3,151 matches
-
după Bobotează, să se strice ceata. Cu această ocazie mulți dintre feciori se făceau Budihale, mascându-se în draci, urși, capre sau alte lighioane și cu muzica după ei mergeau din casă în casă unde dansau jocuri sălbatice, de tradiție păgână, provenind din perioade de dinaintea apariției creștinismului, cu semnificații de cele mai multe ori neînțelese. Blanele rămase din stânjenii de lemne, primite la început în dar de la primar, se valorificau la diverși oameni ai satului, iar cele ce mai rămâneau se dădeau muzicantului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
desigur, primele încercări poetice, dar acum versurile îi ofereau o autoclaustrare plăcută și poate unică în viața lăuntrică a copilăriei. Căci nimic nu e mai puțin "jucat", în întreaga viață a lui Eminescu, ca această dragoste ivită dintr-un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni [...]. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nu constituiau, desigur, primele încercări și cu atât mai mult nesațul versului îi oferea o stare unică în viața sa, căci nimic nu e mai puțin jucat în întreaga viață a lui Eminescu, ca această dragoste ivită dintr-un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi, prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Tismana, Cozia, Putna entuziasmează, ci biserica din Densuș. Care este, într-adevăr, "o minune", însă nu chiar românească. Atestat din sec. XIII și bănuit a fi construit în sec. II d. Hr., monumentul din Densuș a fost edificat ca templu păgân (cele 8 altare închinate zeităților pot fi identificate și acum). Dintre orașe, sunt acceptate printre "minuni" doar Sibiul și Sighișoara, probabil fiindcă ambele (Hermanstadt, Schässburg) poartă și o anume marcă a altei culturi. Casa Poporului este numită "un bibil mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din rațiuni politice, vor prelua și propaga preceptele morale creștine, spre a-și instaura și consolida puterea. Despre păgânismul și politeismul suedez în ajunul pătrunderii creștinismului, ne relatează învățatul Adam din Bremen. La Uppsala, vechea capitală, bunăoară, exista un templu păgân, închinat zeilor Thor, Odin, Frej; iar în apropiere exista un crâng sacru, unde se săvârșeau periodic ritualuri de sacrificiu "câte șapte masculi, din fiecare specie, de la om până la pisică". Prima fază a răspândirii credinței creștine faza catolică începe în secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-lea), pe de o parte, prin Scrisoare către guvernatorul Bitiniei cunoscută și ca "Edictul de la Milano" -, care acorda creștinilor aceleași drepturi pe care le aveau și celelalte religii. Împăratul Constantin a rămas în continuare mare preot (Pontifex Maximus) al religiei păgâne, botezat pe patul de moarte, în mai 337, după ce fusese catehumen (neofit care trece printr-o perioadă de formare în vederea accederii la botez) vreme de mai mulți ani. Pe de altă parte, în 324, Constantin decide să purceadă la construirea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pecetluind astfel decăderea acestuia. Opera lui Constantin a fost urmată de proclamarea creștinismului, în 380, drept religie oficială a imperiului și prin interzicerea definitivă a păgânismului, în 391. Aceasta a fost desăvârșită în 476 de nimicirea Romei, devastată de hoardele păgâne venite din Germania. Civilizația creștină, grație euharistiei, se va identifica de acum înainte cu civilizația vinului. Intervenția divină care copleșește omenirea trimițându-i un vin supranatural nu datează din timpul creștinismului 75. Dionisos, spre exemplu, oferea periodic în faimosul său
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
duminică și zi de sărbătoare, în timp ce preoții se împărtășeau în fiecare zi"81. Aceleași preocupări le aveau și călugării 82, acei slujitori ai Bisericii care duceau o viață supusă regulilor monahale și care erau agenți ai răspândiri creștinismului în Europa păgână, cu toții benedictini la acea vreme (celelalte ordine călugărești cistercienii, cartuzienii nu vor apărea decât începând cu secolul al XI-lea), și pentru care "credința se poartă în sticlă"83. Fiecare abație își cultiva propria vie, necesară atât liturghiei, cât și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sau o întorceau pe piedestalul său din biserică, sfântul fiind astfel nevoit să stea cu fața la zid tot restul anului, ca un școlar pus la colț. III. Chefliul european Vinul ajunge "convivial" (de la latinescul convivere, "a trăi cu") prin intermediul celebrării religioase păgâne, iar apoi creștine, care este întotdeauna comuniune. Contrar obiceiurilor noastre, grecii nu consumau practic vin în timpul mesei, ci se reuneau special pentru a bea. Acesta este sensul literal al termenului simpozion, "a bea împreună", instituție tipic elenă prin care cetățenii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
neutralitate binevoitoare care echivala cu recunoașterea creștinismului ca religie de stat (fapt care va fi oficializat în 380). Ca urmare, agapa, care avea drept misiune principală adunarea comunității primilor creștini aflați în pericol de a cădea pradă persecuțiilor din Roma păgână, și-a pierdut vocația sa esențială. Mai mult, agapa creștină cunoaște o degenerare comparabilă cu cea a banchetelor greco-romane. Mesele care urmau săvârșirii cultului creștin duceau într-adevăr la abuzuri precum cele pe care le interzicea sinodul de la Cartagina din
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
interdicției sinodale pronunțate în secolul al IV-lea împotriva agapei, instituția a traversat secolele și a fost utilizată mai ales de către masoneria operativă a Evului Mediu pentru a fi transmisă francmasoneriei moderne (numită speculativă). Francmasoneria a integrat mai ales tradiția păgână a saluturilor (toasturilor) ritalului agapei. Din secolul al XVIII-lea, în amintirea celor șapte libații folosite în antichitate, existau șapte toasturi de obligație: Primul toast, care îl înlocuia pe cel care odinioară era dedicat Soarelui, era oferit suveranului. Al doilea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
misionari, în special franciscani și iezuiți, care cultivau vița de vie pentru a produce vinul liturgic. Clericii s-au servit de asemenea de cultura viței de vie pentru a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a vinului în California pe care o cunoaștem datează din 1769, când sub conducerea lui P. Junipero Serra, călugăr franciscan, originar din insula Mallorca, călugării franciscani au adus cu ei vin și coarde de viță de vie în timpul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
juca un rol vizibil în provincie (regiunea Médoc este exemplul tipic). Mai mult decât o comunitate de drept, viticultorii formează o comunitate de sărbătoare. Serbările vinului stau mărturie spiritului festiv al acestei comunități. Festivitățile reunesc adesea obiceiurile transmise prin tradiția păgână și consacrate apoi de către creștinism. Sărbătoarea, procesiunea, ceremonia, prezența lui Bachus, în calitate de zeu roman al vinului sau de legionar creștin martirizat pentru credința sa157, toate sunt manifestări populare care au asociat mereu mitologia și crezul creștin. Această simbolică păgâno-creștină, de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
romane și desigur și ca urmare a răspândirii aici a creștinismului. În pofida faptului că religia creștină s-a răspândit constant, cuprinzând treptat toate comunitățile sătești autohtone de la nordul Dunării de Jos, s-au conservat totuși și destul de multe ritualuri păgâne în practicarea noii religii, situație înregistrată și în complexele funerare cercetate. Deosebit de rare sunt cimitirele în perioada secolelor VI-VIII d. Hr., situație care nu poate fi explicată numai în funcție de amploarea și intensitatea cu care au fost intreprinse cercetările arheologice
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
sunt birituale ponderea mai mare având-o mormintele de inhumație. Numeroase morminte etalează trăsături creștine, dovadă că noua religie se impusese treptat și în ceea ce privește ritul de înmormântare. În aceste necropole se întâlnesc însă și complexe funerare cu elemente de ritual păgân, pe care unii specialiști le-au pus pe seama unor alogeni acceptați în comunitățile locale, dar nu este exclus ca ele să aparțină și unor indivizi autohtoni încă necreștinați. În ceea ce privește religia creștină s-a constatat, pe baza numeroaselor și variatelor vestigii
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
în spațiul de la nordul Dunării de Jos. Satul romanic și vechi românesc ni se înfățișează astfel, nu numai ca o comunitate sedentară, cu o structură social-economică și administrativă diferențiată net de aceea aparținând diferitelor grupuri de migratori, rămase până târziu păgâne, ci și ca o grupare statornică de creștini aflată în strânsă legătură cu centrele religioase de la sud de Dunăre. Cercetarea atentă a structurii social-economice a satului romanic și vechi românesc relevă prin urmare trăsături proprii ,care explică în bună parte
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
rare excepții, niciodată nu a trecut prin mintea unui bizantin că a fi creștin echivalează cu o ruptură culturală totală, cu instituirea unui model cultural radical înnoit care să nu aibă a face cu ceea ce s-a produs în civilizațiile păgâne. Ba chiar în epocile de criză spirituală, sursele filo sofiei grecești au fost cu predilecție invocate ca mijloace de susținere a unei anumite interpretări. Recursul la textul clasic grec poate fi întâlnit într-o manieră asemănătoare atât în secolul IV
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de expresie a unor adevăruri creștine. Iată de ce nu era nimic stânjenitor ca, după o mie de ani de civilizație bizantină, cineva să își propună să imite pentru a nu se știe câta oară o manieră de discurs a Antichității păgâne. Era chiar un prilej de laudă. Atitudinea nuanțată în ceea ce privește tradiția, ori mai bine spus tradițiile, este sugestiv exemplificată de acei autori care pun preț pe folosul dobândit din cunoașterea valorilor antichității eline însă reacționează vehement atunci când o afirmație sau o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de laudă. Atitudinea nuanțată în ceea ce privește tradiția, ori mai bine spus tradițiile, este sugestiv exemplificată de acei autori care pun preț pe folosul dobândit din cunoașterea valorilor antichității eline însă reacționează vehement atunci când o afirmație sau o idee venind din cultura păgână este pusă mai presus de autoritatea tradiției Părinților. O distincție des uzitată în scrierile bizantine este aceea a diferenței între înțelepciunea din afară și cea dinăuntru, fapt ce dovedește acordarea unui statut special modului în care se întemeiază un anumit
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
un stat cu un caracter exclusiv creștin, în care împăratul își exercită puterea din perspectiva rolului de mediator între cer și pământ, unde biserica este o instituție omniprezentă și cuvântul ei este hotărâtor, coexistă o puternică instrucție după modelul paideiei păgâne, făcută în școli de toate nivelele. Școala, după moda antică, își păstrează caracterul privat și paralelismul cu puterea oficială ori ecleziastică. Potrivit unei afirmații a lui Alain Ducellier, în mod paradoxal ceea ce a marcat cel mai puțin școala bizantină a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
își păstrează caracterul privat și paralelismul cu puterea oficială ori ecleziastică. Potrivit unei afirmații a lui Alain Ducellier, în mod paradoxal ceea ce a marcat cel mai puțin școala bizantină a fost creștinismul . Spre exemplu, în învăță¬mântul secundar, școlile purtând păgânul nume de mouseion, se predau îndeosebi noțiuni literare cu un conținut similar celui din epoca elenistică. Astfel, între zece și cincisprezece ani se studia gramatica înțeleasă într-un sens larg, întrucât în afara morfologiei, sintaxei și a filologiei, erau incluse noțiuni
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
deci veche de un mileniu. Academia din Atena reprezenta astfel un simbol al tradiției filosofice grecești și, în consecință, închiderea școlii a fost văzută de interpreții moderni ca o reacție a ideologiei imperiale creștine împotriva ultimelor vestigii ale tradițiilor filosofice păgâne. În fapt, lucrurile au stat cu totul altfel. E adevărat că spre deosebire de Școala din Alexandria, care era și ea centrată pe idei de inspirație neoplatonică, însă într-o formă conciliantă cu tradiția creștină, Academia din Atena a fost pe poziții
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
imagine fidelă a mentalului ce se contura în cercurile intelectuale ale vremii este lucrarea Biblioteca a lui Fotius. O remarcabilă istorie literară, ea reprezintă note ale cărților citite de patriarh, cele 279 de articole inserate variind ca subiect de la autori păgâni, precum Demostene sau Plutarh, la autori creștini de genul lui Eusebiu sau Hrisosotom. Un semn ce dă măsura atitudinii intelectuale ce se impunea este simțul ascuțit critic pe care îl întâlnim în analizele lui Fotius, așa cum apreciază și Hussey. Astfel
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
distingerea nuanțelor sub care este înțeles termenul de filosofie de către bizantini. Pe ansamblu, este practicată distincția între esoterike și exoterike în exercițiul filosofic, adică între filosofia exterioară și cea interioară. Prin filosofia exterioară se înțelegea filosofia antică greacă și filosofia păgână din primele secole creștine. Ceea ce interesa pe bizantin din învățarea și exercițiul acestei tradiții filosofice necreștine era instruirea minții în gândirea corectă și nuanțată. Accentul era pe cum și nu pe ce. Mult mai complexă era însă înțelegerea filosofiei interioare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
amenajată. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfârșitului, și imnul tăcerii netulburate se Înălță de pretutindeni, ca o rugă de mulțumire, către ziditorul puternic a toată făptura... Numai greierul păgân tulbura În răstimpuri cu șuier pătrunzător, ceasul măreț de rugăciune și un șoim, ca o 226 săgeată neagră și iute, spinteca văzduhurile largi cu croncănitul ascuțit și flămând... Pe alocurea, arbori uriași, a căror bătrânețe șubredă nu se putuse Împotrivi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]