20,853 matches
-
din compliment se datora dorinței lui de ajunge la locul unde creștea chestia. Geena și Carol discutaseră despre șofat tot drumul spre Harrow Road. Odată ajunse, vorbiseră puțin despre Carol, apoi despre Geena. Aceasta se aplecă ușor înainte, sprijinindu-și palmele pe genunchii osoși, a căror formă se desena prin pantaloni. De o parte și de alta a scaunului ei erau niște măsuțe joase, acoperite de bibelouri prăfuite. Într-un colț fumegau bețișoare parfumate. Geena se transformase într-o ureche ascultătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unui androgin, vocea îi devenea din ce în ce mai gravă. — Da, am răspuns, cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine. — Cam așa. Unele chestii sunt de-a dreptul insuportabile, nu ți se pare, dragă? — Insuportabile, într-adevăr. — Întocmai. Se lovi cu palmele peste coapse și spuse: Dacă ești pregătit, îmi reiau povestea. Carol descoperi curând că începuse să-i placă să se afle în compania celor înzestrați, ca și ea, cu un cuc. Se ducea prin baruri și consuma pinte întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se părea că apartamentul tăcut e, de fapt, presurizat, ca și cum, în după-amiaza aceea tăcută de toamnă, urma să fie scufundat în Groapa Marianelor - un submarin pentru locuit. Își trecu palma întinsă peste poala rochiei. Se uita cum stă acolo nemișcată - din cine știe ce pricină, îi dădea impresia unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la fese, apucându-le cu putere. Vaginul, intrusul acela rău voitor, alese tocmai momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era în picioare, cu mintea revoltată de discrepanța dintre ceea ce înregistrau propriii ochi, ocupați să studieze bucățile de tencuială și de mortar desprinse de pe porțiunea umedă de dedesubtul ferestrei, în timp ce el, el, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să fie un al doilea perineu al lui Bull (delimitat de o porțiune de carne maronie și încrețită, care se bomba pe mușchiul gambei). Pe baza tresăririlor și convulsiilor care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid, dar nici nu se opusese și nici nu țipase... Vai, câtă cruzime în această păcăleală! Cum ar fi putut Margoulies să știe că până și în clipele acelea de cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar să-și ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că ghetele lui erau dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le dădea nici o atenție. Acesta era momentul său. Își dădea seama din felul în care adversarii lui se mișcau cu încetinitorul și în reluare. Avea impresia că fug de el și, ridicându-se de la pământ, își apăsa plin de recunoștință palma pe fețele lor tumefiate, care se vindecau la atingerea Regelui. Erau clipe binecuvântate, când totul părea posibil. Apoi, când trecuse efectiv de linia de fund, Bull își dăduse seama că trebuia să ia o decizie. La viteza pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe urmă, după folosirea focului pe scară largă, le-au folosit la gătit. Liji (Cartea Riturilor), scrisă acum aproximativ 2000 de ani, se numără printre primele lucrări în care sunt menționate bețișoarele. Perechea de bețișoare se ține corect în căușul palmei, între degetul mare și cel arătător. Unul dintre ele se sprijină pe prima încheietură a degetului inelar și trebuie să stea relativ nemișcat. Celălalt este mobil și se ține între arătător și degetul mijlociu. Pentru începători, primele încercări sunt dificile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
încheietură a degetului inelar și trebuie să stea relativ nemișcat. Celălalt este mobil și se ține între arătător și degetul mijlociu. Pentru începători, primele încercări sunt dificile, neputându-și coordona bine mișcările degetelor sau lăsând prea moale bețișorul din căușul palmei, cel care ar trebui să stea oarecum nemișcat. Impresia este, atunci, pentru bietul începător că bețișoarele o iau fiecare în altă direcție! Dar cu răbdare și exercițiu, ele pot fi "învinse"! Forța cu care degetele strâng bețișoarele depinde de felul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Așa că, în afară de partea cu zborul, povestea lui Coșuță cu îngerii ăia sau ce naiba erau, care ridicau psalmi pentru moartea lui Dinamo, nu putea decât să mă înverșuneze și mai tare, să mă facă să-mi doresc nimicirea lui Cristos cu palme, pumni și picioare la prima ocazie pe care aș fi avut-o. Nu-i spuneam însă nimic din toate astea lui Coșuță, iar el continua, uitând definitiv de verișorul lui, să-mi povestească cum l-a văzut pe Cristos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
drăguți și cu bani dacă tot lipseau întreaga săptămână de-acasă. Au costat 330 de lei, vă spun precis, iar tata n-a avut rețineri din cauza prețului, ci din pricina liniei lor impetuoase, de șalupă aflată în marș, mi-a pus palma pe frunte să verifice dacă nu cumva am febră, m-a întrebat de patru ori, ca și cum nu-mi auzea răspunsul și rugămințile, dacă sunt sigur că nu-mi place alt model, era mirat în orice caz, foarte mirat, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă și mai tare în pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
holera, îmi tremură genunchii și aștept să fiu pus în lanțuri din clipă-n clipă. EPISODUL 3: e strâns legat de episodul precedent; diagnosticul lui Andi nu s-a confirmat; pe drumul către cabinetul medical, Alexandra i-a ars o palmă de-a văzut stele verzi; l-a-ntoarcerea în clasă, le-a poruncit tuturor să mă lase-n pace și mi-a propus să ne bușim ochelarii de tablă; i-am scos limba; nu i-am arătat cotul, fiindcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-a împlinit un an, înainte să sosească musafirii. Eram de față cu toții, eu, mama și tata, în camera lui taică-miu, când și-a luat mâinile de pe-un raft al bibliotecii și a pornit temerar în traversarea încăperii cu palmele întinse în față, s-a descurcat binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știu că ei sunt cei căutați, de parcă în mințile bărbaților ar exista o legătură magică între cauză și efect sau, mai bine zis, un gest ritualic care permite anihilarea efectului (stingerea focului fără apă) prin maltratarea cauzei (șuturile-n fund, palmele peste față, trasul de păr, de ureche, de nas, castanele și pumnii). Or fi având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la vânători de munte). Trecusem după aceea de pe copertină în casa scării, tot pe-o fereastră și ajunsesem afară, de unde, ce-i drept, nu mă mai puteam întoarce sus. Noroc cu tata, care, în afară de faptul că mi-a tras niște palme cât opt injecții cu moldamin, avea cheile de la ușă în buzunar. d’. vara e așa o căldură în Severin, o cloceală, că încerci să te ascunzi la umbră pe unde nimerești. Noi ne-am ascuns între niște tufe din cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pleca prin zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile la spate și-mi dădea bobârnace în urechi (și ce urechi clăpăuge!) până când mă ustura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit cu palma dreaptă de pământ ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan, cu Dinu privind în zare, către Spitalul de urgență sau către războaiele marcomanice, cu Dudu Georgescu undeva în margine, înalt, blond, cu chica ca o perucă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lăsa să jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi trăgea o palmă după ceafă. Nu știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și el, și-a tras nasul și m-a recomandat pe mine, ochii învățătoarei n-au licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
licărit cu blândețea căprioarei, cum așternuse pe hârtie un poet, ci s-au bulbucat, v-am mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii! Ce de cravate purpurii cu tivul tricolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trei, locuia Cubanezu. Băiatul ăsta (și el tot la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]