3,706 matches
-
figurile erau vii, toată viața de la țară: oameni care ară, care culeg fructe, care seceră, țes sau seamănă, alături de vulpi și nevăstuici, înarmate cu arbalete, care urcau cu scările pe un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea diversității extraordinare a viețuitoarelor și “lighioanelor fabuloase” în loc să mediteze la textul biblic. Plăcerea de a admira figurile grotești reprezentându
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți și voi ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor ce cresc pe câmp, iar eu, la drept vorbind, sunt un păcătos... Mergi cu bine! Domnul să vă aibă pe amândoi În paza Lui”, spuse el, conducându-l pe Bikinski pănă la poarta mare a mănăstirii. Iar după ce acesta ieși pe Cuza Vodă, ștergându-și ochii Înlăcrimați, bătrânul Îi strigă din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupuri aflate În extaz nu reușiră să-l scoată din ale lui. Oliver medita, ca de obicei, la adevărul ultim și adevărul pur. Din păcate, urletele sale care avertizau lumea asupra Judecății de Apoi nu-și găseau ecou În inimile păcătoșilor. Da, era timpul să revină În salon. Aflată la intrare, femeia-ușă Își sumețise fustele, așteptându-l pe masterand să treacă, foșnindu-și frunzișul galben, printre picioarele ei de lemn, prinse În balamale. Scoțând un ultim urlet, Oliver Îi lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de lumină. În față Îl aștepta o zi destul de grea. Pășind În dreptul reclamelor, masterandul se felicita pentru alegerea făcută. Pe scara decăderii, omul ocupa locul cel mai de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sau distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu, fiecare por de pe epiderma lui trecuseră prin Încercări supreme. „Oare viața Înseamnă experiment?” se Întrebă el. Dacă da, atunci până unde se poate Întinde acesta? Limitele bunului-simț se arătau a fi elastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Noimann-cinicul reverbera, risipindu-se, ecouri În trupul celuilalt Noimann, care, la rândul lui, stârnea neliniștea obiectelor din jur. Sus-jos. Stânga, dreapta. Așa, așa. Aici, aici. Loviturile cădeau cu nemiluita. Ritmul se Întețea. Noimann-penitentul părea căzut În transă, șfichiuind trupul păcătos al cinicului, umplându-l de răni suculente. În ciuda loviturilor primite, pe fața acestuia nu se citea Însă durere, ci o bucurie fără margini. Costumele ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau acum În fața lor. Buzunarele lor erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în staul.): Maica Domnului, mântuiește-mă! Maria: Apropie-ți, moașă Iova, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină și fuge la Crăciun.) Iată, Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul cerurilor, mi-a dat altele mult mai frumoase, mai albe ca zăpada și mai luminoase decât soarele! Crăciun: Vai, ce minune! Ai avut dreptate. Iartă-mă, Maica Domnului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că putea să se Întâmple acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om simplu acest Grințu, dar dintr-o bucată, simplitatea lui nu era una vicleană și păcătoasă ca a multora, era una Înnăscută, puternică și neînfricată. Aș fi dorit mult să mențin legătura cu el după aceea, dar n-am reușit să-i dau de urme decât foarte târziu și În Împrejurări care nu ne permiteau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
i-a făcut semn lui Orlando să se apropie și cu glas blând rosti: -Cred în Cel care a murit pe cruce. Botează-mă, te rog, cu apa din această fântânâ până nu-mi pierd cunoștința. Am trăit ca un păcătos, dar nu vreau să rămân departe de Dumnezeu și-n moarte. Fie ca acela care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai de temut, decât o mâna lașă Și mai perfid, decât un păcătos... Iubiții mei dușmani dintotdeauna, Aș fi un mort, de voi n-ați exista Și printre vii, ca în mormânt aș sta Și fals, dezacordat, mi-ar plânge struna... La rândul vostru, dacă eu n-aș fi, Ce umbre triste v-
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
atât la oraș, cât și la comitat -, ca să verifice cazierele din California, Nevada, Arizona și Oregon și să solicite informații privitoare la arestarea unor persoane precum Claire De Haven, Morton Ziffkin, Chaz Minear, Reynolds Loftis și trei mexicani cu numele păcătoase de Mondo Lopez, Sammy Benavides și Juan Duarte, toți trei cu câte un asterisc în coadă, ceea ce însemna „membri cunoscuți ai unor bande de cartier”. Singurul care revenise cu un telefon fusese șeful secției Hollenbeck. El i-a comunicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17. Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți ca păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18. Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19. Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
aceea și poate să mîntuiască în chip desăvîrșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei. 26. Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, și înălțat mai presus de ceruri, 27. care n-are nevoie ca ceilalți preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, cînd S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3. Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4. Voi nu v-ați împotrivit încă pînă la sînge, în lupta împotriva păcatului. 5. Și ați uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
lustruiți a doua zi de dimineață. Chiar și pe-ai suplinitorului! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Scoală-te, mă... n-auzi, că e șase! ― Aăăăăăoh!... Cât mă?! ― Șase!, Hai, că-ntîrziem și se supără don' suplinitor! Am sărit din pat, m-am dus la un lavoar păcătos, m-am spălat cum am putut și m-am îmbrăcat la iuțeală. Toți băieții au fost gata într-un sfert de oră și am coborât pe scara de lemn, care acuma, ziua, parcă nu mai scârțâia atât de înfiorător ca
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
știu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. 8. Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebuințează bine; 9. căci știm că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, necurați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, 10. pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoși, pentru cei ce jură strîmb și pentru orice este împotriva învățăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
s-a înmulțit peste măsură de mult împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus. 15. O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvîntul, care zice: "Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoși", dintre care cel dintîi sunt eu. 16. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine cel dintîi toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viața veșnică. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și dacă începe cu noi, care va fi sfîrșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18. Și dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos? 19. Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor, și să facă ce este bine. $5 1. Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
căzu iarăși moale - așa de ciudată, cu succesiunea aceea de leșinuri, care păreau a speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână pe puls. Mini îi veni într-ajutor: - Ce se petrece? îi șopti. - Lucru urît! ... cu păcătoasa ceea mică ... A dat-o gata pe biata verișoara . . . Pocitania! - și, cu acest compliment, împinse acul în brațul care acum - așa de curios de observat - era moale altfel, nu cum e carnea fragedă a femeiei - o lâncezeală a aceleiași cărni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și altele ce trebuiau făcute. Firește, nu puteau vorbi comod în fața musafirilor, dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea iui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau un rău? Existau! Asta era de căpetenie. Din materialul rușinei si durerei, care alcătuia păcătoșenia de azi, se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu de carne și sânge, însă când îl auzea predicând virtuțile, Mini avea pe buzele gândului ascuns surâsul sau, în trupul interior, revolta. Do ce? Percepția lui Mini era un ogar bun, care își mirosea vînatul? Acel iezuit nu era păcătos cumva, dar nici moral. Era, desigur, îndoielnic. Mini credea că doctorul Rim va rămâne astfel pentru totdeauna, clar că în ziua discursurilor funerare asupra înaltelor sale virtuți, va râde pe dinăuntru. Nu doar că Mini se gândea la moartea bietului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ponegrește și mă lasă în mizerie, te rog a-mi mări pensiunea și a-mi trimite și o sumă mai mare, cu care să-mi plătesc datoriile, așa cum se cuvine fetei iubitoare și iubite a nobilului Hallipa." - Ce idioată! Ce păcătoasă! se văieta Lina. 90 Lenora, liniștită în aparență, întinsese scrisoarea lui Doru, care, deprins cu înțelepciunea ei din tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Satiricon. După ce toți mesenii ajung cam...da, exact. Când cineva-i cu chef, nu mai vrea chiar pe oricine... vreau să spun că dacă lucrurile s-ar repeta... Dacă m-ai întreba, ți-aș spune că era un tânăr cam păcătos... cu toate că, cinstiți să fim... destul de curat în obiceiurile sale. Nu așa ca unii aflați pe scara aceea... ai putea crede c-au crescut într-o cocină, după cum se poartă. Nu pot ridica un deget fără să fie ajutați, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pot pune haina pe umeraș, nici ceașca și farfurioara pe tavă. Dezordinea pe care o face tânărul Onorabil ... nu că nu ar fi politicos, fiți atenți, are manierele unui înger... dar am intrat odată la el și... să fie oare păcătos? Nu poți spune asta despre un tânăr gentleman, deși am ajuns să cunosc unul adevărat. Ar trebui întrebat acel mic bagaj cu părul roșu care-o ajută pe doamna Parker la bucătărie — cum? Poți mirosi de pe cearșafuri. Și o dată... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]