3,204 matches
-
cu grijă fiecare vorbă și se pronunța numai când era întrebat sau se abordau probleme din aria lui de preocupări, "sepatristul", cum era botezat lucrătorul de la cifru, se purta cu toată deferența față de "familia domnitoare", dar profita copios de prostia "piticului" așa îl porecliseră pe micul administrator pentru a-l pune în încurcătură, mai ales după ce băuse suficient ca să vorbească gura fără el. Femeia de serviciu îi ținea companie "tovarășei" și executa cu rapiditate dispozițiile șoptite de aceasta. Sub motivul oboselii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
puseseră mâna pe cel ce îmi încerca buzunarul. Încercasem să prind mâna care se chinuia să scoată portmoneul, m-am întors și am văzut fugind, contra curentului, un omuleț, nu mi-am dat seama dacă era un copil sau un pitic, căci mi s-a părut că omulețul nu avea mai mult de 1,3 m. După acest episod, nu am mai fost, probabil, în atenția grupurilor de delincvenți și ne-am făcut chiar și câteva cumpărături. Înainte de sosirea curierilor, primisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș fi voit să vină o femeie din sat care să-mi arate drumul, dar dânsa, crezând că voi să fug, mă denunță la popa polițai. După o explicație cu el, am luat o călugăriță bătrână de 70 de ani, pitică, dar sprintenă, foarte deșteaptă, maica Ghelasia, care fugea ca un iepure și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Sandu Iacob,la declanșarea unui contraatac. În repriza secundă, cei doi mameluci au continuat să fluiere anapoda, enervând pe absolut toată lumea, dictând eliminări aiuristice, oprind atacuri pe motiv de aceiași “pași în fault”, cu o mențiune: pașii erau făcuți de pitici, pe creierele celor doi purtători ilegali de fluier. Până și elegantul Gabriel Armanu a admis că “data viitoare, cei în drept vor cântări mai mult la delegarea arbitrilor pentru un asemenea meci”. Cât privește apelativele din titlul articolului, rămâne la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu s-a mai văzut, o vulpe cu un măturoi de coadă de cinci stânjeni. Aici mă oprii și-mi aruncai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și pentru a fi admirat de vecini pentru cât muncește. Iar în timp ce taică-miu făcea o pârtie impecabilă, io continuam să pronunț alte și alte cuvinte, cum ar fi COCAI (ciocan), CAI (cal), SONG (formația), BI DIDI (Bee Gees), PTI (pitic), BADA (varza), MĂ (măr). La un an și opt luni, descopeream cu uimire următorul lucru IO PAPI CACOFI. Începeam să localizez ACI (aici), ATOLO (acolo), descopeream un alt personaj al familiei, TOLO (televizorul), ca și altul mai puriu din Galaxia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe beton până amețea. În curte era și o țâșnitoare. Mai mereu defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori. Apăsa și ne stropea. Noi înjuram. Aruncam priviri fioroase spre cel care ne udase. Era posibil ca Bârnă să scoată o gumă fleoncănită din gură și să mi-o arunce în cap sau, mă rog, s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a rămâne, vorba unui tip deștept, parte a unui joc care se desfășoară chiar sub ochii lor și care e chiar viața lor. Teama de excludere e cea mai a dracului. Aici, „La lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unui tip deștept, parte a unui joc care se desfășoară chiar sub ochii lor și care e chiar viața lor. Teama de excludere e cea mai a dracului. Aici, „La lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dracului. Aici, „La lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine! Pif i-a dat și un bilet de tramvai. Du-te, tată. Pupa-ți-aș protofelul! Un fel de solidaritate a rataților. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce am făcut eu nu e intruziune în viața privată, ci ceva mai mult de atât. Probabil țața Anicuța sporise anvergura scadalului ăsta. Poate nici aici nu e mare lucru de condamnat. Fiecare avem în noi un mic voyeur, un pitic meschin și foc de curios. Dar ceea ce era deranjant la o țață era felul în care vorbea despre tine. Și io, și o țață vorbeam la fel - și așa înțelegeam de ce se bășicaseră conțăranii mei. De parcă ar fi stăpână pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-o fac, asamblând piesă cu piesă și urmărind cu grijă linia de contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu existențial. Respectarea acestuia, spunea Petre Țuțea, ține de credință, devoțiune și implicare. Partea a II-a În țara piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a reda informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc în acest sens, soțului meu, Ioan Răzvan C. Botezatu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de tambura sau daruca cu zurgălăi și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț, care șade În coteț și mănâncă castraveți“, după „piticul de pe bulevard“ și după acel maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales celor venusiene, pentru care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În creșterea lui naturală, chircit și pipernicit, ca de pitic bătrânicios, și asta numai din practica, prea [de] timpuriu, a funcției sexuale. Întreg cârdul de fete ciri pea și râdea cu inconștiență la trecători, dintre care prea puțini se Încumetau să meargă cu vreuna din ele spre odăile chioare și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
speranță, nea Tomiță se arată la față. Doamne ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă și niște haine caraghioase. El pe de-a-ntregul e caraghios, seamănă... da, seamănă cu căpetenia piticilor din Albă-ca-Zăpada..., atâta doar că este un pitic uriaș, dacă se poate închipui așa ceva. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când îl întâlnesc îmi provoacă fiori. Însă n-am încotro, alt cizmar nu există, trebuie să-l conving pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ajută, îmi zic. Omul se uită la noi neîncrezător și chiar amenințător parcă: are o barbă albă și niște haine caraghioase. El pe de-a-ntregul e caraghios, seamănă... da, seamănă cu căpetenia piticilor din Albă-ca-Zăpada..., atâta doar că este un pitic uriaș, dacă se poate închipui așa ceva. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când îl întâlnesc îmi provoacă fiori. Însă n-am încotro, alt cizmar nu există, trebuie să-l conving pe acesta, oricât de caraghios și de puțin prietenos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bine, tot aranjamentul ăsta grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de apă cu ăla. Îngerul a venit înspre el tăcut și zâmbitor. L-a bătut pe umăr. S-a așezat și el pe trepte, alături. Cât era tovarășul Cameniță de zdrahon, pe lângă înger părea firav, juma de om, ce juma, pitic: îngerul era imens și era făcut din lumină. I-a cerut lui Cameniță, cu aerul cel mai firesc, un foc. Cameniță i-a dat, mirându-se în sinea lui că îngerul fumează și că știe să vorbească și vorbește românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
timp o pricină din copilărie. La Rășcanu, care făcea microchirurgie, pricina se explica întru câtva. Rășcanu nu numai că fusese atras de operațiile la microscop, dar tot ce era mic părea să-i priască. Și casa, care era bătrânească și pitică, și cățeii de câte două kile fiecare, și soția, care chiar și când purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară alde Ceampălău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Românul nu fură, românul descompletează. Însă nici domnul Huțupan nu cunoaște, în toate ascunzișurile ei, firea națională, dovadă că, într-o noapte, a dispărut și Traian. Faptul că a fost găsit repede în curtea unui consilier, în rând cu niște pitici aduși din China, e altă poveste. Cert e că Decebal a rămas un timp singur, fără Traian, și părea oarecum stingherit. Contaminat cu tinerețe Bătrânețea se ia. La concluzia asta a ajuns într-o joi un domn în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
naturale decedat 3. Prof. Bordeianu Amuliu Fizică și chimie decedat 4. Prof. Tiganescu Vasile Geografie decedat (diriginte) 5. Prof. Viforeanu Erast Istorie decedat (director) 6. Prof. Toroutiu Valerian Istorie decedat (director) 7. Prof. Tibu Gavril Limba latină decedat 8. Prof. Pitic Gheorghe Limba latină decedat 9. Prof. Vișan Ilie Limba română decedat (director) 8. Prof. Andreescu Aurelia Limba română decedată 9. Prof. Moloci Dumitru Limba română decedat 10. Prof. Scântei Arcadie Limba română decedat 11. Prof. Grămadă Ion Limba română decedat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93277]
-
seducător. Cu unele excepții, totuși: la un gimnaziu al Industriei Ușoare, la care am predat o vreme, unul dintre profesori îi striga pe elevi la lecție spunându-le: Agregat. Agregat Popescu. La fabrica de construcții de mașini, curierul era un pitic care trebuia să transporte documentele dintr-un loc într-altul, secțiile fabricii fiind răspândite prin tot orașul. Când bătea la ușă, nici nu-l zăreai, pentru că nu ajungea cu creștetul capului până la geam. În fabrică i se zicea de aceea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și volume de matematici speciale etc. Circa două treimi din volumele expuse într-o debandadă totală sunt tratate de teologie catolică, de morală și de pastorație, vestigii ale tradiției iezuite a Universității Laval. Regele locurilor este un handicapat sever, strâmb, pitic, cu ochelari tip "fund de sifon", îmbrăcat tot timpul într-un tricou lălâu dintr-o pânză asemănătoare cu cea de sac; semănă cu costumele purtate de Marcel Iureș în piesele de teatru vizionate ca student la București. La prima vedere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu clovni care ademeneau lumea, barăci cu tot felul de curio zități - femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]