2,365 matches
-
prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? {EminescuOpI 38} Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc și cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o analizez un pic. Are o față pătrățoasă, un fund imens, niște ochi albaștri foarte mici, aproape că nici nu s-ar vedea, dacă nu ar fi conturați puternic cu un creion dermatograf; are buze subțiri, date cu ruj roz pal. Mă întreb cum naiba o tipă atât de neatrăgătoare - are totuși o claie de păr blond foarte frumos, dar atâta tot - și-a găsit un bărbat care să-i facă doi copii. Eu, care nu arăt nici pe departe așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putea altfel. Mulțumesc foarte mult! Este prima dată când îi mulțumesc și o fac la modul cel mai sincer. Am făcut bine că i-am dat telefon. Un zmeu roșu plutește pe cer și culoarea lui pare artificială în comparație cu galbenul pal al narciselor și rozul florilor de cireș. Totul în jur prevestește vara. Îmi dau seama că eu însămi o aștept cu nerăbdare, ceea ce îmi pare un lucru destul de neobișnuit, deoarece nu mi s-a mai întâmplat asta de foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Elena Marin Alexe pe roua din zori prin ceață poartă cu ele clipe nespuse de viață Prin soare timid sau pală de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lumină, apărând la fereastră. Gândul că cineva va intra peste mine și mă va ucide mă ținea trează și cu sufletul la gură, Întreaga noapte. Desigur, seara, așezam În ușă o buturugă groasă și un mic dulăpior. Ușa era din pal ( așa cum erau ușile apartamentelor ceaușiste), destul de ușor de smuls din țâțâni de către un umăr puternic. Să fac o mică descriere a apartasmentului: două camere de 4 metri lățime, pe 4,5 metri lungime, separate de un hol Îngust ( 1,5
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încheie un volum de cugetări în modul cel mai poetic, cu care ne-am mândri fiecare dintre noi dacă ar sta sub semnătura noastră. Personal nu aș încerca o altă variantă de surprindere a trecerii. Orice alternativă ar fi o pală imitație... 20 mai, 2009 Text preluat din Jurnal tardiv început și fără sfârșit - 20072010, vol.II, Editura PIM Iași, 2011
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
ei verzi inteligenți, și aplică extrem de puțin dermatograf și mascara, doar ca să le accentueze culoarea. Îi plac buzele ei țuguiate și pline, chiar dacă tind să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își țuguie buzele sugându-și obrajii și împingându-și capul în față, până când bărbia aproape că dispare. Aș putea să fiu frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu contează. O să vină și vremea ta. Își ridică mâna și-și pune ochelarii de soare, gemând. ― Doamne, ce mahmureală. Mă uit la ea cu surprindere, pentru că se vede că Geraldine nu cunoaște sensul cuvântului. Mahmureala înseamnă ochi injectați, piele pală cu o urmă de gri, păr ciufulit, cearcăne mari sub ochi. Ca de obicei, Geraldine arată perfect. Îmi iese un gâlgâit de râs pe gură. ― Geraldine, arăți tu vreodată altfel decât perfect? Geraldine își dă părul pe spate și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un albastru pal, marca Ralph Lauren (se potrivește cu ochii mei!!) și adidași. Am la birou un costum pentru întâlniri, dar de cele mai multe ori mă îmbrac chiar normal. ― Și cum este Los Angelesul? ― Îl ador. Îi ador clima, clădirile, oamenii. Nicăieri altundeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți doar cât de bine au fost îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum verdele este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
perfect al femeii de la telefon. De ce nu există astfel de femei și în Anglia, se gândește el, uitându-se la curbele feselor ei tari și la coapsele musculoase și bronzate, și pielea aurie acoperită de niște pantaloni scurți de dril pal și o bluză scurtă albă. Ben trece pe lângă ea și se întoarce, sperând să-i vadă fața din spatele coamei de păr blond, dar fata s-a și întors, iar Ben zâmbește în sinea lui și se duce înapoi la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-a zis. Pot să vorbesc puțin cu tine? — Sigur, am răspuns, dornică să-i fac pe plac, dar și întrebându-mă dacă mă mai plăcea cu toate că știa că eram o mincinoasă. —Cum te simți azi? Chris arăta minunat. Albastrul pal al cămășii îi scotea în evidență culoarea ochilor. —OK, am răspuns eu prudentă. —Pot să-ți fac o sugestie? m-a întrebat el. —OK, am spus eu și mai precaută. De data asta, eram de-a dreptul convinsă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chris exista o legătură specială. Chris mi-a trimis un zâmbet care era făcut doar pentru mine, apoi a ridicat sprâncenele ca și cum m-ar fi întrebat „Ești bine?“. Judecând după îngrijorarea care i se citea în ochii de un albastru pal, era limpede că scăderea interesului de care-l bănuisem fusese numai o închipuire a minții mele. Chris s-a așezat, lipindu-și coapsa de a mea. Apoi, ușor ezitant și agitat, și-a pus brațul pe spatele meu, cuprinzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mănânc niciodată“. Totul părea nou și superb. Era ca și cum vedeam, pentru prima dată în viață, o seară de primăvară în Dublin. Din tren, am observat că marea crescuse, era albastră și calmă. Cerul era imens și senin, de un albastru pal, ca spălat de ploaie. Parcurile străluceau cu iarba lor verde și cu lalelele roșii, galbene și purpurii. Stăteam în tren și tremuram de teamă. Mă minunam de tot ceea ce vedeam. Aproape că am alergat către Stephen’s Green. Așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe frunzele copacilor. Lumina focului nu se mai zărea, tabăra rămăsese departe în urmă. Vântul se mai întețise nițel trecând acum nestingherit prin pânza subțire a cămășii cu care era îmbrăcat. Îi era frig și începu să se bată cu pal mele peste umeri, își fricționa pielea de pe corp ca să se încălzească. Valea de dedesubt era deja plină de ceață și acum fuioare pufoase începeau să dea pe dinafară. Stătea în cumpănă, neștiind ce să facă. Atunci auzi șoaptele. Păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
-o în stilul său aparte? Era construită pentru a crea vise și privirile ei stârneau dorințe. Avea pielea de o culoare nedefinită; de aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu mușchi fermi și bine definiți de fibre alungite, trădând mult
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-mi poarte numele cândva, așa cum e albastrul de Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii penelului să înțeleagă dintr-o privire că descrie speranța și dorința de viață. Am închis ochii și sub pleoape, cercuri de-un verde pal se amestecau cu alte cercuri galbene pătate de ocru. În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se tot mai mult dar nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
urmat Înăuntru. Am simțit dinainte să intru mirosul puternic din interior. Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria cu un roz pal: La mulți ani de Sfântul Valentin! Am clătinat din cap dezgustată. Uitasem complet, sau mai bine zis nu mă interesase niciodată sărbătoarea aceea stupidă de pe paisprezece februarie. Victor Însă avea cu siguranță o altă părere, pentru că zâmbea mulțumit de sine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]