2,409 matches
-
decât ajutor militar. Herodot descrie insula Naxos, circa 500 î.Hr., ca insula grecească cea mai prosperă. În 502 î.Hr. a avut loc un atac fără succes asupra Naxosului de către forțele persane care a dus mai apoi la revolte împotriva Imperiului Persan în Revoltă Ioniana, si apoi la Războiul Persan (Războaiele Medice) între Grecia și Persia. Sub Imperiul Bizantin, Naxos a fost parte a Themei Mării Egee, care a fost înființată la mijlocul secolului al IX-lea. În urmă celei de a patra cruciade
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
500 î.Hr., ca insula grecească cea mai prosperă. În 502 î.Hr. a avut loc un atac fără succes asupra Naxosului de către forțele persane care a dus mai apoi la revolte împotriva Imperiului Persan în Revoltă Ioniana, si apoi la Războiul Persan (Războaiele Medice) între Grecia și Persia. Sub Imperiul Bizantin, Naxos a fost parte a Themei Mării Egee, care a fost înființată la mijlocul secolului al IX-lea. În urmă celei de a patra cruciade, împăratul latin aflat sub influența venețienilor stabilit la
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
Mării Mediterane și Asiei de Sud-Vest în Antichitate. Opera lui Herodot este una dintre cele mai importante surse istorice. Mai mult decât atât, Herodot a inițiat studiul istoriei, deși au existat înregistrări istorice și cronici anterioare. Opera marchează ascensiunea Imperiului Persan, precum și războaiele medice dintre Imperiul Ahemenid și orașele-stat grecești din secolul al V-lea î.Hr. Herodot descrie conflictul dintre despotism (persani) și libertate (atenieni și confederația orașelor-stat grecești care s-au unit împotriva invadatorilor). "Istoriile" lui Herodot au fost de-
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
vremii, iar isprăvile mari și minunate săvârșite și de greci și de barbari să nu fie date uitării; printre altele va pomeni și pricina pentru care aceștia s-au războit între olaltă"”. Prima carte se axează pe perioada domniei regelui persan Cirus cel Mare. Cartea I (Clio) debutează cu răpirile reciproce ale lui Io, Europa și Medeea comise de fenicieni și greci, motivându-l pe troianul Alexandros (Paris) să o răpească pe Elena. Războiul troian este marcat ca precursor al conflictelor
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
Menționează Bătălia de la Halys dintre mezi și lidieni din anul 585 î.e.n. (la care Thales a prezis eclipsa ce a provocat încetarea conflictului). Este descrisă bătălia finală dintre perși și mezi în care Cresus este înfrânt fiindcă mirosul de cămile persane ar fi iritat caii cavaleriei lidiene mai bine înzestrate. Astfel, Cresus se retrage în capitala regatului său, Sardes, care ulterior va fi asediată și cucerită de perși. Cresus este capturat și legat de un rug pentru a fi incinerat, însă
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
se încheie cu moartea lui Cirus în lupta împotriva massageților și descrierea modului lor nomad de viață. Cărțile II și III cuprind domnia regelui persan Cambise al II-lea. Cartea a II-a (Euterpe) începe cu invazia Egiptului de către forțele persane conduse de Cambyses al II-lea și cu disputa vechimii dintre egipteni și frigieni. Herodot povestește o legendă în care doi copii au fost lăsați în grija unui păstor, izolați de lume fără, a fi expuși la auzirea unor cuvinte
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
cărei domnie a fost înfloritoare și ne este prezentată relația de prietenie cu elenii și influența sa puternică în Cyrene). Cartea a II-a se încheie cu cucerirea Ciprului de către faraonul Amasis, care avea sa fie penultimul faraon dinaintea cuceririi persane. În cartea a III-a (Thalia), Herodot relatează cum a atacat Cambyses al II-lea Egiptul, după ce a fost păcălit de faraonul uzurpator Amasis, care trimisese o altă fată pentru căsătoria cu Cambyses, în locul propriei sale fiice. În cadrul expediției din
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
insulei Samos- Polycrates care a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Herodot menționează alianța sa cu Amasis II, faraon al Egiptului. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, Polycrates trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Polycrates. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului, care însă eșuează. Oricum, Polycrates se
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
care însă eșuează. Oricum, Polycrates se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută, ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Polycrates ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardes dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr. Herodot ne scrie apoi despre tiranul Corintului-Periandros, care a organizat concursul muzical câștigat de poetul Arion. Între timp, magii profită de tronul imperiului persan
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
persan care îl invită la Sardes dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr. Herodot ne scrie apoi despre tiranul Corintului-Periandros, care a organizat concursul muzical câștigat de poetul Arion. Între timp, magii profită de tronul imperiului persan din Susa prin uzurparea acestuia de unul dintre ei, Smerdis, fratele lui Cambyses. Smerdis cel real a fost executat la ordinul lui Cambyses. La Agbatana, în Siria, Cambyses aude o proclamație în numele regelui Smerdis. El își intreabă sluga, pe Prexaspes
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
că Smerdis va fi rege (ce l-a convins pe Cambyses să-l omoare pe fratele său) și profeția că el însuși va muri la Agbatana. Fiind pe moarte, Cambyses apelează la persanii nobili de a nu lăsa căderea imperiului persan în mâinile mezilor și moare după 11 zile. Smerdis conduce imperiul timp de șapte luni și câștigă sprijinul prin acordarea de facilități fiscale și libertatea de la serviciul militar. În cele din urmă, Otanes, un nobil persan, începe să-l suspecteze
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
nu lăsa căderea imperiului persan în mâinile mezilor și moare după 11 zile. Smerdis conduce imperiul timp de șapte luni și câștigă sprijinul prin acordarea de facilități fiscale și libertatea de la serviciul militar. În cele din urmă, Otanes, un nobil persan, începe să-l suspecteze pe Smerdis. Fiica sa, una dintre soțiile uzurpatorului, se duce în patul lui Smerdis să vadă dacă nu are urechi, ceea ce dovedește că este Smerdis Magul și nu Smerdis, fiul lui Cyrus. O juntă de șapte
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
asemenea, Sultana Hürrem, mama răposatului Mehmed . Sprijinul ei pentru fiul ei , Selim , făcut carieră politică a lui Mustafa dificilă , dar el a condus cu succes Amasya timp de 12 ani . În 1547 , în timp ce sultanului Suleiman era în Campania pentru că Imperiul Persan a intrat în conflict cu Imperiul Otoman (1532-1555) , Sultana s-a întâlnit cu fiii săi Selim , Baiazid , și chiar cu Mustafa, în diferite locuri și a vorbit cu ei despre situația politică . Ea a suferit mult timp după moartea lui
Prințul Mustafa () [Corola-website/Science/330306_a_331635]
-
convinge pe Suleiman că scrisoarea este scrisă de el, deoarece sultana nu voia ca Mustafa să urce pe tron. Când Mustafa a aflat vestea că tatăl său vroia să îi ia viața, deși se îndoia de acest lucru, în timpul campaniei persane, prințul s-a dus însoțit de o ceată de oșteni la cortul sultanului. Când a intrat acolo, a fost așteptat de o ambuscadă a călăilor, iar după o luptă foarte lungă, din păcate, Mustafa s-a stins, sugrumat de un
Prințul Mustafa () [Corola-website/Science/330306_a_331635]
-
au fost luați de asirieni în deportare în locuri îndepartate ale imperiului, iar în locul lor au fost colonizați locuitori, tot vorbitori de limbi semite, ai Mesopotamiei, care au dat naștere populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte limbi provine din
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
pasională, o formă aprofundată a substantivului (Hubb/ Muhabba) dragoste. Nici sau 'ashiqa nu apar în Qur’an, dar descrierea celor simțite de Iacob (Ya’qub) și soția lui ’Aziz nepermit să-i clasificăm ca “iubiți pasionali”- ’ushshq. În arabă ("عشق"), persană: "Eshgh", urdu "Ishq", dari: "Eshq", turcă Așk => înseamnă „dragoste”. O situație extremă, o dragoste atât de pasională și profundă, încât ’ishq este percepută de arabi ca fiind un lucru imoral. Câteodată este catalogată ca un tip de nebunie (junun) care
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
Totuși, ’ishq niciodată nu a fost considerat cel mai important concept al sufismului în mediul arab la fel cum s-a întâmplat în mediul Persic. Fără nici o îndoială aceste însușiri ale caracterului națiunii iraniene si-au pus amprenta asupra sufismului persan, care , în mod explicit, preferă "’ishq" în defavoarea "hubb/muhabba" ori al oricărui alt concept. În timpul secolului al XII-lea au apărut un număr de tratate în Persia care au conceptualizat doctrina "’ishq", printre care "sawanih" (inspirații) de Ahmad Ghazali (d.
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
at) a lui Fachr ad-Din Iraqi (d.688/1289).Aceștia au pus bazele textelor cheie ale așa numitei madhhab ’ishq (școala dragostei)- un fenomen care , indiferent de proprietățile eluzive este considerată ca fiind o construcție a principalului curent al sufismului persan( și probabil al Turciei). Deșii sufiții care au reprezentat Școala Dragostei s-au raportat la întregul Qur’an ca la un manual de ’ishq , ei consideră că un număr de cuvinte și fraze este transmis de ’Ushshaq, mesaje specifice care
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
az-zaidiia) este o ramură șiită a islamului apărută în secolul sec VIII și fondată de Zayd ibn 'Alī (arabă: زيد بن علي), nepotul lui Ḥusayn ibn 'Alī (arabă: حسين بن علي) sau conform altor surse, de imamul șiit de origine persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين). Adepții acestuia, numiți zaydiți, se găsesc cu precădere în Yemen, unde formează aproximativ 45% din totalul populației yemenite. De altfel, zaydismul reprezintă una din principale școli juridice islamice în Yemen. Zaydiții nu recunosc
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
i reprezintă un grup religios, de etnie kurdă, a căror credință este un sincretism intre islam și vechile religii persane, cu precădere, zoroastrismul. Ei trăiesc, cu precădere, în provincia Mosul, Irak, în unele zone din Turcia, Siria, Armenia, Iran, precum și în unele zone din Caucaz. Ei cred în Dumnezeu, Creator al lumii, lume pe care a pus-o sub vegherea
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
Ordinul Nematullahi (Ni'matullăhī sau Ne'matollăhī , persană: نعمتاللهی) este un ordin sufit persan, fondat de Ni`mat Allăh Walī, este identificat ca fiind șiit. A avut o mare influență în Asia centrală și în India, dar astăzi are un număr restrâns de derviși în Iran. Maestrul ordinului, dr. Javad Nurbakhsh, a emigrat în
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
responsabil cu ospitalitatea, cu servirea ceaiului sau a băuturilor la întâlniri. Ordinul Nimatullahi contemporan respectă obiceiurile tradiționale, dar încearcă să se adapteze la culturile vestice. Dervișii provin atât din Iran, cât și din țerile din Occident. În "khanaqah" predomină cultura persană. Ordinul promovează cultura, arta și muzica persană. Întâlnirile în lăcașuri au loc de două ori pe săptămână, în serile de marți și duminică. Acesta este obiceiul atât în Iran, cât și în vest. Dervișii se adună pentru a se ruga
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
a băuturilor la întâlniri. Ordinul Nimatullahi contemporan respectă obiceiurile tradiționale, dar încearcă să se adapteze la culturile vestice. Dervișii provin atât din Iran, cât și din țerile din Occident. În "khanaqah" predomină cultura persană. Ordinul promovează cultura, arta și muzica persană. Întâlnirile în lăcașuri au loc de două ori pe săptămână, în serile de marți și duminică. Acesta este obiceiul atât în Iran, cât și în vest. Dervișii se adună pentru a se ruga, pentru a medita și pentru a-și
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
medita și pentru a-și da seama de dimensiunea sacră a vieții lor. Lewinsohn Aceștia rostesc rugăciuni rituale, participă la sesiuni de "dhikr" în care se amintește numele lui Dumnezeu. Meditația include ritualul de "sama`" în timpul căruia se ascultă muzică persană sufită și discursuri ale maestrului Javad Nurbakhsh sau ale maestrului Alireza Nurbakhsh. În cazul în care participă și derviși iranieni se cântă muzică persană. Calea discipolului spre inițiere este supravegheată de un "shaikh". Acesta stabilește când un derviș este pregătit
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
care se amintește numele lui Dumnezeu. Meditația include ritualul de "sama`" în timpul căruia se ascultă muzică persană sufită și discursuri ale maestrului Javad Nurbakhsh sau ale maestrului Alireza Nurbakhsh. În cazul în care participă și derviși iranieni se cântă muzică persană. Calea discipolului spre inițiere este supravegheată de un "shaikh". Acesta stabilește când un derviș este pregătit de inițiere. Atunci când devine inițiat, adeptul este oficial convertit la islam. Cei care se convertesc în cadrul acestui ordin nu primesc nume de musulmani, spre deosebire de
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]