10,871 matches
-
Freud nu au fost reținute de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor cinci mecanisme reținute de la A. Freud li se adaugă, în DSM III-R, următoarele treisprezece: Agresiunea pasivă Clivajul Deplasarea Deprecierea Disocierea Idealizarea Intelectualizarea Autorii ediției DSM-IV (1994/1996) merg mai departe și propun chiar o scală a funcționării defensive care va fi descrisă în capitolul 4 al cărții noastre. Cu aceasta, lista mecanismelor de apărare ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în plus, că un mecanism din lista dată în DSM III-R, respectiv somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pentru fiecare mecanism în parte a fost dată o definiție, extrasă din lucrarea în care este citat mecanismul. În privința mecanismelor de apărare descrise de Melanie Klein, definiția se inspiră în mare măsură din lucrarea lui Segal (1964/1980). 1) Agresiunea pasivă (DSM III-R; DSM-IV): răspuns la conflictele emoționale și la factorii de stres interni și externi printr-o agresiune împotriva celuilalt, exprimată în mod indirect și necombativ. În cazul utilizării acestui mecanism, o fațadă de adeziune aparentă maschează rezistența, resentimentul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o agresiune împotriva celuilalt, exprimată în mod indirect și necombativ. În cazul utilizării acestui mecanism, o fațadă de adeziune aparentă maschează rezistența, resentimentul sau ostilitatea. Cât despre situațiile în care acest mecanism poate fi utilizat, DSM-IV face două precizări: agresiunea pasivă reprezintă adeseori un răspuns fie la exigențele de acțiune sau de performanță din partea altei persoane, fie la lipsa de gratificare a dorințelor subiectului. În plus, acest mecanism poate constitui o modalitate de adaptare pentru persoanele ce ocupă o poziție de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a se manifesta. 4) Compensația (P.): încercare inconștientă de a găsi substitute pentru pierderile sau inadecvările reale sau imaginare. Punerea în mișcare a acestui mecanism implică o exagerare a aspectelor pozitive ale persoanei. 5) Complezența (sau complianța) (V.): utilizarea supunerii pasive în vederea evitării conflictelor și a factorilor de stres. 6) Condensarea (B.): mecanism legat de procesul primar. Caracteristică gândirii inconștiente, condensarea se regăsește în vise, acte ratate, jocuri de cuvinte sau alte formațiuni ale inconștientului și constă în faptul că o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și mise à l’écart. 10) Mecanism figurând în DSM III-R sub numele de reverie autistă. Vaillant utilizează pentru una dintre apărările imature denumirea de fantezie sau fantezie schizoidă. 11) Pentru Vaillant, întoarcerea către propria persoană este sinonimă cu agresiunea pasivă, mecanism figurând în DSM III-R și DSM-IV. 12) În lista lui Valenstein, retragerea este definită ca deplasarea (removal) interesului sau afectului de la un obiect. Retragerea are două fațete: retragerea ocazionată de anxietatea ce poate fi atribuită conflictului în care interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
stabilit în urma unor observații pe termen lung): 1) Prima categorie este aceea a apărărilor psihotice, care include proiecția delirantă, distorsiunea și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Ele produc o distorsiune majoră sau o atribuire greșită a imaginii de sine sau a imaginii despre ceilalți. 6) Nivelul acțiunii. Cele patru apărări date ca exemplu - activismul, retragerea apatică, plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului și agresiunea pasivă - generează o funcționare defensivă, caracterizată prin utilizarea, în prezența unor factori de stres interni și externi, a acțiunii sau a retragerii. 7) Nivelul disreglării defensive. Utilizarea apărărilor clasate la acest nivel - proiecția delirantă, refuzul psihotic și distorsiunea psihotică- constituie semnul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ruptură în raport cu realitatea obiectivă. O clasificare având unele puncte comune cu aceea propusă de DSM-IV, dar în care conotația psihopatologică pare și mai pronunțată, îi aparține lui Perry (1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
separat, a scos în evidență existența acelorași factori. Fiecare ansamblu constituit din apărări subordonate aceluiași factor ar corespunde unui stil defensiv distinct (Bond, 1995). Factorul 1 explică 50% din varianța totală și reunește șase apărări: retragerea, activismul, regresia, inhibiția, agresiunea pasivă și proiecția. Bond consideră că termenul „imaturitate” nu este pertinent pentru a desemna acest grup de apărări, întrucât ele pot fi întâlnite uneori la persoane cu o bună funcționare a psihicului. Pentru Bond, trăsătura comună a comportamentelor corespunzând apărărilor respective
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mică importanță. Dacă ești rău, ești rău pe de-a-ntregul” este conceput pentru a testa clivajul; - enunțul „Dacă superiorul mă enervează, mă pot răzbuna comițând unele erori sau lucrând mai încet” a fost reținut pentru a pune în evidență agresiunea pasivă. Bond (1995) subliniază că numai examenul psihologic poate identifica procesele inconștiente. Abordarea evaluativă pe bază de chestionar este totuși justificată de două argumente: - în anumite momente, apărările eșuează temporar, iar subiecții pot deveni conștienți de pulsiunile lor inacceptabile, precum și de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai susceptibile de a utiliza altruismul și formația reacțională și mai puțin susceptibile de a recurge la refulare. Vaillant interpretează aceste particularități ca o consecință a diferențelor de socializare dintre bărbat și femeie; - considerate uneori mai frecvente la femei, agresiunea pasivă și refularea sunt utilizate ceva mai des de grupul „Studenților la Harvard”. Diferențele legate de sex și de vârstă în utilizarea, la adult, a mecanismelor de apărare au făcut obiectul altei cercetări. Folosind „Profilul mecanismelor de apărare” (PMA), Lindeman (1990
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al., 1989; Earl et al., 1991-1992). Rezultatele obținute de echipa lui Weimer arată că o atitudine de rezistență activă îi ajută mai bine pe bolnavi să facă față stresului generat de rezultatul examenului serologic decât adoptarea refuzului sau a resemnării pasive. Halperin (1993) notează că, pe termen scurt, refuzul poate constitui o apărare eficientă pentru adolescenții ai căror părinți au murit de sida. Să amintim, în cele din urmă, studiul întreprins de Presberg și Kibel (1994), care propun o terapie de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vezi Paulhan și Bourgeois, 1995) menționează mai multe tipuri posibile: - coping centrat pe emoție, care vizează reglarea tulburării emoționale; - coping centrat pe problemă, care vizează gestionarea problemei aflate la originea tulburării subiectului; - coping de evitare, care permite subiectului, prin strategii pasive (evitare, fugă, refuz, resemnare etc.), să reducă tensiunea emoțională; - coping „vigilent”, care, grație unor strategii active (căutare de informații, de susținere socială, de mijloace etc.), permite subiectului să înfrunte situația pentru a o rezolva. Diferitele instrumente de evaluare a coping-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
scopul de a ajunge, din întâmplare, la mișcarea utilă”. Istorictc "Istoric" Fără a o considera un mecanism de apărare, Freud subliniază totuși efectul benefic al anticipării. Astfel, el arată că, dacă o persoană prevede o situație traumatică în loc să o aștepte pasiv, această prevedere va avea rolul unei „autoprezervări” (1926/1995). În opinia lui, chiar și moartea poate fi, până la un punct, anticipată. Inspirându-se din maxima: „Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, el dă următorul sfat: „Dacă vrei să poți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
separat. Apropiat de starea de dezintegrare maximală, eul „nu se constituie decât agățându-se de punctul senzorial cel mai atractiv pe care i-l oferă obiectul sau propriul corp (lumină - sunet, propriile contracții musculare, mișcări peristaltice etc.); această stare, clivaj pasiv lipsit de violență, este facilitată de demolarea unității simțurilor” (Le Guen et al., 1985). Să reamintim că și tulburările de comportament pot fi explicate în lumina conceptului de clivaj. Imediat ce acțiunea își ocupă locul alături de funcționări altminteri adaptate, putem vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și se confundă”. De fapt, întoarcerea către propria persoană este un caz particular de transformare în contrariu: pulsiunea își schimbă obiectul (trece de la celălalt la propria persoană), iar scopul activ (a-l agresa pe celălalt) este înlocuit de un scop pasiv (a fi agresat de propria persoană). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum afirmă Freud (1923/1981), sentimentul de culpabilitate joacă un rol foarte important în nevroze. Hesnard (1949) merge și mai departe, susținând că orice maladie mentală este legată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1916-1917/1981), „există un drum de întoarcere care duce de la fantezie la realitate: arta”. Retragere apaticătc "Retragere apatică" Definițietc "Definiție" Detașare cu rol de protecție, compusă din indiferență afectivă, din restricție în relațiile sociale și activități exterioare și din supunere pasivă în fața evenimentelor, care permite unei persoane să suporte o situație foarte dificilă 52. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Definiția de mai sus este foarte apropiată de descrierea personalității schizoide așa cum apare ea în DSM III-R (1987/1989): „Mod general de indiferență
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reziduale ale maladiei, enumerate în DSM III-R (1987/1989). Descrierea experienței depresive dată de Widlöcher (1983) este și ea foarte apropiată de aceea a retragerii apatice. Este „o formă de reacție marcată de retragerea în sine, abandonarea oricărei lupte, supunerea pasivă și involuntară, încremenirea acțiunii”. „Faptul de a fi deprimat exprimă o retragere”, mai scrie Widlöcher, adăugând că poate s-a acordat o atenție excesivă tristeții, în vreme ce cu adevărat esențială este încremenirea depresivă. Am văzut, în aceste exemple, că retragerea apatică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
joc „Fort - Da” (1920/1981), nepoțelul lui Freud se distrează aruncând și trăgând înapoi un mosorel. Una dintre interpretările lui Freud este că băiețelul reproduce astfel simbolic absența mamei sale, pe care el este obligat să o accepte în mod pasiv. În jocul său însă, copilul transformă această absență într-o situație activă. Un alt exemplu dat de Freud (1931/1985) are la bază aceeași intenție:o fetiță repetă asupra păpușii sale, jucând un rol activ, ceea ce ea suportăpasiv din partea mamei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
răspândit, iar pentru femeia care nu a învățat nu există nici o posibilitate să se mai dezvolte în această direcțiune. Se mai adaugă: șomajul, rezultat al crizei economice, scumpirea articolelor de primă necesitate, higiena socială încă incompletă. Femeia nu poate sta pasivă de azi înainte fără să-și spună cuvântul în fața legilor care o guvernează. În nici o țară, obținerea dreptului de vot al femeii nu a produs tulburări. Atâta vreme cât femeile intelectuale funcționare lucrează în cadre separate, nu se va putea schimba situațiunea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
controlate - au scopul de a menține și crește forța și elasticitatea diferitelor grupe musculare în faza postoperatorie precoce. • Exerciții cu rezistență - se folosesc în special pentru creșterea forței și rezistenței musculare, în faza de protecție moderată a membrului afectat. • Exercițiile pasive - se efectuează de obicei manual de kinetoterapeut cu scopul menținerii amplitudinii normale de mișcare și troficității structurilor articulare. De asemenea, exercițiile pasive se pot executa cu dispozitive automatizate CPM (continous pasiv motion). • Exercițiile izometrice - sunt exerciții speciale pentru dezvoltarea forței
EFICIENȚA RECUPERĂRII FUNCTIONALE A PACIENȚILOR POSTTRAUMATICI ÎN UMF “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
folosesc în special pentru creșterea forței și rezistenței musculare, în faza de protecție moderată a membrului afectat. • Exercițiile pasive - se efectuează de obicei manual de kinetoterapeut cu scopul menținerii amplitudinii normale de mișcare și troficității structurilor articulare. De asemenea, exercițiile pasive se pot executa cu dispozitive automatizate CPM (continous pasiv motion). • Exercițiile izometrice - sunt exerciții speciale pentru dezvoltarea forței musculare maxime. Exercițiile se efectuează cu o forță de 50 - 80% din cea maximă, cu o durată de contracție de 5 secunde
EFICIENȚA RECUPERĂRII FUNCTIONALE A PACIENȚILOR POSTTRAUMATICI ÎN UMF “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
în faza de protecție moderată a membrului afectat. • Exercițiile pasive - se efectuează de obicei manual de kinetoterapeut cu scopul menținerii amplitudinii normale de mișcare și troficității structurilor articulare. De asemenea, exercițiile pasive se pot executa cu dispozitive automatizate CPM (continous pasiv motion). • Exercițiile izometrice - sunt exerciții speciale pentru dezvoltarea forței musculare maxime. Exercițiile se efectuează cu o forță de 50 - 80% din cea maximă, cu o durată de contracție de 5 secunde și 5 secunde de relaxare, timp de 10 minute
EFICIENȚA RECUPERĂRII FUNCTIONALE A PACIENȚILOR POSTTRAUMATICI ÎN UMF “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]
-
abductoare și mușchii rotatori externi ai coapsei au un rol definitoriu în stabilizarea articulației. Am testat, de asemenea și perimetria coapsei membrului inferior afectat. Măsuratorile inițiale și finale le-am raportat la coapsa membrului inferior sănătos. 1. Mișcări active și pasive ale articulației coxofemurale a) La testarea inițială am obținut: pentru flexie activă o valoare de 56o; pentru abducție activă o valoare de 28o; pentru rotație externă activă o valoare de 20o; pentru flexie pasivă o valoare de 65o; pentru abducție
EFICIENȚA RECUPERĂRII FUNCTIONALE A PACIENȚILOR POSTTRAUMATICI ÎN UMF “CAROL DAVILA” BUCUREŞTI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudia-Camelia Burcea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_826]