19,586 matches
-
zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea nu le poate duce, încerca să mai scape de câteva borcane, dar amândoi părinții se împotriveau, se mențineau pe poziție. Lasă, ia-le, dimineața mai ai și tu ce întinde pe pâine, nu vezi cât ești de slăbuță, te suflă vântul, Carmina. Ea zâmbea și începea să cedeze, în copilărie existase același argument, dacă nu mănânci o să te sufle vântul și ea, pe jumătate încântată, pe jumătate speriată, se și vedea plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi răspunzi printr-un gest care să-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai luat distonocalm, decât unul de dimineață, și bunica o să vină peste câteva zile în fața blocului și Miau o să coboare tăiată la picior, de la Turiști, în papucii mei, că altfel nu poate, bunica i-a adus chiftele și brânză și pâine și pijama și Xanax, „liniște la cutie”, la un moment dat o să dau din chifteaua făcută de bunica Prințesei, care va muri în ziua aceea, lui Ham câinele, dar nu prea o să mănânce, că e cam veche și stricată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nivelul ochilor, la nivelul urechii, nu mai eram în stare să gândesc nimic, nici măcar frânturi de cuvinte nu îmi mai veneau în cap, doar imagini, în timp ce creierul mi se dezlipea în bucăți ude, saturate de apă, ca o bucată de pâine din dreptul burlanului, vaci pe câmp, vacă mov, vaci pe câmp, vacă mov și cântecul pe care mi-l fredona iubita lui Marius și care pe mine mă scotea din minți dinainte, ea, iubită, prezentă peste tot, pe care mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
date. — I-am spus că n-o să-mi vorbesc pe la spate prietenul meu cel mai vechi. — Așa mă gândeam și eu, zise Eleanor. Găsi suplimentul Sentinel și îl extrase din teanc. — Mai ales cu Fanny Tarrant, continuă ea. Mănâncă pe pâine bărbați că Șam. Adrian își privi lingură cu Shredded Wheat pe care se pregătea s-o ducă la gură. Păi, nu s-ar zice că Șam conține mult zahăr, comenta el. — Șir Robert Digby-Sisson a izbucnit în plâns când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
întrebându-mă de ce a fost atât de ghinionist în căsnicie. Am plecat spunându-mi că știu răspunsul la această întrebare: vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
avut de ea! — Asta-i tot? o întreba Eleanor. Fanny păru surprinsă de întrebare. — Nu va ajunge? Nu-i... nimic despre anii noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin. — Uite care-i treaba: pe mine, unul, începe să mă plictisească joacă asta, spuse Șam. Zi ce-ai de zis și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un moment de evitare delicată. Ea le oferă cosașilor apa, simbolul vieții. E o tânără cu înfățișare plăcută, viguroasă, după cum o arată expresia feței, bustul puternic, brațele, hotărârea din priviri și siguranța mâinilor. Simțirea curată a celor ce ne asigură pâinea cea de toate zilele este sugerată de albul imaculat al frumoaselor costume populare, de albastrul cerului, de galbenul auriu al snopilor. Culoarea devine elementul definitoriu al picturii. Dominanta de albastru se armonizează aici perfect cu cealaltă culoare de bază, roșu-carmin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe care-l ,,muncesc și-n rugăciune”, cum zice Tudor Arghezi, se desprinde și din faptul că personajele, în scurta lor clipă de odihnă, sunt așezate direct pe snopi. Privindu-i, simțim parcă mirosul de grâu copt și gustul viitoarei pâini calde. Anemone de Ștefan Luchian (compoziție după tablou) Luchian, acest mare pictor român, folosește în acest tablou frumoase și numeroase culori care exprimă pentru fiecare dintre noi ceva interesant. Nenumărate variante de culoare, cu pete picturale care ne fac privirile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor s-au desfăcut și au apărut frunze micuțe și flori albe, roz, violacee. Grâul care a dormit toată iarna sub veșmântul alb de nea, răsare acum, spre bucuria gospodarilor ce așteaptă viitoarea pâine. Păsările călătoare se întorc din țările calde, își clădesc cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am așezat și eu în ultima bancă. Nu știam de ce!... Și l-am trimis pe mezin să dezghețe drumurile. I-am pus lopata în mână, i-am dat o palmă, o găleată cu lacrimi și... și am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără restricții orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22. Își puse singur În farfurie și Începu să mănânce cu capul plecat. Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri! Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e nou pe la Ierusalim, domnu' Cain? Timp de zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe. Și ce mai e nou pe la Ierusalim, domnu' Cain? Timp de zece minute nu se mai vindea nici o pâine, căci doamna Roșu, aplecată peste tejghea, cu bărbia În palme, asculta noutățile din Orientul Mijlociu pe care Cain le lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lua din scrisori și ziare sau le inventa pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
călătorii de afaceri și patron de Carwash. În anii petrecuți În mașina Județenei de partid, Terente Marcovici Învățase două lucruri: să fie discret și să-și cumpere costume numai de la Oradea. Avusese mereu aerul unui „fost” obligat să-și câștige pâinea făcând pe șoferul. Nici măcar mâinile nu-l trădau. La garajul partidului i se spunea „pianistul”. Nu se exagera prea mult, căci el era absolvent al Liceului de muzică unde studiase pianul, și doar neșansa Îl făcu să ajungă șofer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu unul viu și de rasă poți face bani. Apoi o herghelie. Apoi un hipodrom. Apoi... Uite și o moară... O moară, știa una de vânzare. Roata morii se-nvârtește, țac, țac, vorba cântecului. Turism rural: pe valută. Cuptoare de pâine ca pe vremuri. Uite și două sticle cu vin. Viile sunt pe nimica. N-a crezut niciodată că arta e bună la ceva și când colo... Un singur tablou nu-i spunea nimic. Îl și neglija de altfel. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
focul din teracote. Tot ea și gătea, după rețetele doamnei Ster. Cafea și ceai aveau din belșug. La fel, mere, nuci și struguri puși la uscat pe sfori Întinse În pod. Peste toate plutea un miros discret de gutui. Aveau pâine la cuptor făcută de Susana. Tot ea Îi aducea și laptele. Soțul Susanei a fost mulți ani miner. Mina s-a Închis și Matei s-a trezit șomer, mai exact disponibilizat. Cu banii primiți de la mină a cumpărat un tractor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să-i facă pe toți membrii clubului „nostalgici”. El nu avea nostalgii. Abia Îi ajungea timpul pentru a citi ziarele și pentru câteva drumuri pe săptămână până la Cuptorul de aur. Aici pâinea proaspătă nu se termina niciodată. O dată pe lună cumpăra cafea de la American Dream, În traducere, Visul American. Tot de aici cumpăra și două sticle de bere Dreher, În așteptarea primei șarje de Hopfen König. O bere care urma să concureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de toate gândurile acelea și revenind la lumea reală. — Scuze, ce spuneai? Haide, zise ea, sărind în picioare. Sunt moartă de foame. Tușa Ruth ne pregăti amândurora două mic-dejunuri englezești complete, cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]