2,887 matches
-
se mai întâmplă și ca aceste legende propagate prin Internet să se adeverească: așa a fost în cazul vânătorului de crocodili Steve Irwin, despre a cărui moarte apăreau zvonuri cam în fiecare an din 1997 (provocată de un șarpe/crocodil/păianjen/gândac otrăvitor în ureche) până în 2006, când au fost din păcate adevărate. Ajunsă în acest punct, îmi permit să vă vând un pont: „Suplimentul de cultură“ testează un sistem special de urmărire a utilizatorilor loiali, astfel încât cei care înaintează link
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Ion Andriescu, omul ei, a rămas șomer și s-a întors la pământ. Când eram copil, mă scăpam des pe mine și m-a dus mama la schitul Agapia Veche. Stăteam acolo zi și noapte. Un călugăr a prins un păianjen cu picioare lungi într-un șervețel și mi l-a dat să-l înghit. De-atunci, nu m-am mai scăpat... «Pe Creangă îl puteți găsi în Rai, unde continuă să scrie...» Cireșul de la poartă și-a coborât horbota între
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ispita din afară, ca să nu scapi ușor de ea și să nu-ți găsești repede scuze, să nu poți scăpa de ispită. Dacă tot îi spunem ispită, ea trebuie să lucreze în adânc, să ne prindă în pânzele ei de păianjen cu putere, ca să ne zbatem cu ea și, dacă se poate, să ieșim încercați din fiecare încercare. — Uite ce este, domnule călător, eu am nevoie de liniștea și de pacea mea. Atât cât poate cuprinde mintea mea, judec că am
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele transpiră sau plânge cu boabe mari, curate de apă. Pe colțul de vizavi, în dreptul cămării, un cuib fumuriu : fire lungi de păianjen tremură pe tot tavanul înalt, afumat. — ...Ce voiam să te întreb, madam Delcă ? Oooo, și bătrânețea asta, cu lapsusurile ei... Cum se spune în popor, uiți de la mână până la gură... Ei, lasă că îmi aduc eu aminte, dar, te rog
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce jale... Penumbra catedralei și marșul funebru din Parisiana și „Allegro con fuoco“ din Dolore a lui Fr. Senna. Și nicio lună n-are să treacă, și vor merge cu toții la teatru, să vadă Păianjenul, care ei i s-a interzis, și, anflamată de Tony Bulandra, Sophie va propune să supeze la Café de Paris și va dansa tango acolo cu Titi Ialomițeanu... Cum poți să îți închipui o mai neagră și mai ingrată uitare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sigur că moștenește o formă de neurastenie. Dar ce se mai poate spera când ne tratăm unul pe celălalt de neurastenici ? în chioșc era neplăcut. Un miros de muced provocat de umezeala celor câteva zile de toamnă, pânze lipicioase de păianjen peste tot, praf cât vrei, frunze uscate ! O pasăre mi se găinățase în creștet, probabil când am trecut pe sub nuc, și încă mă mai ștergeam, deranjat, cu batista ; mi-am amintit în fugă ce ne distra un asemenea incident când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plopi și un vânticel plăcut îi despuia de frunzele care plouau, țepene, fără oprire. Am rămas cu ochii la una dintre ele, ce nu mai reușea să cadă și doar se legăna în văzduhul luminos, prinsă de-un fir de păianjen. Și deodată mi s-a părut că, în spatele ei, cerul, foarte albastru, de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
niciodată nu i se spune adevărul ! — Până când zugrăvim, înainte de Paște, va trebui să-l ajutăm să-și întindă pânzele în fiecare cameră, și pentru etaj, să-l conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între timp tot tavanul. Muti strivește în scrumieră țigara care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu te uiți disperată la ușa proptită de comoda masivă. Ți-e frig și ți-e frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune) și stă în pat, cu ochii în tavan. Tavanul înalt, de mult înnegrit. Cândva a fost dat cu vernil și suflat cu praf de mătase, poți să-ți mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strîng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă mărginesc să surîd și iau o nouă Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gînd să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strîmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adînc. — Încă... te mai gîndești la el, spun șovăind. — Da, mă gîndesc foarte des la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înghițitură. Acum privește absent În depărtare, de parcă ar fi singur. Oare a uitat că avea de gînd să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strîmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adînc. — Încă... te mai gîndești la el, spun șovăind. — Da, mă gîndesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trebuit să calce cu mare băgare de seamă ca să-l poată lua prin surprindere. Sau puteau să aștepte Într-una din camere. Meeks Înșfăcă pușca de 45 și Începu să deschidă ușile cu piciorul. Una, două, trei, patru: pînze de păianjen, șobolani, toalete Înfundate, alimente alterate, reviste În spaniolă... probabil că locul era folosit de călăuze ca adăpost pentru mexicanii aflați În drum spre fermele de sclavi din Kern County. Cinci, șase, șapte, hop, un „bingo“, familii de mexicani Îngrămădiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
floare; cu un pavilion separat pentru servitori, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos; În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii - ai grijă, nu o atinge, e plină de păianjeni! și el, cu spatele la maică-sa, care era o femeie fermecătoare, Încercînd să ajungă la clanța ușii. Caleașca și odăile pentru servitori au exercitat Întotdeauna o stranie fascinație asupra lui Julius, fascinația acelui „nu pune mîna, puișor; pe aici nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l cucerească, poate Îi făcea și ei portretul. Pentru Julius era o dimineață fericită: niciodată pînă atunci Sălbatica nu istorisise atîtea povești, despre pădurea virgină, niciodată pînă atunci șerpii nu fuseseră atît de veninoși, nici tarantulele atît de Înfricoșătoare, nici păianjenul bananului atît de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia pădurii virgine peruviene; copilăria, tinerețea, vîrsta maturității le petrecuse la Tarapoto, amesteca totul și pe nesimțite pădurea virgină s-a prefăcut Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea să vină să-l atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea fi văzut cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cer și-i Întinzi o mînă de ajutor. Sfîntul Julián al FÎntînii, patronul nevoiașilor. — Doctorul Freud ăla Îți dereglează dibla, Miquel. Toți avem nevoie de prieteni. Chiar și tu. — Băiatul ăsta nu va avea niciodată prieteni. Are un suflet de păianjen. Iar dacă n-o fi așa, ai răbdare și vei vedea. Mă Întreb ce-o fi visînd... N-avea cum să bănuiască Miquel Moliner că visele lui Franciso Javier erau mai asemănătoare cu ale prietenului său Julián decît ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am aprins-o. Încetul cu Încetul, parcă urmînd un ritual, am străbătut traseul lumînărilor lăsate de Bea și le-am aprins una cîte una, conjurînd un halou de lumină de chihlimbar ce plutea prin văzduh ca o pînză de păianjen atîrnată Între mantii de beznă de nepătruns. Itinerarul meu se sfîrși lîngă șemineul din bibliotecă, lîngă pledurile ce rămăseseră pe jos, mînjite de cenușă. M-am așezat acolo, cu fața spre Încăpere. Mă așteptasem să găsesc o tăcere deplină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]