2,468 matches
-
că la Curve ar aprecia asta. ― Ți-a spus Jemima unde lucrez? ― În treacăt, zice Ben, întrebându-se de ce durează atât să lase un mesaj. Uite ce e, îți pot lăsa numărul meu? ― Sigur, scuză-mă. Stai să iau un pix, spune ea, întorcându-se la telefon într-o clipită. Bine, spune. Ben îi dă numărul, și-i transmite ca Jemima să-l sune cât de curând, după care își spun la revedere. ― Ghici de ce am făcut eu rost, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca din când în când să mă detașez de situația mea deloc de invidiat. Trebuia. Altfel aș fi înnebunit. Misty nu era acolo. Ceea ce m-a ajutat. Prezența ei mă făcea întotdeauna să fiu nervoasă și furioasă. Am supt capătul pixului și l-am privit pe Chris. I-am privit mai ales coapsele. Dumnezeule, era delicios! Stând așa, cu pixul în gură, l-am implorat, în minte, să se uite la mine. Mă gândisem că e o poză destul de provocatoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Misty nu era acolo. Ceea ce m-a ajutat. Prezența ei mă făcea întotdeauna să fiu nervoasă și furioasă. Am supt capătul pixului și l-am privit pe Chris. I-am privit mai ales coapsele. Dumnezeule, era delicios! Stând așa, cu pixul în gură, l-am implorat, în minte, să se uite la mine. Mă gândisem că e o poză destul de provocatoare. Dar Chris nu m-a privit. După care am simțit cum vârful limbii începuse să-mi amorțească din cauza gustului cernelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar nu eram ca toți ceilalți. Păi, dacă trebuie, veniți, am oftat. Dar sper să nu fiți răutăcioși cu mine, că nu se știe ce mă mai apucă! Când a auzit asta, Barry Grant s-a și întins după un pix. Sigur că n-o să fim răutăcioși, m-a asigurat mama tremurând. Dar trebuie să răspundem la întrebările femeii ăleia. Tocmai de asta îmi era mie teamă. — Poate, dar nu trebuie să fiți răi când vine vorba de mine. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față în față cu un lucru pe care-l făcusem atunci când fusesem drogată. M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis: — A, nu, dacă tot suntem aici, o să rămânem! Așa că, ofticată, am comandat fasole prăjită de mai multe ori cu garnitură de fasole prăjită de mai multe ori. — Și încă o porție de fasole prăjită? a propus Helen cu pixul pregătit. —Ei, hai, am zis posomorâtă. Cât de rău poate să fie? —OK, a spus Helen îndepărtându-se. Muchos gracias, amigos, a adăugat ea întorcându-se. Ce vreți să beți? Pot să vă fur niște tequila fiindcă e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
luat geanta și m-am îndreptat către ușă. Apoi am avut un moment de ezitare. Mi-am dat seama că nu aveam nimic altceva în viața mea care să îmbrace aspecte pozitive. Am scociorât prin geantă până când am găsit un pix și mi-am scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care am pus-o pe perna lui Chris. N-am îndrăznit să repet faza pe care i-o făcusem lui Luke: să mototolesc hârtia, s-o arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă mine și sforăie ușor. I-am citit Frumoasa și Bestia și acum am liber la scris. Țin întotdeauna jos, la piciorul patului, o agendă și un pix. Așa am început să scriu din nou. De câteva luni chiar. Trebuie să-ți drămuiești foarte bine timpul. Mai ales când alăptezi (privilegiu de care Stella, din cauza chilothoraxului, nu s-a bucurat ; a recuperat, în schimb, fratele ei). Câteva luni
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
înțelepților noștri conducători am urmărit să văd cu ce s-au mai gândit ei să umple golul din vistierie. Da ce am văzut m-a lăsat mut de uimire. Hei, vă rog ciupiți-mă careva, ca să-mi revin! Cât timp pixul guvernanților lucrau cu spor la legi de tăiere, pe ușa de din dos a apărut pe șest Ordonanța de urgență nr. 53/2010 care s-a aprobat în guvern pe 16 iunie și s-a publicat în M.Of. nr. 428
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se apropiase discret și stătea ușor aplecat spre ei, cu un carnețel și un pix în mână. V-aș recomanda o înghețată ușoară din spumă de fructe de pădure. Este o minune care s-ar potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi după ce o consultă din priviri pe Ileana. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interogatoriile una-două pleca afară să ia aer, să fumeze. Le aduseseră și pe fetele fugite, de la gară. Lângă mine, la masa lungă, Zina îți face milă să te uiți la ea cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă cu limba albăstrită pe buze, își crăcește coatele în toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă reamenajată, până și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pașii în picioarele goale, m-am trezit numai mușcat de umăr. Zina ieșise probabil la budă ori după un pahar de apă, și văzuse lumină la bucătărie. Peste umărul meu ar fi greu să descifreze ce scriu, răzbunându-mă pe pixul pe care a trebuit să mi-l cumpăr din Constanța, ar fi greu, zic, și dacă ar ști să citească mai bine decât știa ea. Tu scrii chiar tot timpul? se îmbufnează deodată. Când nu scriu, zic, mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
jucând pe o bucată de perete vizibilă din cuibul meu. Sunt și semiîmbrăcat, cu blugii de zi pe sub pătură - dintr-o dorință de a „scoate“ timpul dormit, imediat după trezire sau, dacă se poate, înainte de trezirea deplină, să fiu cu pixul între degete, între dinți, în camera de lucru. Concediul prelungit îmi sincopase ritmul vital: porneam la scris dimineața la zece, în reprize scurte adunam cinci-șase pagini până seara - pentru ca noaptea, ideile cele mai strașnice să se piardă într-un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase cu pixul - lectura cerea efortul ca după fiecare coală scrisă, douăzeci și ceva de rânduri cu semnele lui chinuite, să dea la o parte foaia volantă, s-o treacă sub teanc, lipind-o de palma asudată; la trecerea febrei din momentul concepției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pachet“, unde activitatea intelectuală putea să devină mai febrilă. La noi, înainte de „utilități“ se opriseră prieteniile, telefonul conceput pentru întreținerea lor rămânea mut și prăfuit cu orele, cu zilele. Prietenii mei personali duceau între ei un fel de luptă surdă, pixul negru cu hârtia albă, niște prieteni atât de fideli, încât adormeau și se trezeau odată cu mine, totuși în alte funcții vitale nu erau în stare să mă urmeze. Cu precizie de ceasul gării, la două fără zece fac ochi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
băbătia din tura de după-amiază), nici fetele lui nu mai scriau. Ultima dată când a fost pe-aici fie-sa cea mare, era într-o zi mai călduroasă, prin vară sau la începutul toamnei, i-a cerut un caiet și pixuri; ar putea să-și dea seama de când nu mai veniseră fetele după caietul în care consemna zilnic din ziua când îl primise. Acum zâmbește la gândul că or să pună mâna niște necunoscuți pe caietul lui roz, ajuns aproape de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după plecarea Zinei - am uitat să-ți spun că despărțirea noastră nu se întâmplase la mare. M-am trezit cu ea în camera mea de acasă, într-o noapte rece, după una din zilele mele de neinspirație, pe când rodeam capul pixului, încălzindu-mi un picior cu celălalt. Ziua fusese totuși destul de lungă ca să ajung la cină după ora opt seara și înainte de zece să adorm, cu burta întoarsă spre coșul pieptului. Acum încerc să-mi dau seama de ce Dumnezeu băusem iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu, pe cealaltă, al Balcanicului. Bine, deșteapta mea, și ce-ai mai observat? (ea mă privește ascuțindu-și ochii, trece repede peste tonul meu bășcălios, înghițindu-l ca pe ceva material) La voi acolo, zice, condeiul e de uz comun? Pixul, adică, scrie cu el ăla care pune primul mâna? Și asta e bună. Pe amândouă fețele nuanța pastei, un negru violaceu destul de greu de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâna? Și asta e bună. Pe amândouă fețele nuanța pastei, un negru violaceu destul de greu de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii (al micului posedat, vorba lui nea Vlad). Domnu’ Vlad, eu îmi pierd o grămadă de idei căutând un pix, mai bine mă duc să-mi iau unul! Păi de ce nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii (al micului posedat, vorba lui nea Vlad). Domnu’ Vlad, eu îmi pierd o grămadă de idei căutând un pix, mai bine mă duc să-mi iau unul! Păi de ce nu spui așa, Tudorică, că tu vrei să iei o pauză! zâmbea bătrânește bossul. Afară, la afumătoare, țin sfat șoferii. Zi, Tudorică, te scot undeva? întreabă unul din ei, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tu vrei să iei o pauză! zâmbea bătrânește bossul. Afară, la afumătoare, țin sfat șoferii. Zi, Tudorică, te scot undeva? întreabă unul din ei, văzând cum îmi îmbrac haina din mers. Nu-nu, trebuie să mă duc să-mi iau un pix, rostesc printre dinți; unde mai pui că în parcul Politehnicii nici n-aveam unde să găsesc, va trebui să ies în șosea, vreun sfert de oră numai bun pentru liniștirea nervilor... Păi (strigă băiatul pe geam după mine), mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
televiziune și... Stați mult în oraș? Am tren după-amiază. Păi nu pot așa, tată, dă-mi tu un telefon și-ți spun tot ce vrei, bine? Îmi aruncă pe masa jegoasă cartea de vizită cu numărul de telefon completat cu pixul și demarează în Matizul roșu, de o culoare prea stridentă pentru orașul care pare tot timpul prăfuit.) Cu siguranță, domnul V. poate să mă înțeleagă cel mai bine, atunci când se scoală obosit de computer, trece la masa de scris, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cu siguranță, domnul V. poate să mă înțeleagă cel mai bine, atunci când se scoală obosit de computer, trece la masa de scris, unde în graba mare nu găsește instrumentul. Măi Tudorică, face cu o mâhnire jucată, chiar așa, ziua și pixul - ce pixu’ meu facem aicea? Pe dosurile de hârtie, pornirea era de a scrie cât mai mărunt, pentru a nu trebui să-mi stăvilesc prea repede fluxul atunci când suprafața A4 se umplea de rândurile mele dezordonate, mai întâi de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să aflu nimic. Spre după-amiază, se întorcea ca să adoarmă în clasica poziție a fetusului, cu burta pe Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, o ediție populară cumpărată de la ambulanții care sprijineau zidul Universității. Pe cartea ieftină ea începuse să sublinieze cu pixul pagini întregi, fascinată de tezele anti-egalitariste. Seara la șase, o găsesc acasă doar pe mama, robotind în bucătărie, în pantaloni flaușați, colțuni de lână țărănească, bluză neagră pe gât, păruită bine de mâțe. Robotește ca să nu înghețe. În octombrie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
blocat pe un singur post, mama trebuie să fi simțit că, paralel cu serialul ei, eu concepeam un scenariu personal, la care lucrez luându-mi munca mai în serios decât orice ocupație de peste zi, fără să mai pivotez între degete pixul redus între timp doar la rezervă, după ce i-am zdrobit cu dinții, într-o clipă de neinspirație, corpul de plastic. (Jacobina iese din baia roz, frisonată de apa care în fiecare dimineață curge pe trupul ei de la douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]