5,114 matches
-
se-ntoarse și se uită la noi. Cel care ne făcuse cu ochiul zîmbi. Taică-meu scoase un pachet de țigări. — Vrei să-i dai o țigară? Întrebă cel cu gîtul gros. Tata Întinse pachetul. — I-o dau eu, spuse paznicul. Luă pachetul cu mîna liberă, Îl strînse, după care și-l puse În mîna prinsă cu cătușa și, ținîndu-l așa, scoase o țigară pe care i-o dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dau eu, spuse paznicul. Luă pachetul cu mîna liberă, Îl strînse, după care și-l puse În mîna prinsă cu cătușa și, ținîndu-l așa, scoase o țigară pe care i-o dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara. — Tare drăguț mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-l puse În mîna prinsă cu cătușa și, ținîndu-l așa, scoase o țigară pe care i-o dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara. — Tare drăguț mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l puse În mîna prinsă cu cătușa și, ținîndu-l așa, scoase o țigară pe care i-o dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara. — Tare drăguț mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și eu c-ai fost, spuse paznicul, n-am ce zice. Ne-am mutat chiar În fața lor. Paznicul din fața noastră se uită În jur. Cel care era cu el Își fixase privirea-n podea. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă tata. — Domnii Ăștia sînt căutați pentru crimă. BĂrbatul de la geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și eu c-ai fost, spuse paznicul, n-am ce zice. Ne-am mutat chiar În fața lor. Paznicul din fața noastră se uită În jur. Cel care era cu el Își fixase privirea-n podea. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă tata. — Domnii Ăștia sînt căutați pentru crimă. BĂrbatul de la geam Îmi făcu cu ochiul. — Hai să ne purtăm cum trebuie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a-ntîmplat? Întrebă tata. — Domnii Ăștia sînt căutați pentru crimă. BĂrbatul de la geam Îmi făcu cu ochiul. — Hai să ne purtăm cum trebuie, spuse apoi. Doar sîntem cu toții niște domni. — Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
senator, de față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier. E de aceeași vîrstă cu George Washington - Îi e imposibil să mintă. — Vorbește, băiete, spuse prizonierul mai Înalt holbîndu-se la mine. — Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să scap de fascinația locului și să privesc naosul cu răceală. Acum nu mai căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e de luat În serios Peugeot-ul Înalt tip 1909, o adevărată mansardă, un alcov. Odată intrat Înăuntru, cufundat În divanele de piele, nimeni n-ar mai fi bănuit unde mă aflam. Dar greu să te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit de paltonul cu guler de blană, În timp ce el, cu jambierele strânse pe picior, cu șapca cu vizieră În mână, Îmi deschide respectuos portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o statuie mare din piatră a lui Gramme, ce privea către alte coridoare, așezată fiind Într-un soi de transept. Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi fost ocupată de cineva, iar un paznic obișnuit ar fi aruncat neapărat o privire În ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă. M-am grăbit să mai arunc o privire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aceea, dar nu Înțelegeam motivele alegerii. De ce tocmai cubiculul ăsta, pozitivist și vernian, alături de aluzia emblematică cu leul și șarpele? În orice caz, dacă aș fi avut tăria și curajul să mai rămân acolo câteva zeci de minute, poate că paznicul n-avea să mă vadă. Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi păru foarte lung. Auzeam pașii celor Întârziați, pe cei ai ultimilor paznici. Am fost ispitit să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avut tăria și curajul să mai rămân acolo câteva zeci de minute, poate că paznicul n-avea să mă vadă. Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi păru foarte lung. Auzeam pașii celor Întârziați, pe cei ai ultimilor paznici. Am fost ispitit să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prăfuită. După cum am aflat pe urmă, domnul Garamond prefera sediul acela fiindcă amintea de o editură pariziană. Pe palier, o tăbliță glăsuia: „Garamond Editori s.p.a.”, iar o ușă deschisă dădea Într-un hol fără nici un fel de recepționer sau de paznic. Însă nu puteai intra fără să fii văzut dintr-un mic birouaș-anticameră, și imediat am fost abordat de o persoană de sex probabil feminin, de vârstă incertă și cu o statură pe care un eufemist ar fi definit-o ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
joace. Zvonuri despre Templieri circulau de câtva timp. Cum puteau să le apară acești „coloniști” unor francezi de treabă, care-i vedeau peste tot În jurul lor strângând zeciuieli și nedând nimic În schimb, nici măcar - ca altădată - propriul lor sânge de paznici ai Sfântului Mormânt? Francezi erau și ei la rândul lor, dar nu tocmai, erau mai mult niște pieds noirs sau, cum se zicea pe-atunci, niște poulains. Mergeau probabil până la a afișa niște obiceiuri exotice, cine știe dacă Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arhivele din Provins, Îmi cade-n mână un jurnal local din 1894. Se povestește acolo că doi dragoni, cavalerii Camille Laforgue din Tours și Edouard Ingolf din Petersburg (chiar așa, din Petersburg)”, pe când vizitau cu câteva zile Înainte Grange Împreună cu paznicul și coborâseră Într-una dintre sălile subterane, la al doilea nivel sub suprafața solului, paznicul, ca să demonstreze că existau și alte niveluri dedesubt, bătu cu piciorul În pământ și se auziră ecouri și răsunete. Autorul articolului Îi laudă pe curajoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că doi dragoni, cavalerii Camille Laforgue din Tours și Edouard Ingolf din Petersburg (chiar așa, din Petersburg)”, pe când vizitau cu câteva zile Înainte Grange Împreună cu paznicul și coborâseră Într-una dintre sălile subterane, la al doilea nivel sub suprafața solului, paznicul, ca să demonstreze că existau și alte niveluri dedesubt, bătu cu piciorul În pământ și se auziră ecouri și răsunete. Autorul articolului Îi laudă pe curajoșii dragoni, care-și fac rost de lumânări și frânghii, intră În cine știe ce galerii ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
1944 nu e un an ușor, templierii nu puteau să prevadă că atunci avea să fie un război mondial care urma să Îngreuieze orice contact.” „Scuzați-mă că intervin”, zise Diotallevi, „Însă, dacă Înțeleg bine, odată deschis primul sigiliu, dinastia paznicilor lui nu se stinge. Continuă până la deschiderea ultimului sigiliu, când se va cere prezența tuturor reprezentanților ordinului. Și prin urmare, la fiecare secol, sau la fiecare o sută douăzeci de ani, vom avea mereu șase gardieni pentru fiecare loc, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi-a aplicat o lovitură mortală. Fără să știe, din instinct: fără să știe, căutase să mă seducă și tot pe neștiute a hotărât să mă pedepsească. Lăsând deontologia deoparte, m-a psihanalizat gratis. Inconștientul Îi mușcă până și pe paznicii lui. Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi-a dat jos plăcinta. A fost cu intenție, dragul mamei? Nu! A fost cu brânză”. Nu v-am plictisit? — Nu! Mai spune-ne, sunt dornici cei din compartiment. — Bulă la Paris. „Bulă aflat în vârful Turnului Eiffel, întreabă un paznic. Se aruncă lumea des de aici? Nu. Doar o singură dată.” — De la înălțimea aia, când te-ai aruncat te mai poți scula, ca să te mai arunci o dată? Acolo ai rămas, comentează un domn. — Bulă la școală, continuă Teofana. „Cine a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe și de smirnă, laolaltă cu bătaia metronomică toropitoare a lanurilor de trestii, în deltă, bătaia zecilor de perechi de aripi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trimitem pe lumea cealată, prin oglinda spartă de Boss cu sabia, după ce ne-au sărit în ajutor și cei doi paznici-cavaleri... Cei porecliți Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta decedatului, filatoare în schimbul de noapte, la Societatea de Stofe "Dorobanțul", nu putuse onora mica adunare, cu prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]