8,496 matches
-
Consiliul Județean Suceava, martie 2011). El este îngrădit cu balustradă ori, mai bine zis, cu un gard de lemn înalt de circa un metru. Am presupus că a fost înălțat pentru a preveni producerea de accidente cauzate de alunecarea pe „podeaua” ușor umedă din jurul apei, mai ales că veneau să se plimbe pe lac invitații de la petrecerile organizate în sala de bal, iar turiștii de azi se opresc și se apropie periculos de mult de marginile bazinului pentru a admira jocul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
s-a desfășurat în această sală în anul 1954. Sala era luminată de câteva candelabre existente și astăzi, când întreaga amenajare este destinată activităților sportive. Pe margini sunt bănci confecționate din material lemnos, asemenea celui din care este și pardoseala podelei. Noi am intrat într-o zi în care, presupun, sportivii permanenți ori de ocazie nu aveau nimic organizat. În lungul sălii era întins un covor roșu, roșu-grena, pe care era așezată o masă ce purta o vază cu crini roșii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
permite - a devenit amrfa de contrabandă mă sprijin de propria mea umbră ca un infractor și adorm fie ce-o fi ce am de pierdut... un tren * dimineți de duminică aruncate sub roțile trenurilor atunci când oboseala învinge setea atunci când o podea de vagon poate fi suport pentru vise nu te mai holba așa la mine sunt doar obosită nu mi s-au înecat nici corăbiile și nici nu sunt fugită în lume sunt doar obosită dimineți de duminică strivite sub pașii
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OASPETELE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului tăcută toamnă te primesc și pe tine cu gânduri ca mărgele risipite pe podea ar fi prea ușor să le adun să fac din ele un candelabru de cristal ar fi prea ușor să le așez în fața ușii așa cum aș pune o sită în fața furtunilor de-aceea nu-mi pasă dacă vei rămâne o
OASPETELE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376572_a_377901]
-
toc pistolul din dotare, îl văzu pe agentul Brumă parând lovitura cu brațul stâng și, în același timp aplicând individului o lovitură puternică în bărbie cu pumnul drept, simultan cu executarea mișcării de secerare a picioarelor atacatorului, trântindu-l cu fața la podea. În secunda următoare cuțitul zbura din mâna acestuia sub forța loviturii de picior aplicate de Brumă, care îi duse fulgerător mâinile la spate, încătușându-le. Liniștit, de parcă nimic deosebit nu se întâmplase, aruncă o privire cercetătoare către agentul principal Mititelu
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
erau învăluite în nori albi, străpunși de fulgere și limbi de foc, care țâșneau din tron atunci când se mânia împăratul. După ce se adunară toți marii dregători, apăru și luminosul împărat, însoțit de fulgere și tunete. Toți căzură cu frunțile la podea, până când împăratul se așeză pe tron. Când se potoliră fulgerele și tunetele, împăratul porunci: -Așezați-vă! Bezmetici și înfricoșați, demnitarii se așezară în jilțuri. - V-am adunat, începu Soare-Împărat, pentru a vă aduce la cunoștință unele evenimente grave care au avut
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
v-am chemat: să-mi dați un sfat bun, nu prostie imbecilă! Se așternu o liniște apăsătoare, o falsă impresie de matură chibzuință. Ce să spună ei? Ei executau porunci de luptă, de distrugere, de pedepsire. Stăteau cu fruntea în podea și se prefăceau că gândesc. De fapt, nu înțeleseseră mai nimic. Cine erau străinii? De ce s-a îndrăgostit prințesa? De ce vrea să plece? Ei și, dacă pleacă, ce? De ce îl supără pe împărat? Uite, ei nu sunt deloc supărați! Și
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
ce agita pancarta .Iar eu intram țanțoș ,înfofolit într-un halat auriu pe muzică de-asalt. A doua zi eram la sală, luptam deja în ring cu unul mai înalt,dar mai subțire. I-am făcut destul de repede cunoștință cu podeaua scorojită,nu era ringul pe care îl visasem ,dar era totuși,pentru profesioniști. Iar admirația antrenorului era în creștere. - Sâmbătă e gală. O să boxezi tot cu el ,fă ce-ai făcut acum și totul e perfect. Trebuie să ai un
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
din nou în ochii mei ,cu cât străluceau mai tare cu atât emoția punea mai mult stăpânire pe mine,uitasem de figurile învățate și nici măcar instinctele primare nu mă mai ascultau. La sfertul primei reprize, m-am trezit deja mușcând podeaua .Simțeam cum sângele mi se prelinge încet ,peste obraji. Un zgomot surd și înfundat de deznădejde cuprinsese deja sala . Asta-i „PANTERA ” care a ucis „Tigrul ” dintr-o lovitură ? „Tigrul ” a fost legat de mâini și de picioare ??? M-am
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
fel. Sunt destul de mulți băieți răi, care nu înțeleg de vorbă bună... Mă voi interesa unde poți învăța să faci asta... Te simți în stare să mergi ori preferi să fii sacul de box al derbedeilor? M-am uitat în podea rușinat. Nu prea aveam curaj, dar mi-am amintit cum am fost lovit și cât m-a durut sufletul de rușine că nu am putut să apăr acea colegă. Mi-am amintit cum și-au bătut joc de mine în
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
aranjă geaca și gentuța la cuier, după care, îl trase pe frățiorul ei pe patul din cameră. - Vino să îți povestesc ce jucării am văzut în oraș! Îi povesti despre păpușile care dansau în vitrine, despre mașinuțele care străluceau pe podelele lucioase ale magazinelor, despre instrumentele muzicale care păreau poleite cu praful de stele din povestea lui Peter Pan, despre cuburile cu litere și cifre, din care puteai construi castele înalte până la cer, despre căsuțele în care locuiau animăluțe de pluș
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
tăt mânios. Io tocmai mulsesem vaca. Am pus videre cu lapte jos și m-am dus repede să-i pun pă masă mâncare caldă. Cum eram în zorul mare, am lovit cu piciorul găleta și s-o vărsat laptile pă podele, de m-am spăriet și io. Nu știem ce să fac, să curăț pă jos, ori să îi pun lui de mâncare. El s-o uitat la mine mânios și mi-o zîs: „Tu, vacă, ai dat cu piciorul în
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
acum, dă înapoi? Nu se poate! Cine nu riscă...Nu este el omul care să se lase învins tocmai acum. Nervos și cu priviri oțelite, porni motorul și demară în forță,cu roțile pe coama șleaului, accelerând cu pedala la podea, să omoare motorul și alta nu. Mașinuța, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forța gâfâită a obositului ei motor. Cu trosnituri și pocnituri ajunse până aproape în vârful dealului, când, deodată îi apăru în față o
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
și nici mașina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
muzicale. Decorul (Andreas Reinhardt) în general negru, frapează în primul act la deschiderea tuturor ușilor din fundal prin care pătrunde în scenă o lumină roșie orbitoare (Wolfgang Göbbel), dar dezamăgește în actul II prin scenă goală cu frunze moarte pe podea, sau în final prin simple cearșafuri și perne puse pe jos! Corul condus de Sören Eckhoff a fost la înălțime, cu mici desincronizări în raport cu orchestra Operei müncheneze condusă de Marco Armiliato. Sala are o acustică excelentă, muzica lui Verdi este
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
Zărzărică, dacă te mai aud scârțâind la vioara aia nenorocită, să știi că ți-o sparg în cap. Replica lui atrage atenția întregii săli. Gălăgioșii își opresc disputa curioși să vadă ce va urma iar eu mă uit stingherit în podea. Cântărețul își pune cuminte alături și vioara și arcușul și i se uită în ochi ca un copil obișnuit să mănânce bătaie și când trebuie, și când nu trebuie. - Și dacă faceți asta domnule, credeți că o să cânt mai bine
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
tecuci întind mâna aproape ca o ating veneam aici și acum vreo treizeci de ani... făceam oameni de zăpadă îmi plăcea să mă plimb pe langă casele vechi priveam hornurile pline de fum intrăm ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampă îmi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionul unele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate pe una din ferestrele dughenelor scria
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
tecuci întind mâna aproape ca o ating veneam aici și acum vreo treizeci de ani... făceam oameni de zăpadă îmi plăcea să mă plimb pe langă casele vechi priveam hornurile pline de fum intrăm ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampă îmi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionul unele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate Citește mai mult nici o emoție nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
de mână pe strada tecuci întind mâna aproape că oatingveneam aici și acum vreo treizeci de ani...făceam oameni de zapadaimi plăcea să mă plimb pe langă casele vechi priveam hornurile pline de fumintram ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampaimi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionulunele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate... III. POEM PENTRU MAMA, de Angela Baciu, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
nu știe? Unde este învinuitul? Nici avocat nu văd. E pustiu! - Doamna judecător, îmi pare rău, știți foarte bine că am trimis la timp toate... - Și? De ce nu sunt aici? Nu ești în stare de nimic, fetițo! Cu privirile în podeaua prost întreținută și roșie în obraji, biata fată, pierdută toată în roba largă folosită zilnic de toți grefierii care intrau în ședințe, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să-l formuleze. A salvat-o de la alte posibile
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
localnici sau turiști, nu în zona hotelieră sau a pensiunilor, unde se găseau și foarte multe ambarcațiuni, ancorate fie mai în larg, fie la cheu, legate de niște pontoane. Tot la capătul unui ponton au mers și ei. Era cu podeaua din și balustrada confecționate din dulapi groși din lemn de esență tare, fixate pe bile groase din trunchiuri înfipte adânc în apă. Aici desigur că puteau ancora diferite ambarcațiuni pentru a urca echipajul sau pasagerii în vederea unor plimbări de agrement
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
Contesa primiră vestea cu mare bucurie și în noaptea următoare doi vulturi planară peste crestele munților spre apus. Făcură câteva rotocoale deasupra palatului, apoi cele două păsări străpunseră zidurile ca o săgeată și cu pelerinele în evantai atinseră cu picioarele podeaua din camera micuțului. Acesta cu buzișoarele sale se juca cu sfârculețele de la țâțișoarele tinerei mămici. Fericitul tătic ținea în palmă mânuțele fătului. - Acesta îți este nepoțelul! - rosti fiica din așternut, ridicând în brațe un bebeluș de o frumusețe rară. - Vino
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
în depărtări, lovindu-se în ecouri de pereții stâncoși ai munților. În aplauzele tuturor, Prințesa și Prințul Paloș avură onoarea să înceapă primul dans în acordurile fermecătoare ale muzicii. Alături, Contele și Contesa pluteau într-un vals fără să atingă podeaua, ca adevărați stăpâni ai unei împărății fără hotare. În cele din urmă, în zori, "Stăpânii" se întoarseră în grabă la castelul din Carpați. Timpul trecea și fiul creștea văzând cu ochii, spre fericirea celor doi părinți și a bunicilor. În
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Arsu și de la noi. L-am văzut pe fereastră, târșiindu-și pașii cu greutate, aplecat sub povara voluminoasei serviete, de care nu se despărțea nicio clipă. - Copii, a spus calm domnul Arsu, atent la fetele care curățau gălbenușurile de pe bănci și podea. De astăzi, încolo, niciunul dintre voi nu mai este monitor sau mârlan. Toți sunteți școlari care vin la școală să învețe carte. - Da’ eu, s-a ridicat în picioare Mihăiță, mai sunt monitor general ? - Nu ! i-a zâmbit domnul Arsu
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât de tare regimul
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]