3,143 matches
-
drept la Paris; din 1903 intră în magistratură, deputat, director la ziarului Viitorul; ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1914-1918); ministru al Agriculturii și Domeniilor (1918-1919), al Externelor (1922-1926), al Internelor (1927-1928); prim ministru (noiembrie-decembrie 1933); asasinat de legionari pe peronul gării Sinaia; 58. Alexandru Cantacuzino-Pașcanu, proprietar în județul Suceava din familia Cantacuzinilor, a donat o serie de terenuri și clădiri printre care și imobilul Muzeului Fălticenilor, azi Biblioteca V. Ciurea; 59. Charles Baltet, (1830-1908), pomicultor vestit francez din Troyes, creatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
participasem cu Milly la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și mi-am zdrobit rotula dreaptă. Accidentul producându-se În fața Dispensarului CFR, după o examinare sumară de către personalul de serviciu, am fost transportat cu ambulanța la clinica prof. dr. N. Georgescu, din Spitalul de Urgență, unde după
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Roșiorii de Vede și Bucureștii deja se văd. Ce se vede? Să-mi spui tu, că ai fost deputat în Parlamentul României, eu merg rar în Capitală. Ți-am spus anterior că la Craiova coboară, de trei ani, lunar, pe peronul gării câte un scriitor cu faimă. Și continuă să vină. Vei veni și tu, te asigur. Centrul e unde este omul dăruit, adică pretutindeni unde spiritul suflă cu bunăvoință. Dar tu mă întrebi unde este centrul românesc, de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
operații. Îl simțeam pe Roy nemișcat În spatele meu. Bețivul a bolborosit ceva și și-a schimbat poziția. Încet, fornăiala s-a pornit din nou. Roy s-a ridicat. A zis „OK” și a pornit-o repede spre celălalt capăt al peronului. A scos din buzunar niște bancnote mototolite și a numărat opt dolari. Mi-a dat patru. - I-avea În buzunarul de la pantaloni. Nu găseam mălaiu’. Am crezut o clipă că o să ne prindă. Am luat-o Înapoi spre centru. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis. Stăteam În fața lui cu ziarul, făcîndu-i paravan atît cît puteam. Nu mai rămăseseră decît trei pasageri, dar erau În părți diferite ale vagonului. Roy umbla prin buzunarele omului brutal, pe față. - Hai să coborîm, a zis. Am ieșit pe peron. Fazanul s-a trezit și și-a băgat mîna În buzunar. Apoi a coborît pe peron și a venit la Roy. - OK, amice, a zis el. Dă-mi banii. Roy a dat din umeri și a-ntins mîinile cu palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pasageri, dar erau În părți diferite ale vagonului. Roy umbla prin buzunarele omului brutal, pe față. - Hai să coborîm, a zis. Am ieșit pe peron. Fazanul s-a trezit și și-a băgat mîna În buzunar. Apoi a coborît pe peron și a venit la Roy. - OK, amice, a zis el. Dă-mi banii. Roy a dat din umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
acesta! a zis Roy, renunțînd abrupt la atitudinea mirat-conciliantă. Ia-ți labele de pe mine! Conductorul, văzînd o bătaie, ținea trenul oprit, ca nu cumva să cadă cineva pe șine. - Hai s-o tăiem, am zis. Am pornit-o spre capătul peronului. Omul s-a ridicat și a alergat după noi. L-a luat pe Roy În brațe, ținîndu-l cu Îndărătnicie. Roy nu reușea să scape de el. Omul Îl Înșfăcase zdravăn. - Ia-l pe fraierul ăsta de pe mine! a țipat Roy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pice, a zis Roy. L-am lovit Într-o parte și am simțit o coastă pocnind. Omul și-a dus mîna-ntr-acolo. Ajutor! a țipat el. Nu a-ncercat să se ridice. - S-o tăiem, am zis. La celălalt capăt al peronului am auzit fluierul unui polițist. Omul zăcea În continuare pe peron, ținîndu-se cu mîna-ntr-o parte și țipînd „Ajutor!” la intervale regulate. Burnița ușor. CÎnd am ieșit În stradă, am alunecat pe trotuarul ud. Stăteam lîngă o benzinărie Închisă și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am simțit o coastă pocnind. Omul și-a dus mîna-ntr-acolo. Ajutor! a țipat el. Nu a-ncercat să se ridice. - S-o tăiem, am zis. La celălalt capăt al peronului am auzit fluierul unui polițist. Omul zăcea În continuare pe peron, ținîndu-se cu mîna-ntr-o parte și țipînd „Ajutor!” la intervale regulate. Burnița ușor. CÎnd am ieșit În stradă, am alunecat pe trotuarul ud. Stăteam lîngă o benzinărie Închisă și ne uitam În urmă, spre metroul de suprafață. - S-o tăiem, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nu se văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și Matty a răspuns: „SÎnt doar un tîmpit de hoț”. A spus o poveste despre un bețiv adormit pe o bancă, pe peronul de la metrou. - Știam că are mălai În buzunar, Într-o parte, dar de cîte ori mă apropiam la mai puțin de trei metri de el, se trezea și zicea „ce vrei?” Nu era greu de imaginat cum Îl trezeau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
decât din știri oficiale. Acolo se declarase mobilizarea și război Germaniei. Își luase loc pe un batel din Veneția la Odessa prin Con stanța. La Gara de Lyon era o astfel de mulțime, încât n-a putut pătrunde automobilul la peron, și-a lăsat bagajul cel mare pe piață și a pornit cu doi saci mici la tren. Acesta era luat cu asalt, nu se mai ținea seama de bilete. În vagonul cu paturi a reușit însă să aibă un loc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Când au sosit toți, i-au pornit la gara de mărfuri între 18 soldați și 6 ofițeri. Carabatescu în vârstă de 70 ani, Ionică de 64 își duceau bagajele în mână. Pe femei și copii nu i-au lăsat pe peron. În Germania însă nu erau doritori de guri suplimentare, în Bulgaria nu voiau să-i primească: 1. pentru ca inter nații bulgari din Moldova să nu fie expediați în Siberia; 2. pentru că nu au hrană destulă; 3. pentru că nu admiteau ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de vorbă cu el, având misiunea de a parlamenta cu germanii numai. În fine, am dus pe Lia cu Vintilică la gară. Luase cu dânsa pe Ioana, devotata țărancă de la Mihăești. Nemțoaica n-ar fi fost tolerată în Moldova. Pe peron nu m-a lăsat poliția. Mă bucuram să-i văd plecați, scăpați de persecuțiile vrăjmașului, dar [eram] cam îngrijorată până a-i ști sosiți, întruniți cu cei de acolo, și mai ales de ce vor găsi la Iași și de cum vor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aș fi putut sui în tren dacă d. Wangler nu mi-ar fi luat biletul de la Râmnic și nu ar fi ocupat locul până m-am suit în vagon. Era o adevărată bătaie; din aceeași familie, unii membri rămâneau pe peron, neputând pătrunde, și țipau după cei ce porneau, alții călătoreau fără bilet, controlul nu mai era cu putință. Pe drum, în câmp, oprire de o oră, vagoane rămase fără locomotivă ocupau linia; în stații, o adevărată bătaie. În fine, o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
așa de vesel și voios. Rămase acolo, luă ceaiul și plin de mulțumire plecă la gară cu d-rul Costinescu, insistând ca Dinu, cam guturăios, să nu-l însoțească. Sosind la gară, Duca sare din automobil și alergă spre tren. Pe peron erau mulți amici politici; pe când strângea mâna unuia din ei și dr. Costinescu, la trei pași în urmă, saluta pe altul, un individ care ieșise din restaurant se repede și trage, cu o iuțeală fulgerătoare, patru focuri în ceafa și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai era loc, dar am insistat până au încăput. Aveai impresia că dintr-un moment în altul geanta va plesni. Era prea plină, dar știam că acum am tot ce-mi trebuie pentru drum. Puteam pleca liniștit spre gară. Pe peron diferite figuri care mai de care mai expresive mișunau în toate direcțiile. Aveam impresia că mă aflam într-un mușuroi de furnici agitat de fluieratul trenurilor care veneau sau plecau în diferite direcții, ducând cu ele o mulțime de suflete
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
un al treilea tren spre Reșița. Dimineață ajungeam devreme la destinație, aveam timp. Știam pe de rost traseul, mă informasem două zile la rând despre el de la agenție și de la biroul de informație din gara Iași. Ajuns în capitală, pe peronul Gării de Nord, m-am îndreptat cu pași repezi spre casa de bilete, pentru a-mi rezerva un loc la acceleratul de Timișoara care urma să plece imediat. Pe peron o forfotă de nedescris. Mi-am croit cu greu drum și am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și de la biroul de informație din gara Iași. Ajuns în capitală, pe peronul Gării de Nord, m-am îndreptat cu pași repezi spre casa de bilete, pentru a-mi rezerva un loc la acceleratul de Timișoara care urma să plece imediat. Pe peron o forfotă de nedescris. Mi-am croit cu greu drum și am reușit la timp să-mi procur acel bilet cu loc. Norocul era că totdeauna erau deschise multe ghișee tocmai pentru a se evita aglomerația. Odată cu biletul am primit
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acel bilet cu loc. Norocul era că totdeauna erau deschise multe ghișee tocmai pentru a se evita aglomerația. Odată cu biletul am primit și informația referitoare la linia de unde urma să plece trenul. I-am mulțumit și m-am îndreptat spre peronul cu numărul aflat anterior. Am așteptat alături de ceilalți călători trenul ce urma a fi tras la linie. În difuzoarele amplasate în gară se anunța acceleratul de Vatra Dornei. Mi s-a pus un nod în gât, iar ochii au început
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
formă de cancer. A doua zi dis-de-dimineață am plecat cu un microbuz împreună cu Viorel Rău spre Pitești unde avea să aibă loc la ora 12 vernisajul Expoziției Naționale de Icoane ,,Rugămu-ne Ție!”, iar seara mă aflam ca și acum pe peronul Gării de Nord îndreptându-mă spre casă. Plecasem cu acceleratul de Vatra Dornei, schimbasem trenul în Pașcani unde aveam legătură după aproape 4 ore. Ajuns acasă nu am mai apucat să-i dau mamei înghețata pe care o cumpărasem în drumul spre
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dormi din cauza durerilor cauzate de cancerul ce o măcina de 11 ani. Imediat a murit în somn. Acum eram din nou aici îndreptându-mă spre o altă direcție unde doream să uit cât de cât ultimele zile. Trenul oprise pe peron și luat de valul de călători, m-am trezit în compartiment, pe locul meu. Trebuia să-mi fac ceva de lucru ca să nu adorm. Era periculos, m-aș fi trezit la Timișoara, trebuia să cobor la Caransebeș. Ca să-mi fugă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
până la unu, și la două chiar că plec. Vreo două ore a întârziat trenul. Vreme-n care am: - citit de două ori un ziar de sport; - tremurat de frig; - privit atent ceasul. Cu suspiciune chiar; - mâncat o merdenea uscată; - bătut peronul de la un capăt la altul. Tur-retur. La unu-jumătate, a venit trenul. Vă închipuiți că n-am mai avut timp să depozitez cârnații într-un congelator. I-am luat cu mine la acea lansare la care țineam neapărat să particip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fiindcă pentru aceeași taxă de un leu ne oprea În odaia ei ca să ne bucurăm, la dublu și la triplu, de toate farmecele tinereții ei prompte și robuste În dragoste. O văd stând acum pe treptele bisericii Zlătari sau bătând peroanele Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem și ne zâmbim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Florian la teatru cu o fată. Era studenta Speranția, viitoarea lui soție. Lucreția s-a supărat pe iubitul ei și a decis să plece la Paris ca să-i dea timp lui Mircea să și lămurească poziția. Despărți rea lor pe peronul Gării de Nord a fost dramatică. Mircea i-a promis, plângând, că-i cumpără un pian, numai să nu mai plece, dar nu a reușit s-o convingă. Cert este că, În perioada 1930-22 iulie 1932, Lucreția D. Beldie a stat la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tizu, am plecat către satul Calfa, călătorind cu trenul, un tren personal, necompartimentat. După ce am trecut peste un pod de fier, doamna profesoara ne zice că sunt trei stații cu numele de Calfa la rând, după cum urmează: Calfa Sat, Calfa Peron și Calfa, iar noi trebuie sa coborâm la stația Calfa Peron. în acest sat locuia, singură, mama doamnei profesoare, Eufrosina Tizu, de 79 de ani. Am cunoscut, într-o căsuță acoperită cu stuf, la 200-300 de metri de stația de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]