2,775 matches
-
volum de versuri în idiș, iar în anul, următor 1867 a lucrat ca profesor la Simferopol în Crimeea. Dar după un an s-a transferat la Odesa, unde a locuit mai întâi în casa unui unchi, unde fiul acestuia, bun pianist, îl ajută să pună unele din poeziile sale pe muzică. La Odesa, Goldfaden a reluat legătura cu confratele sau, scriitorul idiș Itzhak Yoel Linetski pe care îl cunoștea de la Jitomir. și l-a intâlnit pe poetul ebraic Eliahu Mordehai Werbel
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
o familie exigentă, studiul a fost pe primul plan pentru copilul și adolescentul . A început lecțiile de pian la vârsta de cinci ani, la recomandările bunicii sale. Experiența i-a servit mai târziu, în adolescență, când a lucrat chiar ca pianist, cu jumătate de normă. A jucat în liceu baschet și fotbal, iar la terminarea lui a primit o bursă Universitatea din Statele Unite, unde a studiat muzica clasică. Actorul recunoaște că o mare influență asupra sa, ca formare artistică, a avut
Jamie Foxx () [Corola-website/Science/310125_a_311454]
-
de Denys de La Patellière, interpretând rolul lui Jeanne. Atunci și-a schimbat numele în Michèle, fiind o admiratoare a actriței Michèle Morgan. Primește mai multe roluri în filme romantice și comedii. Devine celebră după rolul mărunt jucat în "Shoot the pianist" (1960), regizat de François Truffaut. Unul din cele mai importante filme în care a jucat este seria "Angélique, marquise des anges". A fost căsătorită cu André Smagghe din 1961, dar a divorțat în 1967. Se recăsătorește în 1968 cu Claude
Michèle Mercier () [Corola-website/Science/309200_a_310529]
-
două ori întreruptă de episoade în care fanfara cântă tare. Un singur corn important este atribuit celui de-al patrulea muzicant. Tromboanele sunt tăcute pe parcursul mișcării. Faimosul final coral este o reprezentare muzicală a lui Beethoven cu privire la fraternitatea universală. Un pianist american și autor de muzică, Charles Rosen a caracterizat finalul ca o simfonie într-o simfonie, cântată fără întrerupere. Schema simfoniei este următoarea: Mișcarea are o unitate tematică, în care fiecare parte poate fi dovedită fie pe tema principală, "Seid
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
condus în calitate de secretar alături de Virgil Tempeanu, președinte, "Liga Culturală" din Fălticeni. După plecarea lui Virgil Tempeanu la Universitatea din Iași, devine președinte. În fotografia alăturată se gaseste somptuoasa să locuința. Aici au fost găzduiți veri la rând, muzicienii Valentin Gheorghiu (pianist) și Ștefan Gheorghiu (violonist). Zinca Țâțos a fost funcționara superioară la Universitatea din Cambridge. Rudă cu familia Millo, l-a primit că oaspete pe folcloristul Constantin Brăiloiu. A donat bibliotecii "Nicolae Beldiceanu" din cadrul Muzeului Orășenesc circa 1000 de volume din
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
primul album Yes. În iunie 1968 toboșarul Hagger a fost înlocuit cu Bill Bruford care a postat un anunț în "Melody Maker". Între timp Banks a părăsit și el formația pentru a se alătura formației Neat Change iar organistul și pianistul Tony Kaye a devenit claviaturist. Noua formație a interpretat în subsolul cafenelei The Lucky Horseshoe între 10 iunie și 6 iulie 1968. Banks a revenit și a devenit al cincilea membru, înlocuindu-l pe Clive Bailey pe 26 iulie 1968
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
Harnack, un funcționar din cadrul Ministerului Economiei. Amândoi se considerau comuniști, deși se pare că nu erau membri ai KPD-ului. grupul era relativ eterogen. Printre membrii lui se numărau producătorul teatral Adam Kuckhoff, dramaturgul Günther Weisenborn, ziaristul John Graudenz și pianistul Helmut Roloff. Acest grup corespunde modelului general al rezistenței germane, și anume a unei rețele formate în special din elite. Principala activitate a acestui grup a fost colectarea de informații și dovezi despre atrocitățile naziste și distribuirea de fluturași antihitleriști
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Ride”, programat să apară în 2009. Scott s-a născut în 1973 în Nova Scoția și provine dintr-un cuplu de evrei. A abandonat școală în clasa a noua pentru a urma o carieră în muzică. La 16 ani, devine pianist pentru trupa hip-hop The Roots. Trupa apoi a devenit celebră și lucrurile au început să evolueze. Scott renunța la trupa motivând „pentru a face câțiva pași în fața sunt necesari câțiva pași înapoi”. Își va muta domiciliul în Ft. Lauderdale, Florida
Scott Storch () [Corola-website/Science/310707_a_312036]
-
That” lansată pe 26 februarie 2007 coprodusă de Nu Jerzey Devil. În piesa, Storch susține că este responsabil pentru producția hitului lui Justin Timberlake din 2002, piesa „Cry Me a River”, pentru care a primit doar titlul de co-scriitor și pianist,insă toată responsabilitatea pentru producerea piesei revenindu-i lui Timbaland. Storch mai susține că partenerul lui Timbaland, productătorul Danja,este omul din spatele colaborărilor cu Nelly Furtado și Justin Timberlake, și că tot datorită lui Danja, Timbaland a reușit să treacă
Scott Storch () [Corola-website/Science/310707_a_312036]
-
într-o vacanță. Ocazional, May a mai înregistrat melodii ci alte instrumente co corzi, cum ar fi harpa, sau bass-ul. Ca și copil, el a fost învățat să cânte la un pian clasic. Chiar dacă Freddie Mercury a fost principalul pianist din formație, May a cântat de foarte puține ori la pian (cum ar fi în piesele: "Save Me", "Flash", "Who Wants To Live Forever"). Începând cu anul 1979, el a cântat și la sintetizatoare, live ("Wedding March", "Let Me Live
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
1950-1952), corul Primăriei Ploiești (1948-1949) și corul Sindicatului de Învățământ Prahova (1955-1959). Mai amintim și două coruri bisericești. Toate aceste ansambluri corale au fost fondate exclusiv de profesor. Profesorul a fost un pasionat armonizator de coruri clasice și un apreciat pianist și violonist, pe scena Filarmonicii de Stat ploieștene. În alte ocazii, a interpretat piese clasice, alături de fratele său George Vasilescu, director general în Ministerul Transporturilor din acea vreme, și el un talentat violonist amator. Emil Vasilescu, de asemenea, a compus și
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
poliției fără să dezvăluie faptul că a încredințat scrisorile lui Rick. În acel punct, motivul amărăciunii lui Rick reapare în viața sa. Fosta sa iubită, norvegiana Ilsa Lund (Ingrid Bergman), sosește la localul lui Rick. Văzându-l pe prietenul și pianistul lui Rick, Sam (Dooley Wilson), Ilsa îi cere să cânte "As Time Goes By". Când Rick este nervos, furios că Sam nu i-a ascultat ordinul de a nu mai cânta acel cântec, el este șocat să o vadă pe
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
Parghel, la bass, Tudor Parghel, baterie, si Puiu Păscu, la pian. Cu ocazia festivalului "Jazz Supernight", Mamaia, din iulie 2002, a susținut un recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de asemenea pe scena "Festivalului de Jazz" București 2002, alături de Big Band-ul Radiodifuziunii Române. În 2008 artista a primit numeroase premii, din care o parte pentru albumul "Zamorena" și single
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
a părut insensibilă față de nevoile emoționale ale copiilor. A stăpânit bine din copilărie limbile maghiară, germană, română și franceză. A arătat, de mic, talent la muzică, cântând la pian, compunând melodii și scriind poezii. Inițial și-a dorit să devină pianist de concert. Sechelele unui accident la mâna dreaptă l-au obligat să-și schimbe proiectele de viitor, deși a rămas interesat de muzică și a scris și mai târziu piese pentru pian. Sub impresia dureroasă a pierderii fratelui său, cu
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
(n. 1956) este un pianist român contemporan. Născut în 1956 la Timișoara, a urmat cursurile Liceului de muzică din orașul natal și ale Academiilor de muzică din Cluj, București și Berlin. Printre personalitățile ce au contribuit la formarea sa artistică se numară: E. Philipp, G.
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
(n. 27 februarie 1926, satul Șevcenko-Chilia, județul Ismail - d. 1 octombrie 2003) a fost un compozitor, pianist și pedagog din Republica Moldova. s-a născut la data de 27 februarie 1926 în satul Șevcenko-Chilia (județul Ismail). După absolvirea cursurilor de la Liceul "B.P.Hașdeu" din Chișinău (1941-1944) și la Gimnaziul "Alexandru Lahovari" din Râmnicu-Valcea (1944-1945), a urmat studii muzicale
Vasile Zagorschi () [Corola-website/Science/309970_a_311299]
-
(n. 23 octombrie 1958, Beirut, Liban) este un pianist și compozitor de origine libaneză, stabilit în Franța. Se naște într-o familie de muzicieni din Beirut, mama sa fiind cântăreață de muzică orientală, iar tatăl său - violoncelist și, ocazional, compozitor, atât de muzică arabă, cât și de muzică simfonică
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
dublă cetățenie, franco-libaneză. Din 1967 începe să studieze pianul cu Zvart Sarkissian, pianistă armeană, fostă elevă al lui Marguerite Long și Jacques Février. Stimulat de cei apropiați, care îi apreciază progresele rapide, se va orienta definitiv spre o carieră de pianist. În 1974 acceptă o bursă oferită de Franța și își va continua studiile la Conservatorul Național de Muzică din Paris, la clasa pianistului și compozitorului Pierre Sancan. Acesta, împreună cu compozitorul Raymond Gallois Monbrun, îl încurajează să continue cariera muzicală. Va
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
Stimulat de cei apropiați, care îi apreciază progresele rapide, se va orienta definitiv spre o carieră de pianist. În 1974 acceptă o bursă oferită de Franța și își va continua studiile la Conservatorul Național de Muzică din Paris, la clasa pianistului și compozitorului Pierre Sancan. Acesta, împreună cu compozitorul Raymond Gallois Monbrun, îl încurajează să continue cariera muzicală. Va absolvi cu patru premii întâi: pentru pian, muzică de cameră, armonie și contrapunct. Debutează într-un concert cu orchestră la vârsta de zece
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
Acesta, împreună cu compozitorul Raymond Gallois Monbrun, îl încurajează să continue cariera muzicală. Va absolvi cu patru premii întâi: pentru pian, muzică de cameră, armonie și contrapunct. Debutează într-un concert cu orchestră la vârsta de zece ani. În 1973, celebrul pianist chilian Claudio Arrau, impresionat de interpretarea sa, îi prezice o mare carieră artistică. Cariera sa internațională este propulsată de câștigarea, în 1978, a Premiului I la Concursul "Regina Elisabetha a Belgiei" de la Bruxelles (premiu acordat de juriu în unanimitate), concurs
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
de câștigarea, în 1978, a Premiului I la Concursul "Regina Elisabetha a Belgiei" de la Bruxelles (premiu acordat de juriu în unanimitate), concurs la care câștigă și Premiul Publicului. Începând de atunci, presa muzicală l-a comparat cu cei mai mari pianiști, subliniind calitatea excepțională a interpretării sale și puterea sa emoțională. De-a lungul timpului, a susținut numeroase concerte și recitaluri în toată Europa, în Rusia, Japonia, America de Nord, America Centrală, America de Sud și Orientul Mijlociu. Are un repertoriu foarte vast, care cuprinde peste 60
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
cât și muzica au fost pierdute. Bernhard Mahler a sprijinit ambițiile fiului său pentru o carieră muzicală și a fost de acord ca băiatul să încerce pentru un loc la Conservatorul din Viena. Tânărul Mahler a fost audiat de renumitul pianist Julius Epstein și a fost acceptat pentru anul universitar 1875-1876. A înregistrat progrese însemnate în studiul pianului, cu Epstein și a câștigat premii la sfârșitul fiecăruia din primii doi ani. În ultimul an, 1877-1878, s-a concentrat pe compoziție și
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
americanul Aaron Copland, compozitorul german Kurt Weill, italianul Luciano Berio, rusul Dmitri Shostakovich și englezul Benjamin Britten. De asemenea Leonard Bernstein și Samuel Barber au fost și ei influențați de lucrările lui Mahler. Într-un interviu din anul 1989 cu pianistul și dirijorul Vladimir Așkenazi, Așkenazi remarca că legătura dintre Mahler și Șostakovici era una „foarte puternică și evidentă”; muzica lor reprezenta „individul versus viciile lumii.” Mitchell concluzionează cu afirmația: „Chiar dacă ar fi fost ca muzica sa să nu supraviețuiască, Mahler
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Posen), și orașul industrial Posen/Poznań. Populația majoritară poloneză din zonă trăia în incertitudine cu privire la viitorul lor. Nu se poate spune cu siguranță care a fost scânteia care a declanșat insurecția, dar mulți polonezi atribuie acest rol discursului ținut de pianistul polonez Ignacy Paderewski pe 27 decembrie 1918 și contramăsurilor germanilor. Este încă o problemă disputată care parte - cea germană sau cea poloneză - poate fi făcută vinovată de deschiderea ostilităților. Polonezii începuseră pregătiri serioase în vederea declanșării unei insurecții imediat după abdicarea
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
forme muzicale), George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră) etc. Însetat de cunoaștere, între 1951 și 1955 a urmat și Facultatea de Filozofie de la Universitatea din București, fiind licențiat în 1955. Profesia sa de bază era cea de clavecinist și pianist, pe care a exercitat-o din 1974 până în 1987, în cadrul multor formații de muzică de cameră, între care "Ars Rediviva", "Quodlibet Musicum" și "Consortium Violae", precum și ca partener de muzică de cameră al multor soliști români de marcă. Turnee artistice
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]