3,713 matches
-
pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la limita căruia mă pândea moartea se afla miracolul. Era de-ajuns să scobesc... 13. Pe vremea coridorului se întâmpla uneori să vizitez și câte un prieten, băteam la ușă, intram, dădeam ocol mesei și plecam imediat sau rămâneam; dacă se întâmpla să rămân, ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare dată o dai la o parte și când ți se învinețește degetul mare de la picior și te doare de-ți vine să urli, devii prudent, începi să te gândești, vrând-nevrând, că piatra, de pildă, zăcea acolo numai ca să-ți pândească trecerea... Pe urmă, am pus valetul de treflă pe masă și nu m-am mai gândit la nimic. * La Dalton (Massachusetts), zeci de mii de omizi au ocupat arborii unui cartier, după care au pătruns și în case. Mai multe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce-l pândea pe Gosseyn. Era ciudat de convingător și gândul zbură din nou la Janasen ca fascicolul unui far. Acest om era punctul de plecare. Cineva îl plasase pe "eșichier", poate pentru un moment infinitezimal al timpului universal, simplu pion într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă a sa, în raport cu Discipolul nu suferise modificări fundamentale. Pericolul era mare și iminent. Dar, cel puțin, poseda un teren de retragere exterior. Cu băgare de seamă, ca un combatant pândind un adversar periculos, Gosseyn îl observa pe Jurig, gorila, care va încerca să îl omoare. - Leej, zise, fără să se uite la prezicătoare vino aici, în spatele meu. Ea veni, fără o vorbă, aproape fără zgomot. Îi zări fața când trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care se întorceau spre el pe când alerga. Zări, răsucindu-și capul, o aglomerație de clădiri, clopotnițe și turnuri, mase de piatră și de marmură, ferestre de sticlă colorată. Această imagine a "refugiului" Discipolului îi rămase în minte și când stătea pândind sursele de energie ale castelului. Era tot timpul pregătit să se similarizeze dinainte înapoi pentru a scăpa de suflori și armele de energie. Dar nu se producea nici o variație în fluxul dinamului și nici a pilei atomice. Automat, o similariză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aspect pe care l-am luat în considerare, zise. Trecură prin fiecare dormitor. În timp ce subofițerii și căpitanul Free făceau apelul, Gosseyn vorbea cu oamenii. Adoptă o formulă: - Cum te numești? Care sunt impresiile dumitale? Te supără ceva? La fiecare răspuns pândea nu numai fața, dar și fluxul nervos emanat de om, ca o aură. Treaba era astfel mai rapidă, mai ales când oamenii începură să răspundă. "Merge, doctore. - Da, doctore", Gosseyn nu făcu nimic, îi lăsă să creadă că aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
amintea că se materializase Discipolul. Descoperi distorsorul la câțiva centimetri de locul în care se aștepta să-l găsească. Părea destul de convingător. Verifică pentru a doua oară în celula pe care o ocupa la sosirea lui pe Yalerta. Yanar îl pândea furios de după bare cum spinteca podeaua de metal masiv și descoperi al doilea distorsor. Imaginea devenea și mai clară. Criza trebuia să fie aproape. A doua noapte fu la fel de calmă ca prima. Gosseyn își petrecu a treia zi răscolind dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici ca să ajungă la patul lui de paie de la câmpurile cu cartofi. Ajunse în umbrele și mai negre ale Templului și iar se opri. O vreme pândi zgomotul care să-i indice o activitate. Nici un zgomot. Cu hotărâre, dar și cu precauție, trase spre el ușa de metal și porni pe scara de metal pe care urcase în ziua ceremoniei. Ajunse fără probleme la camera interioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care observau un punct luminos apropiindu-se de marginea substanței de umbră. Ce era aceasta, nici omul din criptă nici mașina ale cărei vibrații se difuzau prin el, nu știau. Un punct luminos, mișcându-se lent - și oameni care-l pândeau gânditori. Oamenii născuți și morți cu milioane de ani în urmă. Punctul strălucitor rămase o clipă la marginea umbrei, și o trecu în sfârșit. Dispăru instantaneu. Structura spațiului înconjurător, se modifica ușor. Se produse o tensiune subită, care introduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
toate celelalte tinere femei din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se simțea indiferent, bănuitor, fără simpatic. Pentru că. dacă fata era inocentă, ce căuta singură într-o asemenea noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
realiză că Eldred Crang, agent galactic, detectiv venusian și adept în ascuns al non-A se întorsese în sfârșit acasă. Mai întâi se simți ușurat. Deoarece, până când oamenii de încredere și cu educație ― vor fi la curent cu pericolul care pândește civilizația, el ― Golbert Gosseyn ― trebuia să aibă grijă să rămână în viață. Încercă deci să privească sosirea lui Crang ca un element pozitiv în acest sens ― Se ridică în picioare, cu mâinile sus, privindu-i cu curiozitate pe cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Gosseyn, inamicii se prăbușeau unul câte unul, părând cum nu se poate mai morți. Totul părea de neînțeles. 15 Gosseyn simți dispărând senzația de paralizie. Se repezi la gardianul cel mai apropiaf și-i luă arma. În picioare, încordat, pândea cea mai mică mișcare a corpurilor prăbușite. Dar nu observă nimic. Toate zăceau absolut imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mă sinucid. Toți mă urăsc... mă urăsc... mă urăsc..." Milioane de oameni neintegrați se gândesc iar și iar la asemenea lucruri, fără să ajungă vreodată până la sinucidere. Era o problemă de intensitate continuă și de acel înfiorător dezechilibru care-i pândește pe cei căzuți din înălțimile integrării în hăurile disperării. De ce să mai trăiesc... La ce bun... sunt fără speranță.., să mă sinucid..." În timpul primei ore gândurile încă îi mai reflectau voința proprie: "e o prostie. Creierul meu este prea echilibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
între inteligențe ― zise dr. Kair. În ce mă privește, eu pariez pe creierul suplimentar. Trecuse mai mult de o oră de când discutau. Crang se mărginea să facă, din când în când, unele remarci. Neliniștit și chinuit de îndoieli, Gosseyn îl pândea cu coada ochiului pe omul cu ochii de culoare alunei. După spusele lui Kair, el fusese cel care îl găsise și îl arestase. Tipul, sigur că trebuie să-și joace rolul de agent al lui Thorson, dar și-l juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ci un complex de substanțe, care nu putea fi obținut decât din țesuturile încă fremătătoare de viață. Minutele treceau. Corl continua să se stăpânească și să stea cu ochii la pânda, deși își dădea seama că oamenii știu că-i pândește. Îi văzu scoțând din navă o mașinărie metalică, pe care o duseră la blocul de piatră ce astupa poarta cea mare a clădirii. Ochii lui ageri nu scăpau nici o mișcare a oamenilor. Deși scuturat de fiorii foamei sale aprige, observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în ședință. Mi-ar lua prea mult timp ca să-ți explic în amănunt, dar te asigur că... - Uite ce e, tinere, îl întrerupse Kent pe un ton sarcastic, vremea discuțiilor academice a trecut. Am impresia că nu înțelegi că suntem pândiți de-o primejdie de moarte. Dacă s-ar produce vreo încurcătură, dumneata, eu și toți ceilalți am putea fi atacați fără milă. Nu e vorba de un exercițiu de gimnastică intelectuală. Și acum, te-aș ruga să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
teoria ciclică a istoriei, admitea că toate civilizațiile cunoscute trecuseră prin același proces - naștere, îmbătrânire și moarte. Înainte de a lua noi măsuri, era preferabil să stea de vorbă cu Korita, ca să-l întrebe ce capcane ar fi putut să-l pândească pe drum. Îl găsi pe savantul japonez în biblioteca B, situată undeva în fundul navei, la același etaj cu secția de nexialism. Korita tocmai ieșea, iar Grosvenor îl însoți și-i vorbi fără nici o introducere despre problema ce-l frământă. Korita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
astfel de plan, să nu uităm că monstrul a capturat până acum trei oameni, în afară de von Grossen. De fiecare dată a fugit cu victima în jos, în direcția calei. Propun ca, de îndată ce vom termina energizarea celor trei etaje, să-l pândim la etajul al nouălea. Dacă va mai răpi încă un om, vom aștepta puțin, apoi domnul Pennons va activa scuturile energetice din planșee. Monstrul va încerca să treacă prin planșeul celui de-al optulea etaj, dar va constata că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat când văzu în fața lui o ecluză pneumatică. Trecu fulgerător prin primul ei compartiment, apoi prin al doilea, prin al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă cu putere în spațiu. Pe măsură ce se depărta de navă, se simțea tot mai ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-ați mai văzut, pe onoarea mea. Azi am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul instalat, să pândesc. Iar ieri am ieșit pe fereastra de deasupra intrării Teatrului Național, cred că sunt măcar 15 metri înălțime, cu aparatul după mine, să fac panoramă. Bine că n-am amețeli, nu de mine era păcat, ci de aparat, că e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-o. ...Cu bogata și dumnezeiasca Ta putere, și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin și pe care o măresc, acum și pururea și în vecii vecilor, amin. Greșise puțin, dar nu se mai putea adânci în rugăciune. Îl pândea cu coada ochiului pe străinul care stătea în picioare lângă sfânta icoană a Maicii Domnului, adusă aici încă din vremea Brâncoveanului, ca să fie binecuvântare pentru toți cei care trec pragul lăcașului. Oamenii vin s-o roage, care de necazuri, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu mânie un glas dinăuntru. Își uita însă repede cearta din gând. Era de ajuns ca Veterinara să-și scuture pletele cu sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu s-ar fi încurcat cu unul cu dric. Cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai conta, regăsi o nevinovăție în el egală cu copilăria și moartea. Zâmbi singur spre nori și spre soarele de aprilie. Un vânt îndulcit îi trecu pe deasupra, dar nu se mișcă, se simțea ca atunci când era doar un puști și pândea în deșert șopârlele. O pace adâncă îi umpluse trupul. Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă îl arse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]