KorAP: Find »[drukola/base=plural & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...146 >

3,630 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

care reiau anaforic un substantiv de genul neutru. Ele pot fi folosite și în contexte deictice, raportate la un referent denumit de un substantiv neutru. Aceste forme pronominale sunt omonime cu formele masculine la singular și cu cele feminine la plural. Unii lingviști consideră că nu este vorba de un acord propriu-zis, ci de o "concordanță" formală, iar alții consideră că aceste pronume se acordă cu substantivul antecedent (vezi Corbett, 2001): (1) a. Ai văzut stilouli? Nu știu unde li-am pus. b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pl] (sau [f +m +pl]156) și [f +pl]. Substantivele neutre ar fi lipsite de (sau nespecificate pentru) trăsătura genului, având doar trăsătura numărului: [f +sg], [f +pl]. Genul nespecificat este omonim cu masculinul la singular și cu femininul la plural. În consecință, și adjectivele care se acordă cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte contexte care arată că forma nespecificată pentru gen a adjectivelor este omonimă cu cea de masculin singular. Dacă în poziția subiectului se află un

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
probleme este să găsim alte caracteristici diferențiatoare ale celor două tipuri de pronume neutre (vezi infra, 4.). (iii) Ipoteza ambigenerică Conform acestei ipoteze, româna are două genuri, masculinul și femininul. Substantivele neutre sunt ambigenerice, masculine la singular și feminine la plural. Această ipoteză a fost propusă de mult timp în lingvistica românească și în studii străine referitoare la genul din limba română (Jacotă, 1905, Bazell, 1937, 1952, 1953, Bujor, 1955, Pătruț, 1956, Hořejši, 1957, 1964, Nandris, 1961, Togeby, 1952, 1953, Manoliu-Manea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
substantivelor inanimate coordonate. Așa cum s-a mai observat (vezi Diaconescu, 1963 ș.a.), două substantive neutre la singular coordonate se acordă cu adjectivul predicativ la feminin plural. În schimb, două substantive masculine la singular se acordă cu adjectivul predicativ la masculin plural. Acest comportament diferit în acord nu se poate explica dacă admitem că substantivul neutru singular este (ca) un substantiv masculin singular. În completarea acestei observații, trebuie spus că două substantive masculine la singular admit uneori și acordul la feminin plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
însorite / *însoriți (14) a. ochiul și obrazul neatinși / %neatinse (Graur, 1937a) b. pantoful și ciorapul albi / %albe Aceste exemple cu sintagme coordonate arată că proprietatea de a fi ambigeneric nu înseamnă egalitate cu masculinul la singular și cu femininul la plural. Ea trebuie corelată cu numărul, fiind ca o "instrucțiune" de a lua valoarea de masculin în context +singular și valoarea de feminin în context +plural. Această instrucțiune ridică o problemă teoretică: în teoriile recente, atât minimalism, cât și HPSG, se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de a fi ambigeneric nu înseamnă egalitate cu masculinul la singular și cu femininul la plural. Ea trebuie corelată cu numărul, fiind ca o "instrucțiune" de a lua valoarea de masculin în context +singular și valoarea de feminin în context +plural. Această instrucțiune ridică o problemă teoretică: în teoriile recente, atât minimalism, cât și HPSG, se consideră că trăsătura implicată în acord are aceeași valoare la ambii termeni, indiferent de mecanismul prin care se realizează acordul (copiere, valuare sau unificare). În

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
GD Num ocupă o poziție mai jos de Det, între N și Det, ipoteza că numărul poate fi inserat deasupra un GD cu coordonare este compatibilă cu mai multe date: (i) Coordonarea a doi termeni la singular declanșează acord la plural. (ii) Numărul este interpretat pe controlorul acestui acord la plural, deci pe sintagma coordonată. (iii) O trăsătură este generată acolo unde este interpretată. De vreme ce niciunul dintre conjuncți nu are numărul plural, rezultă că numărul plural interpretabil este inserat deasupra celor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
N și Det, ipoteza că numărul poate fi inserat deasupra un GD cu coordonare este compatibilă cu mai multe date: (i) Coordonarea a doi termeni la singular declanșează acord la plural. (ii) Numărul este interpretat pe controlorul acestui acord la plural, deci pe sintagma coordonată. (iii) O trăsătură este generată acolo unde este interpretată. De vreme ce niciunul dintre conjuncți nu are numărul plural, rezultă că numărul plural interpretabil este inserat deasupra celor doi conjuncți, ca o proprietate a întregii sintagme coordonate. La

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
gustoși / gustoase. b. Papucul și pantoful sunt rupți / rupte 161. c. Stâlpii și peretele sunt proaspăt vopsiți / vopsite. d. Ardeiul și castraveții sunt stricați / ?stricate. Preferința generală pentru feminin poate fi explicată dacă forma de feminin este forma nemarcată la plural. Cu alte cuvinte, există reguli de inserție din vocabular (engl. vocabulary insertion rules) pentru [f +m. +pl.] și [f +pl]. Utilizarea unei forme nemarcate este o consecință a faptului că acordul nu se poate face semantic, ca la animate, întrucât

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
conjuncți de genul masculin. Așadar, genul avansează dacă ambii conjuncți sunt de același gen. Chiar și așa, se poate să fie preferată forma nemarcată, după cum se poate vedea în tabelul IV de mai sus. Alți factori care favorizează acordul la plural sunt numărul plural al conjunctului de genul masculin (vezi tabelul II, punctele (e), (f), (g) și (h)) și apropierea față de verb a termenului de genul masculin (vezi tabelul III, punctele (j) vs. (e) și (g) vs. (d), iar în tabelul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și apropierea față de verb a termenului de genul masculin (vezi tabelul III, punctele (j) vs. (e) și (g) vs. (d), iar în tabelul IV, punctele (c) vs. (b)). O posibilă explicație pentru avansarea trăsăturii termenului masculin când acesta este la plural este aceea că centrul funcțional care introduce trăsătura interpretabilă de număr, de la nivelul sintagmei coordonate, are posibilitatea de a stabili o relație de acord cu acel conjunct cu care împărtășește aceeași valoare a trăsăturii de număr. Este un tip de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de număr, de la nivelul sintagmei coordonate, are posibilitatea de a stabili o relație de acord cu acel conjunct cu care împărtășește aceeași valoare a trăsăturii de număr. Este un tip de acord intern sintagmei coordonate. Dacă ambii termeni sunt la plural, avansarea trăsăturii de gen este obligatorie (vezi tabelul II, punctul (j)). Dacă ei sunt de genuri diferite, rezultatele testului arată că oricare dintre cele două valori de gen poate avansa, ceea ce explică diferențele din tabelul III dintre punctele (g) și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
II este utilizarea unei forme nemarcate, care se aplică atunci când acordul nu se face formal, deci când nu avansează genul niciunuia dintre conjuncți; - regula III se referă la influența pe care o are faptul că unul dintre conjuncți este la plural; - regula IV, cea mai slabă, se referă la influența apropierii față de verb. În tabel sunt indicate cele patru reguli și forma pe care ar trebui să o avem conform acestor reguli. De exemplu, o sintagmă coordonată formată de tip [f.sg.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
indicate cele patru reguli și forma pe care ar trebui să o avem conform acestor reguli. De exemplu, o sintagmă coordonată formată de tip [f.sg. + m.sg.] ar trebui să se acorde, conform regulii II, la feminin plural / forma nemarcată de plural; conform regulii IV, aceeași sintagmă ar trebui să se acorde la masculin plural; regulile I și III nu se aplică acestei sintagme. În ultima coloană sunt indicate rezultatele obținute la testul aplicat vorbitorilor nativi. Astfel, se poate face o comparație

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
conform acestor reguli. De exemplu, o sintagmă coordonată formată de tip [f.sg. + m.sg.] ar trebui să se acorde, conform regulii II, la feminin plural / forma nemarcată de plural; conform regulii IV, aceeași sintagmă ar trebui să se acorde la masculin plural; regulile I și III nu se aplică acestei sintagme. În ultima coloană sunt indicate rezultatele obținute la testul aplicat vorbitorilor nativi. Astfel, se poate face o comparație între ceea ce prezic regulile și ce au preferat vorbitorii: Tabelul V Combinații testate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
m) m.sg. + m.pl. M F M M m. 92%, f. 8% Observațiile făcute până acum se pot rezuma astfel: - acordul sintagmelor coordonate este preponderent semantic; - acordul în număr este întotdeauna semantic, întrucât doi conjuncți la singular se acordă întotdeauna la plural, în topica subiect - predicat; - dacă ambii conjuncți sunt [+Animat], acordul în gen este și el semantic (se face pe baza genului natural); - dacă nominalele coordonate au trăsătura [-Animat], acordul se face pe baze formale dacă trăsătura de gen a unuia

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
unuia dintre conjuncți avansează la nivelul sintagmei coordonate; - dacă nominalele coordonate au trăsătura [-Animat], și trăsătura de gen a niciunuia dintre conjuncți nu avansează la nivelul sintagmei coordonate, se recurge la o formă nespecificată (engl. default), iar aceasta este feminin plural. Utilizarea unei forme nespecificate este ultima opțiune la care se recurge. Trăsăturile adjectivului nu au o valoare (spre deosebire de cele ale substantivului) și trebuie să le fie atribuită o valoare prin acord. Dacă atribuirea acestei valori nu se poate face pe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nespecificat. Acordul în coordonare exclude ipoteza ambigenerică, dar este compatibil cu celelalte analize. Conform ipotezei nespecificării, de vreme de substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen, coordonarea a două substantive neutre duce la utilizarea unei forme adjectivale nespecificate, care este feminin plural. Conform ipotezei claselor nominale, fie avansează trăsătura de clasă nominală (acest lucru este posibil deoarece ambii conjuncți se încadrează în aceeași clasă nominală), fie se folosește o formă nespecificată. Ipoteza nespecificării se confruntă cu problema pronumelor neutre anominale, care nu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
număr, așa cum a propus Picallo (2002) pentru pronumele neutre din spaniolă. Absența numărului este legată de absența numelui vid. Numărul este o trăsătură asociată cu nominalele, elementele non-nominale nu au această trăsătură. Însă în limba română avem diverse forme de plural cu valoare de "neutru", cu formă de feminin, deci pronumele neutre anominale nu sunt lipsite de număr. Dublarea clitică este obligatorie uneori: (25) a. Toate le știe. a'. *Toate știe. b. Astea le uitase. b'. *Astea le uitase. c. Cele

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
poate avansa la nivelul sintagmei coordonate. Dacă acceptăm ipoteza nespecificării, trebuie să explicăm de ce pronumele neutre care au un antecedent nominal au altă formă decât pronumele neutre fără antecedent. Se poate ca pronumele fără antecedent nominal care nu sunt la plural și nu acceptă clitice să nu aibă nici trăsătura genului, nici pe cea a numărului (din cauza absenței unui nominal). Alegerea între ipoteza nespecificării și ipoteza claselor nominale depinde de factori suplimentari: din motive de economie lingvistică, este preferabil să adoptăm

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
substantivul este de genul neutru, numărul plural, se produce o altă greșeală de acord: utilizarea formei de feminin în locul celei de masculin. Dezacordul este declanșat sau favorizat de faptul că substantivele neutre impun la singular acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin (douăzeci și unu de lucruri, douăzeci și două de lucruri). Fiind la plural, substantivul neutru poate "induce în eroare" vorbitorul, care utilizează o formă de feminin (corespunzătoare pluralului) la numeralele compuse terminate în unu. Pe lângă atracția exercitată de plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
utilizarea formei de feminin în locul celei de masculin. Dezacordul este declanșat sau favorizat de faptul că substantivele neutre impun la singular acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin (douăzeci și unu de lucruri, douăzeci și două de lucruri). Fiind la plural, substantivul neutru poate "induce în eroare" vorbitorul, care utilizează o formă de feminin (corespunzătoare pluralului) la numeralele compuse terminate în unu. Pe lângă atracția exercitată de plural, o altă cauză pentru utilizarea formei de feminin la singular ar putea fi hipercorectitudinea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
că substantivele neutre impun la singular acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin (douăzeci și unu de lucruri, douăzeci și două de lucruri). Fiind la plural, substantivul neutru poate "induce în eroare" vorbitorul, care utilizează o formă de feminin (corespunzătoare pluralului) la numeralele compuse terminate în unu. Pe lângă atracția exercitată de plural, o altă cauză pentru utilizarea formei de feminin la singular ar putea fi hipercorectitudinea, dorința de a nu greși: (14) douăzeci și una de procente pentru PSD (Realitatea TV, 28.VII

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
plural, acordul la feminin (douăzeci și unu de lucruri, douăzeci și două de lucruri). Fiind la plural, substantivul neutru poate "induce în eroare" vorbitorul, care utilizează o formă de feminin (corespunzătoare pluralului) la numeralele compuse terminate în unu. Pe lângă atracția exercitată de plural, o altă cauză pentru utilizarea formei de feminin la singular ar putea fi hipercorectitudinea, dorința de a nu greși: (14) douăzeci și una de procente pentru PSD (Realitatea TV, 28.VII.2007) avem o mie și una de lucruri de făcut (Kiss

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
unul din / dintre...) trebuie să se acorde formal, în gen și în număr, cu substantivul care urmează prepoziției partitive. Dezacordul acestui pronume are mai multe cauze - neanticiparea mesajului, presiunea altui termen din sintagma partitivă, acordul semantic sau presiunea exercitată de plural în cazul substantivelor neutre: (25) blocându-se unul dintre cele două căi de circulație (Realitatea TV, 2006) despre meditații, care încă sunt unul din modalitățile de a învăța privat într-o școală de stat (Realitatea TV, 13.IX.2007) una

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]