2,966 matches
-
mare lucru. I se părea că Mihai îi transmite un mesaj. Ridică paharul și el: — Așa să ne ajute Dumnezeu! Toți boierii se sculară în picioare, închinară și băură paharul până la fund. — Binecuvântează, preasfințite, sfârșitul mesei, hotărî vodă. Cu capetele plecate, ascultară rugăciunea de sfârșit. — Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi, cu Matei, cu Iordache și cu sfinția sa, am o treabă. Am trimis în iatacul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi venea coșciugul, dus de cei șaisprezece monahi în urma cărora, încadrați între cele două șiruri negre, pășeau plângând sub vălurile cernite, doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de voievod, cu capul plecat, Constantin Brâncoveanu. Apoi, și ei în haine negre, Cantacuzinii se aliniau după rang, grad de rudenie și vârstă. Surorile răposatului boceau încetișor. „Aghios o Theos” cântau cei de pe partea dreaptă, iar clopotele, toate clopotele Bucureștiului din nou și trist se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mavrocordat, privind peste umărul drept al tatălui, iar în urmă de tot, într-un fel de nișă erau alți șapte, opt dragomani, toți greci. Domnul intră și se opri. Simțea respirația grea a boierilor care făceau temenelele protocolare cu capul plecat, cu mâna dreaptă lăsată în jos, îndoindu-se anevoie de mijloc, datorită traiului îndestulat. Acum își duc mâna dreaptă la buze și acum la frunte, calculă Brâncoveanu timpii, fără să schițeze nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul își plimbă privirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umple haznaua împărăției cu aur curat, lucitor și bine sunător, nu se cuvine a i se lua și puțina îmbucătură de hrană de la gură (Din ochii lui vodă lacrimile curgeau șiroaie, făcând pete închise pe caftanul din satin). Rogu-te plecat, înălțimea ta, spuse domnul căutând să-și îndrepte spinarea, șterge din înscris mucarerurile, mâncăturile, huzmeturile și bumbașirile pe care le dădeam înainte, să rămână datoria noastră față de voi plătită doar în aur. Rami Efendi Pașa nu putea să-și creadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să prindem convoiul deja plecat, începu voievodul să-și facă planuri. Este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Îmi pare bine că ne am lămurit cu neamul Mavrocordaților. Azi când a venit să-și ia rămas bun de la noi mi-a dat să înțeleg că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi stăteau cufundați în rugăciune cu capetele plecate, Ștefan, drept, uitând că anteriul prea scurt când nu sta smerit lăsa să se vadă încălțările de safian ca mierea, cu catarămi și bumbi de aur, privea în sus spre chipurile de sfinți, voievozi și boieri zugrăvite de meșterii Constantinos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarse fața spre altar, unde din ușa diaconească îl privea ieromonahul. O clipă doar și între cei doi se stabili acea legătură pe care nimic nu o mai putu zdruncina. Gherasim îi făcu semn prințului să se roage cu capul plecat, acesta imediat își drese atitudinea trupului apropiind-o de cea a purtătorilor de caftan monahal. — Apoi știu eu, sfințite, cred că mi l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Românești și vine din vechime, de la Neagoe Basarab, care au îmbogățit-o pe cea din descălecători cu pietrele de preț cele mari. Nu trebuia dată. — Nu am dorit să-l supăr pe Mustafa Aga... Sărut mâna, nașule. Înțeleg că mâine plecați. Ne ia să ne ducă. Ștefan Vodă se retrase cu spatele și, când ieși pe ușă, în văzul gărzilor care-i prezentau onorul, își făcu cruce. A doua zi, în Vinerea Mare, dis-de-dimineață au fost ridicați în zece carete Constantin Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în spațiul Schengen (2003); o aderarea României la N.A.T.O; o catastrofele naturale, precum inundațiile din 2005 și 2006; o lupta cu gripa aviară; o situația din Delta Dunării (canalul Bîstroe); Imaginea României în presa internațională este alimentată de românii plecați să muncească în străinătate. Parteneriatul pentru Pace La 26 ianuarie 1994, România a fost primul stat care a semnat Parteneriatul pentru Pace, lansat de N.A.T.O. la 10 ianuarie 1994. Parteneriatul pentru Pace a deschis un nou capitol în cooperarea
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Bosnia, șocul și depresia au fost amplificate de atitudinea unor colegi europeni care păreau că îi consideră pe musulmanii bosniaci mai puțin civilizați decât torționarii lor sârbi și croați. În ultimii ani, sloganurile zgomotoase precum "Europa pentru europeni" și "Străinilor, plecați acasă!" au devenit ceva obișnuit. Politicienii cer zilnic înăsprirea restricțiilor de imigrare, în timp ce musulmanii se plâng că sunt discriminați din cauza "islamofobiei". Criza caricaturilor a fost precedată de alte evenimente neplăcute în 2002 a fost asasinat un politician olandez care criticase
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și asistența îi împărtășea neliniștea. În sfârșit, cele două canturi ale porților se deschid; prefectul de poliție deschide drumul îndepărtând mulțimea; logodnica apare într-o toaletă splendidă, susținută de venerabila sa mamă cu părul argintat. Palidă de emoție, cu ochii plecați, ea înaintează, alunecând pe piciorușele ei cu grația unei silfide. Soții se așează în fața arhiepiscopului, care îi binecuvântează; la dreapta nașul (martor al viitorului soț), la stânga nașa viitoarei soții. Prelatul recită lungile rugăciuni ale căsătoriei, asistența răspunde la acestea cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se căsători cu o văduvă tânără încă, persoană foarte frumoasă, mama unui fiu de vreo zece ani, care fu adoptat de noul soț. Pe drept sau nu, acesta deveni gelos. Vru să știe care erau vizitatorii casei cât era el plecat. Copilul refuză să-și trădeze mama. Fu supus unei adevărate torturi. În turbarea sa, tatăl îi rupse un picior și îl arse cu fierul roșu. Nu ne întrebați unde! Indignarea ne-ar sufoca! Victima, magnifică dovadă de devotament într-un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dorobanți, toți căciulari Români de viță veche Purtând opinci, suman,ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug Plecat-am astă vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună.” SERGENTUL (fragmente) Vasile Alecsandri Pe drumul de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
întâmplă aici?-întrebară cei doi. -Măriile voastre-răspunse Daniel șeful echipei, am fost atacați de liliecii vampiri. Ne-am luptat cu ei cu hârlețele și târnacoapele. Ne-au mușcat pe toți. S-au dat numai la gât satanele. -Vă simțiți bine?Plecați la casele voastre să vă îngrijiți rănile. Mâine vom veni cu arme să stârpim vampirii. Prințul Alexandru fiind informat de cele întâmplate, hotărâră de comun acord să ia măsuri radicale, pentru stârpirea liliecilor vampiri de la grotă. A doua zi în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu un tiz, mergeam împreună cu caii pe la loturi. Alteori ne înțelegeam ca dimineața să am eu grijă și de-ai lui iar el să aibă după masă. Și într-o zi când vin pe miriște să-l schimb îl găsesc plecat, nu mă așteptase, iar caii erau pe miriștea altuia. Până să-mi dau eu bine seama de ce se întîmplă (erau mai mulți băieți adunați) văd că se apropie de noi un individ negru la față și îmi zice: "Mă, ăsta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și drumurile sunt pline de fugari; dar, cum boala bântuie aproape peste tot, se văd locuitorii alergând în toate părțile, fără a ști unde a se așeza. În această stare de lucruri, tribunalele fiind suspendate, afacerile amânate și conaționalii mei plecați aproape cu toții, îmi propun să le urmez în curând exemplul general, părăsind orașul, și să-mi îndrept refugiul spre munții Carpați. De alaltăieri, de când s-a declanșat holera, cei 13 indivizi atacați, au murit cu toții numai în câteva ore; ceea ce
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu-i așa de... “Dacă trăia tac-su, apoi mai era una, da’ așa... Să stau de vorbă cu ea? Hm... Of, fata mamei dragă, dacă așa ai vrut și ție voia.” -țață Rariță, n-am vrut să... Cu capul plecat, cu buruiana în pestelca prinsă în brâu, Rarița luă drumul spre casă. Întinse buruiana la găinile ce se mișcau leneșe printre picioarele ei. -Ce-i, mamă, ce-i? Așa... cococo, dragele mele, așa mamă... Lăsă apoi pestelca și o netezi ușor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lui. Dacă o fi el, atunci trebuie să-i vorbească. Nu știe ce o să-l întrebe, dar măcar să-l vadă. O să lase ușile deschise în larg să bată vântul, să ude ploaia și să vină la masa ei cu capul plecat. Grăbi pasul spre odaie. Ațâțase focul, puse de mămăligă, se întoarse spre dulap și scoase toate cele ce să așeze masa. Cerul se despica din când în când în două, luminând tot de prin prejur. Dacă s-ar fi uitat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
parchet. Încetase s-o privească. Se uita în jos, pe placa de cristal a biroului. Ca și cum n-ar fi vrut s-o jignească privind-o cu prea mare insistență, acum, după ce nu mai avea boneta. Vorbi tot așa, cu capul plecat, fără a ridica privirea. — V-ați mai obișnuit, sper, cu mine. Vom putea discuta. Nu suport pitorescul. Tot ce distrage atenția. Dar boneta ? De ce o pusese să și-o scoată ? Să rămână cu capul ras, lucios ca o bilă ? Femeia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stăpânită, îl întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe cărarea sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și soldați, de-a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viața omului e insuportabilă dacă n-are un reazem solid, care să ție veșnic dreaptă cumpăna între lumea dinlăuntru și cea de afară... Când deschise iar ochii, într-un târziu, văzu iarăși, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecată, pe gânduri. Ca și când ar fi simțit privirea lui, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Iubirea nu? întrebă Apostol repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic fără astâmpăr, murmură Boteanu cu alt glas. Și biata preoteasă toată ziulica trebuie să-i muștruluiască... Apostol zâmbi. Preotul urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spioni și trădători!... Uite... da... Câți sunt?... Stai... trei... șapte... Bravo!... Generalul nostru arde, ehei, nu glumește! Râse zgomotos, larg, și se întoarse spre Bologa, vrând să-i spuie ceva, ca și când ar fi uitat că-i arestat. Văzîndu-i însă capul plecat și gâtul alb, lung și subțire, își aduse aminte, își curmă brusc veselia și, cuprins de rușine, se răsti la vizitiu: ― Dă-i drumul, dobitocule! Ce vrei, să ne apuce prânzul aici?... Sau n-ai mai văzut oameni spînzurați?... Dobitocule
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]