82,518 matches
-
angrenata în mecanismele complexe al lumii întregi. Clasice în esență, aceste desene au fost echivalate prin atitudine cu însăși realitatea care le-a generat și au fost aduse la aceeasi condiție de efemeritate că și sursele lor primare. Călcata în picioare, ștearsă prin chiar actul de comunicare, această lume de imagini se reintegrează, prin descompunere, purtată aleatoriu pe tălpile celor care au ,,consumat" actul artistic, în lumea amorfa și anonimă de afară. Așadar, ceea ce desparte fundamental desenul lui Perjovschi de un
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
pînă acum.// Dansul lor înscriind volute neprevăzute, circumferințe lunare,/ cu o cerneală invizibilă scriu litere necunoscute, oculte, că nu/ mai găsesc intrarea în locuințele lor din dedesubturi.// Rîme călcate, facsimil ud, de nu mai știi pe unde să îți pui/ piciorul" (Banală). Fantazării i se aplică grila exclusivă a bucuriei solare de a trăi. Succesiunea versurilor nu reprezintă decît un șir de mici explozii ale contactelor insolite dintre cuvinte, ce oglindesc contactele insolite dintre lucruri, adică prospețimea trăirii care-și fabulează
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
orizontuluiă; și al doilea, conținînd imaginea corpului-text erotic în metamorfoza și expansiune: ăTrupul Hortensei pe care il desena astfel începu atunci să se distorsioneze în imagini nebunești, amețite de culorile crude, într-o continuă metamorfoza. Cînd îi înmulea brațele și picioarele, cînd îi dădea foc pletelor sau le umplea de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește o femeie străină care-i
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
american s-a amestecat în poveste, declarînd: "Din cenușă lui Ingrid Bergman, se va naște un nou Hollywood". Iată de ce au ales să trăiască în Europa, unde am crescut eu. Aveam 25 de ani cînd am pus pentru prima dată piciorul la Hollywood, și nici n-am apucat să intru bine în hotel, ca recepționerul mi-a și spus: "Tatăl dumneavoastră te făcea să plătești un bilet la film ca să-ți arate ceva ce poți să vezi pe gratis stînd acasă
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
frunte cu E. Simion, pe care multă vreme o evitase. Peste noapte a devenit o stea de primă mărime din constelația în cauză. Schimbul susținut de amabilități din presă, aparițiile asociate pe micul ecran, sub ocrotirea mult-întelegătorului realizator, cu un picior la conducerea Contemporanului, Cătălina Tîrlea, precum și atmosfera tineresc-dansantă, dar nu fără note tendentios-agresive, a noului Contemporan, au scos în relief o fraternizare ce dospea în sentimentul, mai mult ori mai puțin mascat, de solitudine al ambilor protagoniști. Singurătatea e de
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
transmise din secol în secol și din mileniu în mileniu pînă la urmă sensul lor imediat pierzîndu-se și ne mai rămînînd decît formele "artistice", ideea unui tezaur comun al omenirii. O abstracție. Țapul de aur sumerian ridicat pe cele două picioare dindărăt, cu copitele din fața aurii cățărate într-un copac de aur a cărui esență nu se cunoaște, sau va fi pierit prin vremuri. Mă gîndeam la țapul uriaș al lui Goya în jurul căruia stă strîns un grup de femei, de
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
aibă și asemenea ispite!), autorul Lucianogramelor nu le poate susține pînă la capăt. Le lipsește de funcționalitate. Corespunzătoare, aparent, scopului lor, acestea se înfățișează aidoma săbiilor de scrima, cu tăișul bont: "Eu sînt domnișoara Teroare,/ femeia cu cele mai lungi picioare!" (Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoala și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituie chiar aici, in expoziția Maculata concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul este doar fundal. Cum fundal este, din păcate
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
cei denunțați drept semnatari ai documentului n-a recunoscut c-ar fi avut măcar știre de el. Și atunci? Cum își permite un personaj a cărui principala menire e să vegheze la respectarea legilor să le calce cu cinism în picioare? Fie că dl Constantinescu nu a citit Declarația cu pricina, și atunci înseamnă că e o simplă marionetă în mîna unor forțe obscure, fie a citit-o, și atunci e un provocator josnic. Cum altfel să definești pe cineva care
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
O sală simplă, destul de mare, cu o mulțime de scaune aliniate. Un fel de orator în capătul sălii, acolo unde s-ar putea afla în mod obișnuit o tribuna. Pe scaune - tineri cu ochii ațintiți către oratorul care stă în picioare (acesta-i postamentul lui - propria verticalitate), agitați, dezbătând aprinși, luând cuvântul pe rând, dar nu într-o ordine prestabilita. După haine par întrucâtva hippioti - ori poate mai degrabă simpli studenți ai timpului lor. Atmosferă încinsă, în California anului 1969. Imaginea
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
Alcandre magicianul ridică valul: a fost teatru, a fost iluzie! Am facut o vrăjitorie-regie, iar fiul Clindor este unul dintre actorii trupei. Pridamant, că foarte mulți dintre contemporanii noștri, nu înțelege ce este teatrul și lumea lui. Îi calcă în picioare valorile, nu are acces la magie! Traducerea dramaturgului Horia Gârbea și versiunea scenica a lui Alexandru Darie dau un ritm alert piesei și, implicit, spectacolului. Nu este prima colaborare între ei. Au lucrat și la Mephisto. Jocuri de cuvinte însoțite
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
împreună cu regizorul lor, se strîng într-un colț al scenei și, umăr lîngă umăr, îi privesc pe spectatori rîzînd. Un rîs profund, "homeric", care-i zguduie din toate mădularele. Apoi, tăcere. Dar nu cade cortina. Se prăbușește în fața noastră, la picioarele actorilor săi și ai creației sale, magicianul, sublimul dirijor al iluziei! Viață și moartea sînt preamărite pe scenă. Doar acolo, moartea durează o secundă. De aceea putem suporta tragedia și dusul rece pe care Darie ne obligă să-l facem
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
dostoievskiene, dintre care cîteva sînt interpretate liber, bunăoară Raskolnikov: "Spaimă delirul cu ochii sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
e nevoit să-l elibereze pe data, pentru a conduce o bătălie împotriva tătarilor, care năvăliseră într-un colț de țară. Obida însă a rămas. În casa postelnicului Șarpe rămîne mai mare nepotul Luca, rănit, deocamdată, de săgețile primite în picioare în lupta din Codrii Cosminului. Hain, copilul Mihu încearcă să-l otrăvească, fără însă a izbuti. Cînd Luca prinde de veste de tentativa, la sfatul înțeleptului părinte Sofronie, Mihu e dus într-o pădure și abandonat acolo. Un episod reînvie
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
echipei Constantinescu. Pierduți în mărunte aranjamente de culise, guvernanții sunt de-a dreptul paralizați când împrejurările pretind o oarecare bărbăție. Dl Radu Vasile și-a adus aminte că e poet în cel mai nepotrivit moment al existenței sale: în loc să pună piciorul în prag și să pretindă protestatarilor înșiși soluții, a cedat rușinos, reînnodând mitul statului paternalist. Dl Radu Vasile ar trebui să știe cel mai bine ca statul român e în clipa de față incapabil să salveze de la înec și un
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
ea se află o ureche de doi metri, cu un dezvoltat simt olfactiv. E inspectorul imperial însărcinat cu detectarea mirosurilor interzise. Inspectorul se îndreaptă spre o taverna, unde, printre mercenari transpirați, negustori de sclave și boemi carthaginezi, nea Gică fricționează picioarele Claudiei. La colț se dovedește că demonstranții nu aveau nimic cu inspectorul și că, de fapt, erau galeria Rapidului." Schimbarea dezinvolta a registrului stilistic îl prezintă pe autor că pe un suveran al scrisului, care știe că oricând poate reinstaura
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
ce se ascunde îndărătul valului miresei. Dacă ar fi făcut-o, s-ar fi speriat de moarte și ar fi fugit încotro ar fi văzut cu ochii. Într-adevăr, România lui noiembrie 1996 era o femeie cu chipul mutilat, cu picioarele retezate, cu părul ars de pârjolul nimicitor al lăcomiei neo-comunistilor, cu plămânii fisurați și cu inima zbătându-se dramatic pe pieptul sfârtecat. Un singur lucru funcționa normal în acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
să dea la o audiență, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de a-l pofti să sada, atunci, cînd, de obicei, el stă însuși în picioare, sprijinind doar, în anii de bătrîneța, pe un scaun genunchiul sau obosit". Evocă, apoi, evident elogiativ, mișcarea din martie 1906 pentru apărarea limbii române (în care el a fost vioară întîia), cînd a inițiat manifestația studențimii în fața Teatrului Național împotriva
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
ți le împărtășește, precum și generozitatea și delicatețea unui bărbat seducător. M-am simțit răpită de Făt-Frumos, cînd, la Stockholm, după spectacolul naționalului craiovean cu Titus Andronicus, am fugit în mare taină la Radu Penciulescu acasă. Mi s-a așternut la picioare o împărăție dirijata de o comunicare spirituală tihnita și profundă, amețita de aburii unui vechi Armagnac. A rămas, ca la Proust, madeleina mea. Discursul de la Casandra, de mulțumire pentru titlul acordat, m-a emoționat și m-a pus pe gînduri
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
pînă acolo că nici de furat n-a mai rămas mare lucru, eșecul grevei generale de 24 de ore e o dovadă că moțiunea pe care voiau să i-o ofere liderii centralelor sindicale lui Radu Vasile nu stă în picioare în raport cu argumentația buzunarelor întoarse pe dos de care s-a folosit premierul. Că de aici, premierul a început deja să construiască planuri destul de improbabile că izbîndă și că vrea să transforme o guvernare de criză într-un merit de partid
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
ignoră) pe chipul omului, al "larvei" programate să zboare, căutînd acolo, în detaliul adesea insignifiant, configurația ființei lăuntrice, aceea care secretă (sau nu!) aripile. Așa se întîmplă, de pildă, cu Vasile Dalailama din proza În falia neagră se iveste-un picior, cu Pepa din Pepa și Piti, cu Darly din Un Funès pictat de Daumier, cu Firfirica din Încă un Martini, te rog! etc. Iată: "Îl văd venind, nări fremătînde, semn că are gînduri mari, freamătă, are gînduri mari": detaliul - nările
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
primele luni ale anului 1990) era menită "să deschidă calea berii la cutie". În câteva din aceste cronici, asistăm la o reificare a naratorului, fapt ce dă naștere unor efecte unice: lumea e văzută din perspectiva unei uși, a unui picior de "secretar luichenz" (apar mai peste tot la Ioan Lăcusta aceste "evoluții metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la un nume propriu", cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
de cea de iarnă), apoi marele culcuș al pădurii, apoi mișcarea trufașa a colinelor deasupra pădurii care uneori îmi dă sentimentul intimității cu Dumnezeu". Sau această caligrafie a descinderii cochet-prozaice în poezia rurală: "Marea, lacul reprezintă izvoarele prospețimii și în picioarele mele există o viguroasa chemare pentru umblat. Voi duce această scrisoare în sat care, din clipă în clipa, va fi aureolat în întregime de asfințit". Sau acest extaz marin, senzual totuși și cu o tentă de calinerie: "Astăzi marea se
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
bețivani provoacă un rîs nebun". Că și: "Cassado e foarte bun, dar și-a pierdut vremea să dezgroape variațiunile lui Ceaikovski (ce autor castrat!), de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la urmă îți provocau circei în picioare". Că și: "Teatrul lui Ibsen inocent și obscur e scris într-un tempo care nu mai e astăzi la modă. Nu se mai cînta adagio-uri decît cu condiția să fie ritmate și tocmai ritmul îi lipsește lui. Personajele intra
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]