5,484 matches
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN TOAMNA TA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului E-atâta frumusețe în toamna ta de azi Că șterge și tristețea și plânsul dintre brazi Hai, umple-mă de frunze și ramuri fremătând Și-adapă-mi setea-albastră cu florile din gând! Și du-mă pe cărări pe unde curg izvoare Să-mi spăl cu apă rece iubirea ce mă doare În toamna ta miracol, povești
ÎN TOAMNA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341321_a_342650]
-
lume, sunetele-i lăuntrice amintindu-i mereu, că odată trecută - clipa nu se mai întoarce. Lirismul din volumul “Vipera” poartă amprenta legănărilor nostalgice ale valurilor, a mării ce-și caută un sens... neînțelegând captivitatea țărmurilor de care-și lovesc agonicul plâns. Poeta Florentina Dinu este un suflet deschis către semeni, luminos, fascinată de “cântecul de sirenă”... un suflet tânguitor care-și găsește mângâierea în creație. Vă recomand cu căldură acest proaspăt volum! Valentina Becart 1 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Note de
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
iar “Anonimous 2 “ a tăiat legătura de deasupra capului. L-au așezat pe sol, slăbindu-i legătura din jurul gâtului, astfel că omul trăgând aer cu putere în piept, asta i-a provocat un acces agresiv de tuse. A izbucnit în plâns, agățându-se cu putere de picioarele lui “Anonimous 1”. În timp ce “Anonimous 2” solicita o ambulanță la fața locului și confirma dispecerului situația de fapt de la fața locului, omul, agățat cu brațele amândouă de “Anonimous 1”, își golea sufletul printre gemete
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
luna își înmoaie buzele rubiniu pe piciorul înalt mâna de opal prelinsă-i cu jind în celălalt pahar își odihnește fața de turtă galbenă pască din potir pe limba păcătosului la sfârșitul liturghiei trupul și sângele gust dulce-amărui ca binecuvântarea plânsului ce-și dă ultima suflare în brațele răsăritului deznodat de scrisoarea tocmai găsită a mia oară Referință Bibliografică: Concert pentru două pahare și lună / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de
CONCERT PENTRU DOUĂ PAHARE ŞI LUNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341460_a_342789]
-
să iasă din casă, venisă Niculae cu toate neamurile lui s-o ieie. Mumă-sa o bătut-o iar, așa mireasă cum era și cum o îmbrăcaseră măi cu sâla. Când o ieșit din casă, avea ochii roșii de-atâta plâns, da' - ziceau muierile- cum să nu plângă de nărocu' ce-o dat păstă ie, ăl măi bogat din Nădăștii o ie de nevastă; și-apăi tăte miresele plâng... Numa' muzicanțî or băgat de samă supărarea iei și n-or cântat când
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
De-abia ieșită din pădure, am oprit din nou. Câmpul se-ntindea galben ca mierea soarelui, de-atâtea sânzâiene înflorite. Ce dor mi-a fost de de mirosul lor, de sat, de câmp, de Strei, de Ana! M-a podidit plânsul. -Maică, nu plânge, am auzit iar, nu știu de unde, glasul celei care mi-a legănat visele anilor de demult și mi-a oblojit toate durerile copilăriei. Și până acasă, mi-a povestit iar, ca-n serile noastre de taină, în
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
doar lumini înlăcrimate. SONETUL ISPĂȘIRII În vârf de stea se răstignește vântul Și-o aripa atârnă-n cornul lunii În ochii limpezi se rotesc păunii; Pe crucea milei astăzi port Cuvântul. Mi-e tâmpla rezemata de-o himera De-un plâns ferice care curge-n sus Și sufletul se bucură nespus Când mă rotesc în dans de baiadera. Sunt piatră șlefuita de un fluviu Dar în simțire clocotesc Vezuviu. Mă pierd că diamantul în pustie Și ispășesc păcate nefăcute. Pe gură
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
coama de vânt; Călcata mi-i târna de slobozii căi. Mi-e glasul firav fiindcă-i nechiotit Să dau mărturie cu el, nu văd rost De nici nu mai știu: am fost, nu am fost? Un vers se preschimba în plâns hohotit. Îmi sângeră-n carne rebelul fluid Când vin să te-ntâmpin precum prima oara Iar mâna ce-odată mi-a fost o vioară Nu vrea să mai cânte refrenul druid. Și-mi plimb disperarea în nevindecare; Iertatele tâmple-s
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
E derutat. Reacția mea e clar disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat. Fața lui se crispează. Face un gest de capitulare. Cu mâini mari, crăpate, înnegrite. Sunt sigură că nu mă va mai atinge. Dar nu mă pot opri din plâns. Îmi plâng alte dureri. Un bătrânel îi arată obrazul. Ajung chiar să mă simt vinovată. Nu e el cauza atâtor șiroaie de lacrimi. Chiar dacă s-a purtat ca un bădăran la șapte dimineața în tramvai și m-a scos din
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
de ce ar putea să spună acesta cu privire la alegerile din 2009” afirmă însuși prim ministrul Ponta! Știe și pisicul, ce cunoaște o țară întreagă! În timpul ăsta, Parlamentul doarme, Guvernul doarme iar dezinformările curg. În direct, de la microfonul prezidențial. Printre sughițuri de plâns. Parcă am fi la revoluție! Aceeași școală antedecembristă! Ultima oră! Lelea Safta spune că șeful STS-ului a fost păstrat pentru a o scoate pe analfabeta tatei, din nou, europarlamentar. Printre altele. Oricum, se citește disperarea pe fața Demisului național
TABLETA DE WEEKEND (55): ZBOR BN2-YR-BNP de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341990_a_343319]
-
cu întoarceri subtile ori ingenioase ale cuvintelor ce îmbracă gândurile, autorul - erudit metafizic și nu numai de înaltă ținută intelectuală - ne poartă prin toate stările, trăirile și experiențele umane, cu o expresivitate poetică de mare sensibilitate: ”spălând cuvinte/în focul plânsului/pentru zidirea/Templelor” („Pentru zidirea templelor”), „de mi s-a învârtit inima/ca roata Universului” („Nunta cu noaptea”). Bunătatea, ca formă a iubirii - scânteia genezei universale, implicit umane - atinge pana poetului, regăsindu-se în jocurile nunții, ca poeme de puritatea
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
lipsite de vlagă, fără memorie, fără forță, tot mai slabe, imbecile și înnebunite de tristețe și singurătate atomică. Adică, ce mai, total nepregătite. Suntem neîmplinite și nefericite, doamnelor! Uite așa sunt eu, acum! Zise Sarica, izbucnind într-un hohot de plâns. Apoi îngenunche în fața sălii Congresului, semn ca o mare neliniște metafizică pusese din senin stăpânire pe sufletul ei și începu să se roage la Dumnezeu și la Maica Domnului în șoaptă. Când Sarica văzu ca între timp se adunase în jurul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
codru și modru (s. n., regionalism: „mod“, „chip“, „fel“; „putință“, „posibilitate“), în adjectivele codriu / „pădureț“ și modriu / „chipuelnic“, „părelnic“; se remarcă și rima savant obținută la cronicăresc-verbalul plânsem, prin inversiunea predicativ (verbal)- pronominală de la mi se păruse mie, în păruse-mi-se-m („suspinul“, „plânsul curmat“ se accentuează liric prin aliterație, prin inducție aliterativă, nu numai în rimă, prin vocala mijlocie anterioară -e- urmată de sonanta oclusiv-nazală -m-, -em / -e-m, ori prin repetiția vocalei închise mediale / centrale -î- / -â- urmată de sonanta nazal- oclusivă -n-
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
și ...sibiline) de distinsul critic literar, Alex. Ștefănescu, în ultimele două capitole ale antologiei (din anul 1999), Îngerul cu o carte în mâini (cf. SÎng, 321 - 326). O „tânjire către firesc“ se vrea poemul Către Laura, „motivare“ sublimă a unui plâns al materiei cenușii: Bătea atât de dur și-atât de iute vântul / că îmi smulsese din pământ mormântul / iar osul de pe frunte mi l-a spulberat / să-l facă măcinată cărămidă la palat / și ochii mi i-a smuls la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
bocet mortuar”. Toamna pentru Bacovia însemna sfârșitul și începutul unei dureri atât fizice, cât și spirituale. Era anotimpul viziunilor, al „descompunerii materiei” și a eliberării ideilor: „În noaptea asta-n care am devenit năuc. / Oh, plouă, și tu gemi cu plâns de armonie...” (Nocturnă, 1965:117), era timpul noilor împliniri. În poezia „Poveste”, apropiată genului creativ eminescian, lirismul erotic este creat „în șoaptele pădurii”, un spațiu al iubirii în care ecoul, taină a emiterii și conservării, totodată, a sunetelor, pentru că se
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
și pe celalalt de guler. Au scăpat gumele, au început să plângă și m-au rugat să le dau drumul că vine mama și cu tata și să vezi bătaie pe ei. Evident, le-am dat drumul, am râs de plânsul lor teatral și am văzut că intradevar și mama și tata i-au luat de urechi acasă. În acelaș timp a apărut și domnu 'doctor'. Și-a cerut scuze, s-a spălat pe mâini într-un castron de inox și
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
sufletul nostru inconștient, sufletul românesc, cu acest spațiu-matrice, indefinit ondulat, înzestrat cu anume accente, care fac din el cadrul unui anume destin.” (Lucian Blaga) Și atunci, adevărat am știut că depărtarea nu face decât să limpezească apele, că surâsul și plânsul sunt fabricate din același aluat, aceleași sentimente dincolo de fapte: spațiul mioritic prinde viața în definirea celor mai diferite hierofanii, astăzi și mereu, acum și acolo - dealurile din Sydney. ------------------------------------ „She Who Knows” - Ilustrația este realizată de Luminița Șerbăne scu, Ottawa, Canada
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
spusese cândva, atât cât trebuia să știu, cât putuse să-mi spună... Imediat, dându-mi seama de cruzimea întrebării, m-a năpădit regretul. Era însă prea târziu, scosesem pe gură acele « perle »; îi deschisesem mamei o rană. Mama izbucnise în plâns și nu se mai putea opri... Aveam eu dreptul s-o judec ? Am înțeles mult mai târziu că părinții nu trebuie judecați niciodată. Și nici chiar oamenii străini. Sunt instanțe judecătorești menite să facă acest lucru, este instanța supremă a
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
totuși uneori să întregim cercul acolo, toti, un bine necunoscut unora și timpul care curge îndărăt uneori mai cade căte-o lacrimă ca o floare scuturată unele drumuri duc în afund și lasă în urmă dâră de negru despărțire, hohot de plâns, disperare, nebunia clipelor ce par niște clești ce vor să te prindă timpul limpezește toate aceste tulburări gângurit de copil ia locul celui plecat, ușile care se închid deschid alte uși pământul se învârtește mereu între primul țipăt al copilului
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
se adunau cumetrele la o vorbă, fiecare cu lucrul ei. O mișcare neprevăzută și am căzut din poalele mamei peste vecina de alături, dar cu ochiul în fusul acesteia. S-au ridicat femeile speriate, au încercat să mă oprească din plâns și apoi s-a dus fiecare la casa ei. Mama a observat apoi că tot duceam mânuța la ochiul drept scărpinându-mă dar nu și-a dat seama de ce. Mă' cutărițo, nu cumva s-a rupt, Doamne ferește, fusul și a
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
mai departe ronța-ronța cât puteam de repede să nu ne prindă greața, că era grasă și uleioasă. La răstimpuri ni se făceau diferite injecții și cadrele medicale erau în stare să ne spună și povești, numai să nu ne apuce plânsul: uite la băiețelul ce curajos este, nici nu plânge, nu-i așa că nu te doare deloc? Altul la rând. Noi ne temeam mai mult de seringa aceea cu ace multe și mici cu care trebuia să ne înțepe pe fiecare
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
dar Adevăr nu înseamnă doar Binele (așa cum îl înțelegem, de obicei: ca lumină albă), ci ca o cooperare a Binelui și Răului la Demiurgie și, implicit, la inițierea (Spânu-Harap-Alb, Făt Frumos-Vrăjitoarea rea-Mag), întru dobândirea (-accedere la) stadiul Ființă Divină. * * * 3- PLÂNSUL EMINESCIAN Plânsul, la Eminescu, nu izvorăște din melancolia romantică, ci din setea de arhetipalitate. În nici un caz nu este vorba despre plâns ca dovadă artificioasă a sensibilității. Plânsul, la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
nu înseamnă doar Binele (așa cum îl înțelegem, de obicei: ca lumină albă), ci ca o cooperare a Binelui și Răului la Demiurgie și, implicit, la inițierea (Spânu-Harap-Alb, Făt Frumos-Vrăjitoarea rea-Mag), întru dobândirea (-accedere la) stadiul Ființă Divină. * * * 3- PLÂNSUL EMINESCIAN Plânsul, la Eminescu, nu izvorăște din melancolia romantică, ci din setea de arhetipalitate. În nici un caz nu este vorba despre plâns ca dovadă artificioasă a sensibilității. Plânsul, la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este Apa care
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Spânu-Harap-Alb, Făt Frumos-Vrăjitoarea rea-Mag), întru dobândirea (-accedere la) stadiul Ființă Divină. * * * 3- PLÂNSUL EMINESCIAN Plânsul, la Eminescu, nu izvorăște din melancolia romantică, ci din setea de arhetipalitate. În nici un caz nu este vorba despre plâns ca dovadă artificioasă a sensibilității. Plânsul, la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este Apa care cheamă Focul, sunt amprentele-vehemențe, ale închegării fenomenale, care-și cheamă primordiile - își cheamă Sinele-Foc, Entelehiile-Foc, pentru a reîntoarce lumea la Eden. Plânsul este ipostazierea tragismului ființei
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
dovadă artificioasă a sensibilității. Plânsul, la Eminescu, este, și el, cristic, mai exact, cu funcție baptismală: este Apa care cheamă Focul, sunt amprentele-vehemențe, ale închegării fenomenale, care-și cheamă primordiile - își cheamă Sinele-Foc, Entelehiile-Foc, pentru a reîntoarce lumea la Eden. Plânsul este ipostazierea tragismului ființei demiurgice: “De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. “Apele plâng clar izvorând în fântâne” - apa care plânge are, ca efect al plânsului, izvorârea (deci, întoarcerea la Inepuizabila Puritate originară) și clarul-claritate (aici, adverbial), prin în-focare (chemare-regăsire
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]