2,329 matches
-
riduri și cu pierderi importante de substanță. Nu e numai cazul filmului. Foarte multe produse artistice ale anilor 50-60 considerate atunci revoluționare, fundamentale sau măcar schimbătoare de paradigmă plictisesc astăzi. Alex. Leo Șerban : Stop-cadru : dacă tot am stabilit că plictiseala e in the eye of the beholder, dă-mi voie să-ți spun că pe mine acele filme nu mă plictisesc ! întotdeauna când aud aceste remarci, mă întreb : suntem noi oare mai buni acum ca în trecut (e clar că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Jean Constantin (Limbă) cu limbarița, iar actorul, regizorul și scenaristul Sergiu Nicolaescu cu vocea, fața și profilul. Până și Simona Pătruleasa e prezentă, în chip de (ați ghicit !) prezentatoare. Problema e că nu e nimic altceva, iar spectatorul, ca să supraviețuiască plictiselii, ar ieși mai câștigat gândindu-se la alte continuări ale poveștii ca-ntr-un joc video (care, de altfel, a și ieșit cu această ocazie). Brand placement toată ziua. Povestea e luată parcă la sfert de preț din filmele americane
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vei avea vreme, să mergi în biserica St. Julien le Pauvre și la St. Etienne du Mont, unde ai ascultat cea dintâi messe basse, îmbrăcată în hăinuța de lutru, cu pălărioara roșie de „scufița roșie“ și unde căscai desesperată de plictiseală și frig. Ți-a plăcut „broderia de piatră“. Mâine voi încerca să găsesc pe Gaby, pentru ca aceste pagini, scrise cu o nuanță de libertate mai reală, să-ți poată ajunge, mai repede. Fii atentă la sănătate, te rog mult, mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sic) împreună cu Lila, ca s-o văd pe Maria în Trei surori, de Cehov! Maria, care a trecut pe aici un sfert de oră alaltăseară, voia să-mi știe părerea despre spectacol. [...] Piesa? O piesă de atmosferă; trăsătura ei dominantă: plictiseala morbidă, spleenul, deprimarea dintr-un orășel de provincie în care garnizoana este singurul lucru la care poți visa, prin care poți scăpa de banalitate. Un nichevo dureros, sfâșietor, domină toată piesa. Cele trei surori se îndrăgostesc sau sunt pe punctul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui se bate cu partenera sau partenerul personajului negativ, iar bîrlogul acestuia arde în jurul lor ? Episodul precedent (și primul cu Daniel Craig), Casino Royale, renunțase la formalitatea asta și nu numai la ea, ci și la celelalte surse tradiționale de plictiseală și penibil , dar iat-o că se întoarce. S au întors și altele. Dacă ați dus dorul micilor poante de pe margini, care pe vremea lui Roger Moore reușeau invariabil să strice efectul celor mai îndrăznețe cascadorii, iat-o aici pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Aici, niște cunoștințe ne-au purtat la Băile Felix oferindu-ne o seară românească, iar joi, 10 iulie, cu ajutorul lui Dumnezeu, am părăsit patria mamă, îndreptându-ne vertiginos, speriați, mirați și entuziasmați spre vestul „sălbatec”. Ungaria am traversat-o în plictiseală, deoarece este o țară lipsită de pitoresc. Am dorit să înnoptăm la Balaton, dar am fost deranjați de faptul că în momentul în care vedeau pașapoartele de români, recepționerele urcau de 2-3 ori prețul spus inițial, când credeau că suntem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mă debarasez de tot ce m-a dus În trecut la succes ca să ajung la o pretinsă descoperire prin „simplitate“?! De fapt nu mă interesa deloc să fiu simplu, simplu În vocabularul meu de atunci fiind sinonim cu anodinul, cu plictiseala. Ce voiam era, dimpotrivă, să arăt cât sunt de complex, fiind convins, ca mulți dintre tinerii de atunci, că, pentru a fi interesant, trebuie să pari complicat. Privind În urmă, sunt amuzat de judecățile mele de atunci, dictate de tirania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-l atace pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor oameni simpli se vedea imediat când ceva nu Îi interesa, iar râsul lor ne-a semnalat că strigătul Vulturului mai trebuia căutat. Cei care plecau În mijlocul reprezentației aveau dreptate, căci teatrul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simbol central era lacul ce acoperea toată Întinderea scenei. Am fost inspirați și de faptul că am putut face câteva repetiții În cadru natural, la munte, pe malul unui lac. Improvizând actul II, ca să captăm senzația de caniculă și aparentă plictiseală, le-am propus actorilor să se Întindă pe plajă și să se relaxeze la soare, leneș, nefăcând nimic. La drept vorbind, spleenul și inactivitatea nu prea se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le-am propus actorilor să se Întindă pe plajă și să se relaxeze la soare, leneș, nefăcând nimic. La drept vorbind, spleenul și inactivitatea nu prea se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine pe actorii japonezi, cu atât foloseam mai rar translatorul. Evident că nu am reușit să Învăț mai deloc japoneza, dar mă Înțelegeam cu mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
muzica.“ Cuvintele lui Enescu mi se par la fel de vii și astăzi. Când spune că publicul nu trebuie să se plictisească, el detectează exact primejdia principală. Într-o lume În care să mergi la teatru a devenit o obligație culturală muribundă, „plictiseala e diavolul care omoară“, cum spune Brook. Te plictisești pentru că nu te interesează. Nu te interesează pentru că nu corespunde cu nimic experienței tale. Iar această afirmație, venită de la Enescu, muzicianul par excellence, că textul trebuie Înțeles, că nu te duci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o oarecare disperare, luptându-se parcă Împotriva plictiselii, Ibsen s-a lansat În politică. Știam prea bine la ce să mă aștept - demascarea stalinismului. În primii ani ai deceniului al treilea, Nesbit confundase propriul lui idealism entuziast cu o latură romantică și umană a cumplitului regim al lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
încălzi altă. Nu trăi în umbră altuia că umbră dispare și tu te vezi cine ești. Un copil răsfățat nu-și iubește mama. Viitorul unui copil este opera mamei sale. Iubiți faptele nu laudele. Muncă te ferește de trei rele: plictiseală, bârfa și ispita. Filozofia mea Să gândesc bine. Să nu dau înapoi. în tot ce fac să am o limită. Pentru că știu că Dumnezeu mă vede și mă aude tot timpul. Iisus Lumină mea înțelepciunea mea Iubirea mea Sănătatea mea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Femeia lui Iov apare puțin, dar există. Rolul ei nu diferă prea mult de al Evei. Băieții pregetă să se însoare ; dacă o fac, e sub rezerva divorțului. Diverse „aventuri” în dreapta și în stânga, surogate de donjuanism. Apoi, ce ? Viața ușoară, plictiseala. Rămân fetele nemăritate. Ce tristețe ! Așa se alimentează, în bună măsură, feminismul, această erezie contra naturii și contra grației. Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ușoară, plictiseala. Rămân fetele nemăritate. Ce tristețe ! Așa se alimentează, în bună măsură, feminismul, această erezie contra naturii și contra grației. Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vorba de dragoste împărtășită și definitivă, care umple o viață, o transfigurează și-i dă valoare absolută, transcendentă. Nu sunt comedii sentimentale, nici „drame de amor”, cu atât mai puțin de alcov. Eugen Ionescu și-a exprimat în mod decis plictiseala pe care i-o inspiră „la préoccupation du cocuage”, chiar dacă cel ce a introdus-o în literatură se numea Racine. De trei secole, spune el, literatura se preocupă de psihologia amorului, din lipsa de adevărată dragoste (Antidotes, p. 231). Dragostea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un gram de suflet. - Tu ce zici? - Scrie, tată. Fă-ți porția zilnică de reamintire, de întoarceri. - Mda. Ar fi ceva... și-au mai trecut ani și întâmplări. Hoinari de Deltă, pe puntea unui vaporaș am fi început să scuipăm plictiseala în Dunăre când, revelație recompusă, l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a maică-ti. și a întins palma parcă să apuce imaginea de departe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
exprimat cu voce tare gândul Cotoi, care acoperise lipsa fripturii cu o ciorbă de perișoare. La înapoiere, pe la ora 14, când am coborât în fața primăriei, vremea se făcuse frumoasă, ceața se ridicase și soarele strălucea timid. Parcă și starea de plictiseală dispăruse. Eram bine dispusă și aveam chef de treabă. „Voi lucra până târziu la dosarele celor două comitete de partid”, mi-am spus în gând. De obicei, aceste luni de iarnă aduceau controale de la Comitetul Județean de partid. Uneori era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre complicatele istorii ale unui monument oarecare. Sunt nu doar bădăran sufletește, sunt, mai mult, acultural, dacă o anume cultură se limitează la o înșiruire de date și împrejurări care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai era nebunia de la început... Aveam mai mult timp. Noi doi, care deveniserăm inseparabili, ne retrăgeam într-un colț al marelui parc din jurul spitalului; așteptam să treacă vremea. Să-i dea drumul "la vatră" lui Burcea. Numai că, în această plictiseală, a venit la noi un ostaș cu o rablă de trompetă militară, veche, cu alama roasă. O găsise nu știu unde, nu se știa a cui o fi fost. A doua zi pacientul meu mi-a arătat trompeta: "Mi-o dădu mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați pe lângă linii, joacă table; un grup mai animat pare să fi încins o alba-neagra, dar fără nervul profesioniștilor, un joc de plictiseală. Împrejur (chibiți), câțiva adolescenți cu niște șepci care par a-i face mai tâmpiți, ascunzându-le ochii despre care, în alte timpuri, se spunea că sunt ferestrele sufletului. Dar, nici urmă de așa ceva: moda cere astfel de șepci; tot moda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să constituie, la urma urmei, un subiect de presă. Sunt atâtea alte evenimente care interesează mai mult decât holocaustul canin... Dar, odată pornită, dintr-o hinghereală electorală, acțiunea persistă mai mult decât alte inițiative care, tot electoral pornite, decedează de plictiseală, de lingoare inactivă și de prostie. Îndemnul, îmbibat inițial de "grijă civică", a fost preluat de activiști care perpetuează "grija civică", de oameni care s-au deprins cu disciplina, care au ascultat o viață întreagă, oameni care sunt ahtiați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dar sunt prea multe de spus despre deficiențele stațiunilor de vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în Polinezia. Primul caz este mai obișnuit. Plouă, de exemplu, în prima zi. Copiii, ființe fără care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]