4,527 matches
-
ce crește gigantic și de la un anumit punct Încolo nu mai poate fi dominat de către inițiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar Împotriva celor care le manevrează, În momentul În care aceștia transformă jocul combinatoriu În scop În sine. Virtuala perfecțiune a Planului resuscitează o Întreagă cohortă a „diabolicilor“ (pe toți membrii nenumăratelor organizații secrete, secte, masonerii etc.) care se reactivează la nivel planetar. Odată pus În mișcare mecanismul fabricării de mister (prin jocul gratuit al permutărilor), semiologul Eco se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea vechilor civilizații (interferențiale și arhetipale), a religiilor și mitologiilor alături de elogiul adus podoabelor, nestematelor, metalelor rare. Parnasienii erau influențati de doctrina lui Théophile Gautier și de formula acestuia ”artă pentru artă” ce implica ”perfecțiunea formei și impasibilitate” deoarece în concepția sa și a discipolilor săi forma primează înaintea conținutului: ”Un poet, orice s-ar spune, nu este decât un muncitor; el nu trebuie să aibă mai multă inteligență decât un muncitor și să știe
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
receptor, la degradarea sau, din contra, la revoluționarea și reorientarea artei, având o responsabilitate etică și morală în demersul cultural egală cu a celor pasionați de artă sau a oricărui membru al societății -, și o reîndreptare a acestuia către o perfecțiune ideatică de expresie culturală, similară ideei de houmo universalis renascentist, o lărgire a viziunii artistico-creatoare, o extindere a granițelor cunoașterii la toate nivelurile conștientizate de om ca ființă inteligentă. În condițiile de plafonare culturală a prezentului, arta holotropică poate apărea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe vremuri, soțul meu cultiva marijuana. Și-a adus la perfecțiune varianta lui de sensimilla... Linge hîrtia, ducînd treaba la bun sfîrșit. În cele din urmă, a intrat În sectorul bancar, ca orice elvețian care se respectă. O tînără asiatică intră pe ușa bucătăriei. Aveți nevoie de mine azi? ZÎmbește către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui tînăr și anonim evreu din nesfîrșita Rusie” - cu cele mai bune scene realizate de Copeau pe scena de la „Vieux Colombier”) la Victor Eftimiu, care vedea în respectiva piesă „un model de teatru realist stilizat”, aducînd „ceva din sforțările spre perfecțiune ale teatrului rusesc și german” pleda pentru reținerea la București a actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în toate domeniile - cu rafinarea”. Pe de altă parte, „barbaria instinctuală” a anarhicilor moderni reprezintă o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Craii de Curtea-Veche ale lui Mateiu I. Caragiale - au fost elaborate și, mai ales, publicate la mult timp după epuizarea europeană a curentului...). Un alt element important al reconsiderării critice îl constituie deplasarea dinspre o estetică clasicizantă a capodoperei, a perfecțiunii formale, a purității, a sublimului și armoniei înspre o estetică a șocului mizînd pe ruptură, dizarmonie, subversiune, impuritate, inovație, deschidere, procesualitate și atitudine. O „cumințenie a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spune Sally, Îmbrîncindu-se amîndouă ca să vadă mai bine. — Vrei să-l ții puțin? I-l trec binișor lui Fran, care se așază pe patul de spital, ținîndu-l cu mare băgare de seamă În brațe pe Tom, În vreme ce se minunează de perfecțiunea trăsăturilor lui. — Cum te simți? Sally pune un buchet mare de lalele pe pervazul ferestrei, fără să-și dea seama că se vor ofili Într-un ceas, căci În nenorocitul ăsta de spital s-a dat căldura pînă la trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
complet ridicol. Ca să nu mai zic că Lisa are prieten. Cu toate astea, În ultima vreme, am Început să depun ceva mai multe eforturi. Nu mă consider o persoană cu spirit de competiție, dar Lisa e Întotdeauna imaginea Întruchipată a perfecțiunii, fără pată În orice-ar face, iar asta mă silește să mă apuc de lucruri pe care nu le-am mai făcut vreodată. De exemplu, de gătit. Dacă Dan are noroc chior, Îmi voi fi amintit să mă aprovizionez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu au nimic extraordinar și nici nu se împopoțonează pentru a-și pune la bătaie farmecul dăruit de natură. Altfel spus, nu era o piatră sculptată, ci argint gravat cu finețe. Trebuia să observi cu atenție ca să poți să prețuiești perfecțiunea semnului. Și totuși, ar fi trebuit să-mi dau seama mai demult, deoarece era la fel și în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întreruperi sau greșeli. S-a auzit un murmur de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare, ci altceva. Nici eu nu văzusem o asemenea perfecțiune în arta decorării moderne. Rotari a rămas impresionat, drept care de-atunci iscusința lui Rubiano și a fiilor săi a cucerit mediile cele mai înstărite din regatul longobard și a impus regulile în sculptură, în arhitectură și în pictură. Ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar un vis , Un vis ciudat... Lumea mea Sunt în lumea mea. O lume paralelă de cea reală. Urma pașilor mei, Mă pândește neîncetat. Se aud sunete. Sunete ce-mi răscolesc amintiri. Mă urc pe razele soarelui Și tind spre perfecțiune. O singură dorință mai am, Vreau să ating cerul. Copilărie Copilăria este ca un stol de păsări, Ce zboară spre infinit. Timpul necruțător nu stă în loc, El trece. Dar sufletul meu, neschimbat Va rămâne. Chiar dacă în Copacul Tinereții, A mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfîrșit, mărturisirea. Chantal Își folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
CASANOVA MONOGAM CAPITOLUL 643 Fuseserăm despărțiți de șaisprezece ani. Prima poftă trupească în noaptea aceea am simțit-o în vârful degetelor. Alte părți ale trupului... care au gustat mai târziu satisfacția, au cunoscut-o în urma unui ritual desăvârșit dus până la... perfecțiune clinică. Nici o părticică din mine nu s-a putut plânge și nici o părticică din soția mea nu s-a putut plânge, sper, de-a fi fost victimizată de prea multă muncă, conformism... sau improvizație. Totuși, în noaptea aceea satisfacția cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tragediile mele. Dar nu sunt cu adevărat tragedii, spre deosebire de ale Alexandrăi, care parcă s-a născut într-un cerc vicios din care nu va mai ieși. Nu poate fata să stea fără să-și pună problema siguranței, a securității, a perfecțiunii relației, a justei raportări la cerințele societății. Cum să se liniștească? Tot ce face se clatină. Spune că face mișto de unul și de altul, iar glumele pe care le lansează se întorc asupra ei după două săptămâni. Cu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate ustensilele, cârpele, măturile, periile, detergentul, aranjându-le cu cea mai mare grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să intuiesc costurile producției, mi-am dat seama că prețurile noastre sunt într-adevăr extrem de avantajoase pentru buzunarul consumatorului mediu. Mă delectam cu aroma și moliciunea chiflei și mă gândeam că în nici un caz nu aș fi mâncat așa ceva acasă. Perfecțiunea, regularitatea, echilibrul nu se puteau realiza decât în condiții strict științifice. Am mușcat, și iată că ingredientele pe care le prelucram în fiecare zi s-au preschimbat într-un gust complex, o combinație de castraveți murați, roșii, ceapă și carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Numai spirit și venin. Numai să nu se ia la întrecere cu mine pentru rolul de dandy din perioada Restaurației, spuse el fără prea mare atenție. Am cam acoperit piața. Se arcui într-o plecăciune adâncă și elaborată, a cărei perfecțiune mă făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
miniatura de pe peretele din spate și zgomotul apei revărsându-se peste marginile vasului de piatră de dedesubt. Bătea un vânt ușor printre copaci, iar la dreapta mea se zărea o tufă de trandafiri albi, ale cărei flori erau de o perfecțiune aproape artificială, luminate parcă din interior. Dincolo de ei, am fost copleșită de un parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mare cantitate de fructe de Genia, pe care ei o numeau „huito“, înfășurate în frunze de palmier. Obținură astfel un lichid negru ca tușul chinezesc, cu care începură să-și picteze cu grijă trupurile unii altora, desenând cu o ciudată perfecțiune oasele scheletului pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era cuvântul cu care încep și se termină toate invocațiile către Brahma: cuvântul sacru Om!, perfecțiune a realizării plenare. Și exact în clipa în care această silabă strigă în urechile lui Siddhartha, judecata lui se limpezi dintr-odată...“ Închise cartea și rămase rezemat de copac, cu guta în mâna stângă, fără să-i pese dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al posibilității de a pune de acord Omenirea cu pământul și cu progresul... Este o fantezie... — Poate. Luați-o atunci ca o fantezie... Dar, dacă vă gândiți cu atenție la acest lucru, veți vedea că există întotdeauna un punct de perfecțiune dincolo de care se merge spre decadență și spre sfârșit: viața oamenilor, istoria națiunilor, dezvoltarea culturilor... Se ajunge pe o culme și, când s-a atins apogeul, ne aruncăm în prăpastie. Își scoase ochelarii și își frecă ochii cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care cantonează personajul principal este redus, mult mai redus decât cel afectat spațiului aventurii, semnificând în primul rând viața, în ceea ce are ea mai omenesc și mai profund, apoi lupta cu sine și cu adversitățile, pentru desăvârșirea morală și atingerea perfecțiunii. Totul este încremenit static, timpul însuși stagnează, devenind etern. Făt-Frumos nu este și nu poate fi fericit pe deplin acolo, ci trebuie să se supună, fatal, unor rigori; el se știe sigur pe sine, puternic și neînfricat. Aspirația lui la
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
femeie tânără ce nu putea fi decât americancă. Avea păr blond tuns cu breton scurt deasupra ochilor albaștri, dar ajungându-i la spate aproape până la talie. Pe nas i se Întindea o spuzeală de pistrui, iar dinții ei aveau acea perfecțiune comună majorității americanilor și celor mai avuți dintre italieni. Se Întoarse spre el cu un zâmbet luminos; buzele i se ridicară la colțuri, dar ochii Îi rămaseră ciudat de inexpresivi și neinteresați. — Bună dimineața, zise el, Întorcându-i zâmbetul. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să-și introducă una dintre țigările sale rusești În portțigaretul de onix, având grijă să le țină pe amândouă departe de masă, ca nu cumva să cadă pe ea cel mai mic fir de tutun și să diminueze cumva din perfecțiunea strălucitoare a pupitrului renascentist În spatele căruia ședea. Țigara dovedindu-se potrivnică, Patta Îl lăsă pe Brunetti să aștepte În fața lui până când reuși s-o Îndese cu grijă În cercul de aur al portțigaretului. — Brunetti, zise el, aprinzând țigara și trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]