3,617 matches
-
să fiu eu și nu altcineva“. „Așa e, dar cred c-o să te mustre conștiința“ - a zis domnul Grant. „Chiar mă-ntreb cum o să-ți mai tihnească somnul după aceea.“ „Fugi de-aici, domnule Grant!“ - a zis. „N-o să-mi pese cîtuși de puțin. Doar am făcut lucrul ăsta de-atîtea ori. N-am altceva de făcut decît să las trapa“ - a zis. „E exact același lucru ca și cum aș suci gîtul la un pui“ - a zis. „Ce părere ai?“ - mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care în loc să aibă în el nisip, ca la noi, la pisici, funcționează tot cu apă. Se vorbește peste tot, toată lumea știe că e criză de apă, că trebuie să economisim apa, dar unii o risipesc fără să le pese. Dacă s-ar lua exemplu de la pisici, care sunt foarte curate pentru că își ling singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca el. Sau poate știe și nu-i pasă, pentru că el, Vanitosul, poate cumpăra orice, poate cumpăra laude oricând și nu-i pasă de nimeni, habar n-are ce înseamnă să-ți pese de cineva. Zmeii nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gândi un moment, Apoi adăugă: - Este prețul pe care i-am pus să-l plătească pentru că erau conștienți de presupunerile conform cărora acționau. Îți amintești, le-am dat o șansă să se gândească la asta, dar nici unuia nu i-a păsat. Băiatul avea o expresie gânditoare, dacă era posibil ca un băiat de doisprezece ani să aibă o astfel de expresie. - Mda, spuse el apoi. Este greu să-mi imaginez c-o să stăm aici câtă vreme renovează ei casa asta. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
său distrat de a acționa, de a se preocupa doar de spațiul mic, pe care îl calcă și îl străbate, ca și cum și-ar pierde timpul: îl privește, îl examinează, îl observă din toate părțile fără grabă și fără să-i pese. Preotul păstor trebuie să facă la fel ca măgarul și în acest caz? Într-un anumit sens, și din alte motive, da. Pastorala es-te un fel de „a pierde timpul” amintindu-l pe Isus Cristos, după cum observa un erudit teolog
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi lipsea contactul zilnic cu apa, dar rîului n-ar fi putut să-i pese mai puțin, nu avea reacție. Alergam în susul curentului și, odată, cînd am avut mai mult suflet și picioarele mele au vrut să alerge mai repede și mai repede fără să simtă oboseala, am fost parcă străbătut de un strigăt de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care se aflau acasă în vestiare, la bar ori pe terase și care se puteau recunoaște fără efort și oriunde în oraș, doar cu un cuvînt într-un limbaj care, chiar în afara clubului, îi distingea de alți oameni. Mie îmi păsa din ce în ce mai puțin. Eram preocupat numai de mine și de David. Cu care mă simțeam împreună. Și cu Schneiderhahn, desigur, care dacă aș fi fost conștient de asta dădea un strălucitor exemplu de independență. Nici măcar accidental nu ne-a felicitat pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era distorsorul. Gosseyn se încruntă. Fără îndoială, aici era pericolul. Deși poseda un distorsor organic, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Casa mea ar trebui să aibă un living, bucătărie mare, baie și un dormitor pentru fiecare membru al familiei, iar activitatea mea ar trebui să mă captiveze în asemenea măsură încît atîta vreme cît aș face-o, nu mi-ar păsa sau nu aș observa dacă sînt fericit sau nefericit. Poate că aș fi un funcționar superior care s-ar ocupa de bunul mers al serviciilor publice. Sau un proiectant de case și drumuri în orașul în care aș locui. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca să-și simtă lacrimile de pe față. — Nu mă cunoști. Nu mă cheamă Thaw. N-am făcut nimic din toate astea. Sînt un lucru banal care e rănit mereu. Așa sînt și eu, dar am curaj, curajul de a nu-mi păsa și de a strînge pumnii. Pleacă! Nu vezi ce se întîmplă? De la umăr la încheietură, brațul îi era presărat cu pete și stele argintii. Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închise la loc. Domnul Thaw oftă și zise: — Trebuie să recunosc că lumea e o harababură imensă. Ce crezi că o s-o remedieze? — Memoria și conștiința. Detest amprenta nepăsătoare pe care o dă vieții, fără să observe, fără să-i pese, ca un fruct putred care prinde mucegai. — Duncan, memoria și conștiința aparțin omului! — Din păcate. — Dorești să te îndrepți spre Dumnezeu? — Da. Da, doresc un om care iubește continuu, unul care împarte chinul cu oamenii. Doresc imposibilul. Domnul Thaw își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teamă sa vorbești c-o bunicuță, fiule. Nu mi-e teamă, doar că mă gîndeam la ce-ați spus. Femeia îi luă mîna. — Fiule, ascultă, Dumnezeu a fost cel mai umil om care a călcat pe pămînt. Nu i-a păsat cine ești sau ce-ai făcut, a rămas cu tine, a băut cu tine și te-a iubit. Thaw era uluit. El și-l imagina pe creator ca pe o gazdă generoasă la modul haotic, nu ca pe-un oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
blondă babană care cînta la chitară și tot ne spunea că taică-său e comandant de brigadă. Nu-mi plăcea deloc. Ne spunea că trebuie să ne pregătim să punem mîna pe frînele economiei, că e foarte important să-ți pese de oameni, dar vorbea prea mult și nu asculta pe nimeni. în timp ce ne ținea discursurile astea, Sludden ne făcea cu ochiul pe la spatele ei. După aceea mulți dintre cei de la Elite au devenit protestatari. Au apărut sute de clici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lacrimi și nu putu decît să înghită lacom și să se strîmbe. Simți cum e cuprins în totalitate de o prosteală caldă. îl auzi pe om cum spune: — Trebuie să-ți placă femeile, nu să le iubești, să nu-ți pese ce fac, vreau să zic. Nimeni nu te poate ajuta în asta. Să facem exact ce ni se face. — Să nu dăm voie, spuse Lanark cu un sentiment de înțelegere profundă, ca lucrurile ce ne aparțin să treacă pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ziua de douăzeci și cinci de ore. Ne-au promis ceasuri noi, așa că ne-am grăbit și le-am aruncat pe cele vechi, iar cele noi nu au sosit încă. Eram tînăr pe vremea aceea și mărturisesc că, asemeni multora, nu-mi păsa. Tuturor ne place să simțim că avem tot timpul din lume; nimănui nu-i place să vadă cît de repede trece. Dar nu putem face față unei urgențe publice fără ceasuri, așa că am creat un departament nou, propriul departament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e adevăratul motiv. Poate te va surprinde, dar Sludden are nevoie de mine mai mult decît ai tu. Sînt convinsă că tu n-ai nevoie de nimeni. N-are importanță cît de rău e, tu mergi înainte fără să-ți pese ce cred sau simt ceilalți. Ești cel mai egoist om din cîți cunosc. Dragă Lanark, nu te urăsc, dar ori de cîte ori încerc să scriu ceva plăcut, iese urît, poate pentru că dacă întinzi un deget ți se ia toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atac public împotriva sacrelor simboluri non-A. Era o declarație de război. Ceața se îngroșa în jurul lor într-atâta încât pentru Gosseyn, Prescott aflat la numai un metru de el, îi apărea deja ca o umbră. Desigur, radarului nu-i păsa de ceață, dar necesita aparatură și vehicule pentru a o transporta. Un fascicul radar l-ar descoperi imediat, dar mai întâi ar trebui să fie direcționat spre el. Pe o asemenea noapte și pe o asemenea ceață numai având un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe fată, încă nu se hotărâse cum se va comporta fața de ea. Poate ea credea că el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
orice contact cu non-aristotelianismul. Dar, după mine, el a mers mult prea departe. Și m-am revoltat când am început să înțeleg că, în spatele remarcabilei personalități, cred că admiți că era o personalitate, se ascundea un om căruia nu-i păsa de urmările actelor sale. Și atunci când a apărut Eldred, acum vreun an și jumătate, după o avansare meteorică în serviciile diplomatice ale Celui Mai Mare Imperiu, am luat contact pentru prima dată cu Liga galactică. ― E un agent galactic? ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin de ceea ce puteau păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar că dacă Gosseyn-II va fi ucis, "șahistul" va accepta eșecul acestei variante de proiect și se va orienta spre alte căi de rezolvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mulți, acum nu, așa că, până la urmă, am renunțat. „Zenobia“, am spus, „pe mine foamea nu mă supără, îmi dă starea aceea plăcută, dar tu ești fragilă, iar Dragoș trebuie adăpostit, văd că ție puțin îți pasă pentru că, dacă ți ar păsa, ai putea găsi o soluție, mâine mă ocup eu de toate, am destui cunoscuți în orașul ăsta; deși majoritatea populației mă ignoră, există câțiva oameni care mă apreciază, băieți și fete de vârsta noastră, mâine găsesc eu un adăpost pentru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și încă unul, în total trei, făcea avioane din ele, puștiul îl privea serios și atent, le mai netezea și el un pic muchiile, cu unghia, și le arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând (înăuntru) degetele; făceam (înăuntru) exact ce făcea Dragoș; brațul meu drept zvâcnea (înăuntru) : arunca avioanele odată cu brațul plăpând al copilului; exista (înăuntru) o similitudine uluitoare a gesturilor noastre. Pe urmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era distorsorul. Gosseyn se încruntă. Fără îndoială, aici era pericolul. Deși poseda un distorsor organic, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]