretei. Ea avea de gînd totodată să pună capăt dominației economice a Europei. Enver avea și unele planuri pan-turaniene cu privire la populațiile turcice din Caucaz și din Asia Centrală, aflate sub stăpînire rusească. După ce Bulgaria a devenit aliata lor, obiectivele otomanilor în spațiul european au trebuit se să restrîngă destul de mult; statul acesta urma să primească mult-doritele ținuturi macedonene. Participarea bulgarilor excludea de asemenea o campanie otomană în Balcani. Ca și în războiul anterior cu Rusia, pe frontul otoman de răsărit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
arabe. La începutul războiului, sultanul a proclamat jihad-ul, adică Războiul Sfînt, dar arabii musulmani nu au răspuns acestui apel religios, mai mult, liderii celor mai importante triburi au sprijinit conspirațiile britanicilor îndreptate împotriva Constantinopolului. Singura victorie militară importantă a otomanilor a fost cea repurtată asupra forțelor britanice în Dardanele. Liman von Sanders, din nou comandant al Primului Corp de Armată, a condus defensiva otomană împreună cu Mustafa Kemal, a cărui ascensiune rapidă a început în aceste împrejurări, la momentul respectiv fiind
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
le susțină cauza, kurzii au fost mai ușor de supus. Cea mai mare dificultate o punea împiedicarea expansiunii grecești în Anatolia. Trupele grecești, pe care Aliații, care nu posedau destulă forță de luptă, sperau să le folosească ca să impună Imperiului Otoman termenii păcii și să învingă opoziția turcă, au fost transportate de nave de război britanice, franceze și americane. Într-un anumit sens, sosirea forțelor grecești i-a ajutat pe naționaliști: noua amenințare venită din partea unui stat străin creștin și inamic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1936, cînd, prin Tratatul de la Montreux, Turcia avea să redobîndească suveranitatea asupra Strîmtorilor. CONCLUZIE Consecințele războiului și ale aranjamentelor referitoare la statele din Balcani făcute prin tratatele de pace vor fi prezentate pe larg în paginile următoare. Două imperii, cel otoman și cel habsburgic, deveniseră deja subiecte de analiză istorică. Din rîndul statelor succesoare ale acestora, Turcia, Austria, Ungaria și Cehoslovacia vor juca de acum înainte doar un rol periferic în cadrul studiului de față. În schimb, evenimentele din fostele regiuni habsburgice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ușor de rezolvat; în anii de după război, ca și în cei de dinaintea lui, macedonenii au avut o influență foarte mare asupra Bulgariei. Practica organizării de raiduri de pe teritoriul Bulgariei a continuat, deși ținta atacurilor era acum teritoriul iugoslav, nu cel otoman. Evident, problema aceasta trebuia lămurită înainte ca relațiile dintre cele două țări să poată fi îmbunătățite. În martie 1923, guvernele au semnat Tratatul de la Niš, prin care se declarau de acord ca ambele părți ale graniței lor comune să fie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
experiență în privința vieții politice a țării. Spre deosebire de Noli, Zog avea o origine tipică unui membru al clasei dominante. Născut în 1895, el era fiul șefului districtului Mati din centrul Albaniei. Familia lui era musulmană și se distinsese prin serviciile aduse otomanilor. Zog avea douăzeci și patru de ani cînd a participat ca delegat la congresul de la Lushnjë. El a devenit în februarie 1920 ministru de Interne în guvernul Delvina. În maniera vechilor căpetenii de trib, Zog avea un detașament înarmat aflat în slujba
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de menținere a unui nivel ridicat al pregătirii militare și a unei politici externe active. Deși în anii '20 a apărut o perioadă de relativă liniște, deceniul următor a traversat crize repetate în relațiile externe. Am văzut cum dezmembrarea Imperiilor otoman și habsburgic și căderea regimului țarist din Rusia au contribuit la diminuarea tensiunilor din zonă. Sistemul de alianțe francez a perpetuat conflictele dinainte, chiar dacă sub altă formă. Ascensiunea ulterioară a Italiei fasciste, a Germaniei naziste și a Rusiei comuniste a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care fac zona de mare interes pentru istoric. Între ele, varietatea etnică era subliniată încă o dată de Victor Papacostea, în 1936, după conferințele balcanice și realizarea Înțelegerii Balcanice 8. Apoi, se adaugă prezența aici a intereselor marilor imperii: roman, bizantin, otoman (și tot N. Iorga vorbea de "Roma musulmană a turcilor..." Bizanț după Bizanț). S-ar cuveni adăugată și prezența Imperiului Rus mai ales în ipostaza de imperiu sovietic, acum în cel de-al XX-lea secol. Presiunea asupra zonei poate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ca deosebit de semnificativă și onorantă instituirea Premiului Barbara Jelavich pentru recunoașterea și încurajarea studiilor asupra Europei de Est și asupra Imperiului habsburgic în secolele al XIX-lea și al XX-lea, precum și a studiilor de istoria diplomației imperiilor rus și otoman. Gestul imortalizează profilul personalității Barbara Jelavich. Istoria Balcanilor, în două volume, este considerată de specialiști drept cea mai importantă realizare a Barbarei Jelavich. Rămîne neîmplinită aspirația noastră de a cerceta "radial" impactul lucrării în revuistica vremii și mai ales în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
internațional de cea a Imperiului Otoman. Pe de altă parte, date fiind așezarea geografică și statutul lor juridico-politic, ele au dobândit un loc aparte și bine definit în evoluția chestiunii orientale. Principatele Române erau situate între cele trei mari Imperii: otoman, habsburgic și țarist. Acestea două din urmă se aflau, de la sfârșitul secolului al XVII-lea (Rusia de la începutul celui de al XVIII-lea) în plină ofensivă contra Imperiului Otoman, devenit obiect al expansiunii lor. Or, Principatele Române se interpuneau în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urmă se interpuneau între Imperiul Habsburgic, gurile Dunării și Marea Neagră. Apoi, după cum spuneam, Principatele Române aveau un statut juridico-politic internațional special. Ele se bucurau de autonomie, adică de o administrație proprie. În ciuda faptului că această autonomie era grav încălcată de otomani și primejdios știrbită prin instaurarea regimului turco-fanariot, ea le-a fost întotdeauna recunoscută și reconfirmată în plan internațional, iar domnitorii, inclusiv cei fanarioți, aveau capacitatea să ducă, în limite restrânse, o anume politică proprie, ceea ce a sporit mult interesul general
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
independență. În acei ani marcați de Eterie, de revoluția condusă de Tudor Vladimirescu și de războiul încheiat în 1829, în conștiința contemporanilor a dobândit un contur tot mai limpede ideea că “treburile” sau “afacerile” Orientului se confundă cu soarta Imperiului Otoman; determinată de cauze interne ale decăderii, de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și de imixtiunea ori intervenția inevitabilă a marilor puteri europene. Termenul este folosit în această accepțiune și de țar; și de Metternich (de pildă, cu prilejul întrevederii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neagă însăși existența ei. I. G. Pitzipios afirma că ființa mai curând o “pseudo-problemă a Orientului” și că “reorganizarea Principatelor dunărene” era o “chestiune specială a Imperiului Otoman” cu “funeste consecințe pentru lumea întreagă”. De altfel; legitimiștii inveterați și obtuzi, otomanii fanatici, din pricini ușor de bănuit, se străduiau să atribuie destinului posesiunilor sultanului atributele funcțiilor strict interne ale Porții, chiar după instituirea protectoratului țarist asupra unor teritorii cu individualitate națională și statut juridico-politic particular în Europa și Asia. Pătrunzând în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
faptul că noțiunile de chestiune și problemă sunt sinonime în accepțiune istoriografică cu noțiunea de criză orientală, aplicată îndelungatei perioade de regresiune dramatică a Imperiului Otoman care, firește, nu poate fi extinsă și asupra epocii de avânt și ofensivă a otomanilor. Unii istorici văd în termenul de chestiune orientală o denumire comună, cu o durată veșnică. După raționamentele lor, ar fi îndreptățită și folosirea termenului de chestiune italiană, după prăbușirea Imperiului Roman și formarea poporului italian. În tot cursul Evului Mediu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Anglia, Franța) și a implicării directe a popoarelor în lupta pentru emancipare națională, toate fiind circumscrise problemei moștenirii posesiunilor Imperiului Otoman. Acestea sunt laturile fundamentale (care formează un tot unitar) ale chestiunii orientale. Se știe că răscoalele popoarelor subjugate de către otomani au dus la redeschiderea chestiunii orientale numai când lor li s-a asociat intervenția marilor Puteri europene. Aceste laturi fundamentale constituie forma de manifestare, de exprimare a esenței chestiunii orientale, care-și are rădăcinile în motive de ordin economic, politic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
formulei, a definiției, care plasa începutul, existența problemei orientale, încă în antichitate, odată cu războaiele dintre greci și perși, sau cu extinderea dominației romane în sud-estul Europei și pe coasta de vest a Asiei, dominație preluată de bizantini și apoi de otomani, până la o accepțiune restrânsă care stabilea începutul chestiunii orientale în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea sau chiar mai târziu. Dacă ne referim la contemporanii evenimentelor, pentru această din urmă opinie pledează necunoașterea sud-estului european de către societatea vest europeană
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
monografii ajunge și el la concluzia că înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei (1683) și anii imediat următori formează “tocmai epoca când s-a născut ceea ce a fost numită chestiunea orientală, ca o problemă a moștenirii pusă de decadența acestui Imperiu” otoman. Dacă atribuim chestiunii orientale înțelesul pe care-l dau istoricii ce-i plasează începutul înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea, atunci ea își pierde semnificația reală de problemă clar delimitată, este văduvită și de relația inseparabilă dintre cele două aspecte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]