2,508 matches
-
mesaje dusterul meu, nou-nouț, m-a lovit cu ușa de la portbagaj peste față mi-a căzut pleoapa dreaptă și văd dublu aspiratorul îmi înghite periodic, în burdihanul lui plin de praf câte un cercel cu perlă toate țevile din casă picură, garniturile mă lasă, plasticele și metalele se fisurează ce să mai spun despre oameni. sunt mai singură ca niciodată noroc cu canarul josă, care încă o mai curtează pe cănărița mercedes slavă petuniei mov, cu florile ei ca boturi moi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la îndoială înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat atât de mult din omul pe care l-am cunoscut cândva. — E prea târziu, Mitsuharu. — Trebuie să vorbesc. N-are nici un rost. — Trebuie, chiar dacă nu are rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte, fără voie. Asano întrebă: — Stăpâne... ce s-a întâmplat? În clipa când fu întrebat, Hideyoshi își reveni. Aproape ca și cum s-ar fi îndoit de cuvintele din scrisoare, se sili să le mai citească o dată. Apoi, lacrimile începură să-i picure pe scrisoarea asupra conținutului căreia nu mai încăpea nici o îndoială. — Stăpâne, de ce aceste lacrimi? întrebă Hikoemon. Nu vă stă deloc în fire, stăpâne. — E o veste proastă? Toți trei își imaginau că mesajul avea vreo legătură cu mama lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se într-un ecou uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde apa curgea în neștire, susurând și picurând în lacrimi ale căror filamente erau aprinse, driblând cu pricepere stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să luăm și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un briceag, a înfipt de vreo trei ori lama cuțitului în fundul găleții, a umplut găleata pe jumătate cu mangal, a așezat-o peste gura borcanului și a umplut-o cu spirt verde, prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat, era negru ca un noroi foarte diluat. Caporalul s-a șters pe mâini, ne-a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
păsările, probabil de frica mea, s-au retras spre fundul cuiburilor din pereți, unde era întuneric, urmărindu-mă de-acolo, nemișcate, cu capul ușor înclinat într-o parte, cum le torn apa. Csákány făcea asta mult mai repede, auzeam cum picură apa, iar și iar, pe tinichea, de fiecare dată suna puțin altfel, apoi, brusc, Csákány m-a întrebat dacă-mi mai aduc aminte când i-am zis lui, tată, iar eu, simțind că roșesc de era să vărs și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că a murit, dar eu știu că e-n viață, simt asta în oase, și știu că dac-ar fi pățit ceva, mi-aș fi dat seama. Între timp, Csákány a trecut pe partea unde stăteam eu și, continuând să picure în jgheaburi, mi-a spus că speră ca așa să fie, dar să mai aflu că presimțirile nu sunt întotdeauna adevărate, de multe ori ele exprimă ceea ce ne dorim, la asta eu nu i-am mai zis nimic, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos pe urmă acul cel mare din mosor, mi l-a pus în mână și mi-a spus c-ar mai fi acum nevoie numai de-un pic de sânge, să-mi înțep cu acul policarul și să las să picure trei stropi de sânge peste firul de păr. Acul era atât de ascuțit, încât nici n-am simțit împunsătura, nu m-a durut decât când am scos acul și au început să se prelingă picăturile, mari și purpurii, de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și zemoase. După ce voi fi făcut toți banii pe care trebuie să-i fac și voi ajunge în California pentru binemeritata operație estetică pe care mi-am promis-o, voi menționa numele bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că nu am exagerat îmbrâncindu-l, în câteva rânduri, pe Mijlociu de pe sârmă. Trebuia burdușit nițel. Cât privește cecitatea mea, aceasta se trage, în mod sigur, de la beladona pe care - jucându-ne de-a medicii, acum - cei doi mi-au picurat-o de zeci de ori în ochi. Spuneau că mi se vor mări pupilele într-atâta, încât voi ajunge să disting culori ce, până la mine, nu mai fuseseră încă percepute de vreun muritor! Așadar, ne-am distrus singuri. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
vor îndemna suflete calde să nu și uite datina. Câtă pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că și Dumnezeu a picurat mult har și dar peste mâinile și în inima smeritei maici ce a lucrat firele îngrijite. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a fost mare, ca și inimile ctitorilor, ce au lăsat peste paginile prăfuite de istorie pecetea credinței lor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând strălucitoarea cerneală egipteană. — Se cânta o rugăciune lungă, de alinare, care a fost picurată în mințile noastre cu mii de ani în urmă. Dar aceasta nu poate fi dezvăluită. — Și-apoi? Preotul răspunse că nu se întâmpla nimic. — Nu se sacrifică animale pe altarul ei? — Nu, niciodată. Lumina nocturnă a zeiței este simbolul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat, penisul meu începu să picure; cu efort, mi-am controlat sfincterul, amorțit de lunga succesiune de anestezice. Stând întins acolo cu o vezică slabă, m-am întrebat de ce, după acest accident tragic care se lăsase cu moartea unui tânăr necunoscut - identitatea lui, în pofida întrebărilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de aeroport, m-am uitat peste umăr cum Vaughan o învârtea pe femeie pe bancheta din spate, manevrând-o cu coapsele puternice. Violența și furia i se întorseseră. După orgasmul lui, femeia se trânti pe spătarul banchetei, lăsând sperma să picure pe vinilinul umed de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele de vomă de pe penis. Uitându-mă atent la fața ei pe când își reumplea poșeta răsturnată, am văzut chipul rănit al șoferiței limuzinei guvernamentale irigat de sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
17 august, Helen a vândut o casă de pe Gardner Hill Road. Așa, și l-a ucis pe regele tiranic al republicii Tongla. — Citește! strigă tipul cu mașinuțele. Berea pe care o ține în mână îi împroașcă degetele cu spumă și picură pe covor. — Citește-mi unde zice că trebuie să pierd totul într-o singură noapte și lumea să spună că eu sunt de vină. Îmi arunc ochii în cărțulie și dau de alte nume de morți. Citește, zice tipul, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai rea decât atunci când Mona m-a ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
printre țepi, luna pitită; numai șarpele capul ridică; culoarea frunzelor prelinsă în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
oameni. Își curătă chipul de zgura neagră a nopții iar ochii ei plâng lacrimi amare ce curg în ceară de lumânare. Întunecă cu privirea-i colțul de cer se pierde în spații și vremuri uitate revine sporadic cu același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]