2,861 matches
-
greu să găsesc bărbați interesați de mine, așa că momentul ăla, în care am devenit centrul atenției atâtor bărbați, a fost un soi de balsam pentru eul meu interior. în ciuda faptului că pe bărbații ăia nu-i puteai urni nici măcar cu parul. De fapt, Brigit și cu mine deveniserăm așa de populare încât Melinda a plecat supărată nevoie mare, agitându-și poponețul de copil de șase ani. Curva norocoasă! După câteva secunde, Tamara și-a luat și ea tălpășița. Uitându-te după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi Luke a dispărut după colț, iar eu n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Și totuși, am continuat să aștept, sperând să-i văd capul apărând de după colț ca și cum ar fi fost aninat în vârful unui par. Dar nu s-a întâmplat nimic. Când, într-un final, am acceptat ideea că nu aveam nici o altă opțiune, am urcat scările. în gură aveam un gust amar. Din cauza dezamăgirii. —Care-i treaba cu el? am bolborosit. Serios vorbind: ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru a nu i se observa lipsa lui capitală, el se apucă să facă teoria chibritului, pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă scriu o glumă, despre o cioară care stă în par, vine câte un individ din acesta care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stâlpișori din lemn albit de vreme. Mai la deal se vedeau alți doi și tot așa până mai încolo. Nu era locul lor acolo, așa încât se ridică și se apropie, curios să vadă ce-i cu ei. Aproape ajunsese lângă parii aceia ciudați când simți că se împiedică de ceva fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale, de data aceasta mult mai puțin adânci, se întindeau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța la oile, care behăiau asurzitor, chemându-și stăpânul la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de casă? Să facă o căsuță, colo-n deal la vie! Nu știi că tremură în fiecare toamnă, până când strângem strugurii? Oare-oi mai ajunge până la toamnă? Dar de ce te caini, măi cumnate, că doar nu a ajuns funia la par? Mi-a venit ordin de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei copchii, șuieră bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în vârf de pari. După vreo douăzeci de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă latră câinii, făcându-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cei mai slabi, cu rudele mai bătrâne, sau după caz, cu astfel de pui răniți și lipsiți de apărare. Gândul mă îngrozi. Lupii puteau fi foarte aproape iar eu nu aveam în mâini nici măcar un ciomag. Căutând cu privirea un par cu care aș fi putut să mă apăr, am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am ajuns destul de aproape, am înțeles
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
felul ei, era la fel de subversivă și incomodă ca și punkerița de pe tubul de Impulse roșu. Mi-era însă imposibil la vremea aceea să fac asemenea conexiuni. Frida Kahlo. Îmi plăcea să fiu la modă. Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu sunt eu dispus să vând vreunul. — Îți câștigi ușor existența? l-am întrebat zâmbind. Mi-a răspuns chicotind: — Așa ți se pare când te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să mâncăm ceva. — De ce mă inviți? — Nu din filantropie, i-am răspuns cu răceală. De fapt nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci aproape întotdeauna, atunci când te uitai la el, îl vedeai meditativ și adânc căzut pe gânduri; părea mereu că așteaptă ceva, și mereu aștepta îndelung și liniștit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
est, Hideyoshi porni în galop, îndreptându-se dinspre Monzen direct către Harakozai, după care descrise un arc, de acolo și până la Muntele Ishii. Kyuemon și Rokuro alergau după el, lăsând o dâră de orez pisat. Îi urmau muncitorii, care înfigeau pari pentru a însemna linia stăvilarului. Când linia trasată devenea baraj, iar apele celor șapte râuri erau deviate spre a curge în interiorul său, întreaga zonă avea să devină un lac în forma unei uriașe frunze de lotus, pe jumătate deschisă. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine să mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea orașului. Să mergem până în Kitano, replică Mitsuhide. La vreo douăzeci de metri depărtare, Yomoda Matabei descălecă și legă frâul calului de un par din albia râului. — Mitsutada și Masataka, treceți și voi doi râul și așteptați-mă pe malul celălalt. Curând voi veni și eu. După ce ultimii doi oameni ajunseră la o oarecare distanță, Mitsuhide se întoarse, pentru prima oară, în direcția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în atelierul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par ter, eu stau la etaj, într-un bloc din buricul Parisului. — Aș putea să aduc o prietenă cu mine? am întrebat-o cu sfială, temându-mă în acea clipă să dau ochii cu ea de una singură. — Vino cu cine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
încolo, încă patru. Până într-o sută de metri, alți trei. Vânătorul se abătuse din drum, s-a făcut un fel de reconstituire. Donna Iulia s-a dus la postul de jandarmi, se adunase multă lume. A zărit, într-un par, căciula, albă cândva, și cele două puști. Pe urmă nu a mai văzut nimic. S-a întremat, oarecum, spre vară. Pășea încet; pământul se rotea mai repede, soarele dogorea ca niciodată: totul se învârtea și era încins. A trecut amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai multe locuri din Încăpere. - Nu știu, dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută, ușa oficiului se deschise și în cadrul ei apăru o pacientă ce purta în mână cutia nichelată : - Domnișoară Ina, ați uitat asta la noi în salon, pe patul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
penitenciarul Pitești, directorul P. P. Dumitrescu cu gardienii lui năvăliseră în Camera 4 Spital, chipurile, să-și salveze capetele de pod care strigau că-i omoară legionarii. Un sfârșit de noapte și o jumătate de zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fie chiar numai cu cantitatea a. În generația a doua raportul se prezintă astfel (t - a) / (g [plus] a) Cantitatea luată din t s-a tradus în organism uman. 361 {EminescuOpXV 362-369} {EminescuOpXV 370} 2255 [3] Rasa tânără e ca parul* care ucide făr-a discompune imediat. Rasa bătrână e ca veninul organic care discompune. Ucis odată, nu mai învii nicidecum; de-aceea dușmanii cei de moarte sunt popoarele tinere. Înveninat, prea adeseori - precum boalele se aclimatiză - organismul slăbește în adevăr, dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă Să vii, dragă, mai degrabă, 5 Dar cărărușa nu ți-i îngrădită Nici cu pari, nici cu nuiele Numai cu cuvinte rele. {EminescuOpXV 1035} {EminescuOpXV 1036} {EminescuOpXV 1037} Astfel curentul general dă ocaziune la dezvoltarea tuturor caracterelor, deși presează *, conform mișcării, numai într-o lature, în cea politică. luptătorul Poetul filozoful * Redă-mă neființei 5000000
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
revistei Zwrotnika, avînd - prin virulența și eficiența sa polemică - un rol important în viața culturală a Poloniei anilor ’20. Pentru o bună introducere în problema avangardelor central și est-europene, v. Les avant-gardes littéraires au XX éme siècle, vol. I, publié par le Centre d’Étude des Avant-Gardes Littéraires de l’Université de Bruxelles sous la direction de Jean Weisgerber, Akademiai Kiado, Budapest, 1984, pp. 193-211. O discuție comparativă din unghi teoretic asupra fenomenului în Bojtar Endre, 2004, „The Avant-garde in East-Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Céla créve les jeux. Et comme il parraît être un des lecteurs on ne put plus dégustatifs des publications de cette époque 1915-1918 m. Crével doit nécessairement se rappeller que L’Aventure Céleste de M. Antipyrine a été entièrment ilustreé par Marcel Ianco. Insatisfacției provocate de insuficienta (re)cunoaștere în afară a artiștilor novatori din România îi corespunde o reacție similară față de cazul artiștilor români consacrați în străinătate, dar ne(re)cunoscuți în țară. O notă din nr. 49 al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]