2,904 matches
-
constituie o zonă de trecere între Podișul Bârladului și Subcarpații Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase. Climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase. Climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul (pe timp de iarnă) și Vântul de Vest (în partea
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul (pe timp de iarnă) și Vântul de Vest (în partea nordică). Influențele climatice întâlnite sunt cele baltice (în nord) și cele de ariditate pe cea mai mare întindere.
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul (pe timp de iarnă) și Vântul de Vest (în partea nordică). Influențele climatice întâlnite sunt cele baltice (în nord) și cele de ariditate pe cea mai mare întindere.
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
Halder, dar Guderian a trimis trupelor de sub comanda sa, "10. Panzerdivision" și regimentul de infanterie "Großdeutschland" aflate în sud, ordinul de executare a atacului prevăzut în planul inițial. Cele două unități trebuiau să folosească singurul drum disponibil la sud prin podișul Stonne. Comandatul Armatei 2 franceze, generalul Charles Huntziger, a organizat la rândul lui un contraatac în aceeași regiune cu divizia de blindate "3e Division Cuirassée" (DCR) pentru eliminarea capetelor de pod germane. A rezultat o bătălie grea de blindate între
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Samarqand" sau Самарқанд în limba uzbeca, Самарканд în limba rusă, سمرقند în limba persana) este un oraș în Uzbekistan, capitala regiunii , avea în 1999 o populație de 362.300 de locuitori. Orașul este situat la poalele munților Altai, pe un podiș, la o altitudinde de 720 m. În sud-est, la 400 km depărtare, se găsesc munții Pamir. Limba vorbită de majoritatea locuitorilor este tadjika, o variantă a limbii persane în Asia centrală. Samarkand a fost cunoscut de vechii greci sub denumirea
Samarkand () [Corola-website/Science/302729_a_304058]
-
Muntenegru se învecinează cu Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Kosovo și Albania. Acesta se află între paralelele și și între meridianele și . Relieful Muntenegrului variază de la vârfuri înalte de-a lungul frontierelor cu Serbia, Kosovo și Albania, un segment al podișului Kars în vestul Peninsulei Balcanice, până la îngustă câmpie litorală, cu lățimea de doar 6 km. Câmpia se oprește brusc în partea de nord, unde versanții și al cad direct în . Regiunea Karst din Muntenegru se află, în general, la altitudini
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
-se pe o lungime de 200 de m pe direcția NV - SE. Denumirea este dată de localnici datorită aseamănării crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creasta de cocos. La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiș, denumită "Poiana Boului". este o zonă naturală cu o gamă diversificata de floră și fauna, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
Podișul Tibet (/tɨˈbɛt/ : tibetană: 西藏) este un podiș în Asia, situat în nord-estul munților Himalaya. Este o regiune bogată din punct de vedere socio-cultural, în care conviețuiesc mai multe grupuri etnice: Tibetani, Monpas, Qiang și Lhobas. Tibetul este cel mai înalt
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
Podișul Tibet (/tɨˈbɛt/ : tibetană: 西藏) este un podiș în Asia, situat în nord-estul munților Himalaya. Este o regiune bogată din punct de vedere socio-cultural, în care conviețuiesc mai multe grupuri etnice: Tibetani, Monpas, Qiang și Lhobas. Tibetul este cel mai înalt podiș (altitudine medie 4.785 m, suprafața
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
Tibet (/tɨˈbɛt/ : tibetană: 西藏) este un podiș în Asia, situat în nord-estul munților Himalaya. Este o regiune bogată din punct de vedere socio-cultural, în care conviețuiesc mai multe grupuri etnice: Tibetani, Monpas, Qiang și Lhobas. Tibetul este cel mai înalt podiș (altitudine medie 4.785 m, suprafața 2.000.000 km²) din lume. Situat în partea central-sudică a Asiei, în S-V Chinei, podișul Tibet este străbătut de lanțuri muntoase cu înălțime de 6.000-7.000 m și limitat de culmile
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
în care conviețuiesc mai multe grupuri etnice: Tibetani, Monpas, Qiang și Lhobas. Tibetul este cel mai înalt podiș (altitudine medie 4.785 m, suprafața 2.000.000 km²) din lume. Situat în partea central-sudică a Asiei, în S-V Chinei, podișul Tibet este străbătut de lanțuri muntoase cu înălțime de 6.000-7.000 m și limitat de culmile semețe ale Munților Himalaya. Aceștia formează o adevărată barieră în calea maselor de aer umed ale musonilor, clima podișului Tibet fiind, în consecință
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
în S-V Chinei, podișul Tibet este străbătut de lanțuri muntoase cu înălțime de 6.000-7.000 m și limitat de culmile semețe ale Munților Himalaya. Aceștia formează o adevărată barieră în calea maselor de aer umed ale musonilor, clima podișului Tibet fiind, în consecință, uscată și aspră, cu variații de temperatură intre -35 °C (iarna) și +10-15 °C (vara). Podișul Tibet este străbătut de numeroase ape, cu izvoare în ghețarii Himalayei, unele din ele reușind să străbată bariera munților și
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
de culmile semețe ale Munților Himalaya. Aceștia formează o adevărată barieră în calea maselor de aer umed ale musonilor, clima podișului Tibet fiind, în consecință, uscată și aspră, cu variații de temperatură intre -35 °C (iarna) și +10-15 °C (vara). Podișul Tibet este străbătut de numeroase ape, cu izvoare în ghețarii Himalayei, unele din ele reușind să străbată bariera munților și să se îndrepte spre ocean. Cel mai important fluviu este Tsangbo (Brahmaputra) care curge pe direcția V-E, constituind zona
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
direcția V-E, constituind zona cea mai importantă pentru economie și populație. Regiunea Autonomă Tibet (R.A.T.) sau provincia chineză Xizang este una dintre cele 5 regiuni autonome din China, fără ieșire la mare, fiind situată în sud-vestul Chinei și al podișului Qinghai-Tibet. Regiunea se învecinează la sud și vest cu Myanmar, India, Buthan, Sikkim și Nepal. R.A.T. se întinde pe o arie de 1,22 milioane de km², reprezentând 12,8% din suprafața totală a Chinei. În afară de R.A.T., Tibetul etnic și
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
sau de lanțurile muntoase orientale ) clima este mai blândă iar relieful este dominat de văi adânci și fertile, înconjurate de munți înalți. Tibetul se află la o altitudine medie de peste 4000 de metri și ocupă cea mai mare parte a podișului Qinghai-Tibet, fiind considerată „Acoperișul lumii”. Considerat „al treilea pol al globului pământesc” podișul (ce reprezintă, de fapt, fundul mării Thetis, secată în urmă cu 100 de milioane de ani) se caracterizează prin altitudine mare și clima friguroasă. Având o înălțime
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
de văi adânci și fertile, înconjurate de munți înalți. Tibetul se află la o altitudine medie de peste 4000 de metri și ocupă cea mai mare parte a podișului Qinghai-Tibet, fiind considerată „Acoperișul lumii”. Considerat „al treilea pol al globului pământesc” podișul (ce reprezintă, de fapt, fundul mării Thetis, secată în urmă cu 100 de milioane de ani) se caracterizează prin altitudine mare și clima friguroasă. Având o înălțime medie de peste 4000 m, podișul este străbătut de câteva lanțuri muntoase, precum Transhimalaya
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
lumii”. Considerat „al treilea pol al globului pământesc” podișul (ce reprezintă, de fapt, fundul mării Thetis, secată în urmă cu 100 de milioane de ani) se caracterizează prin altitudine mare și clima friguroasă. Având o înălțime medie de peste 4000 m, podișul este străbătut de câteva lanțuri muntoase, precum Transhimalaya și Nyenchenthangla - cu altitudini de peste 6000 m - și înconjurat de munți înalți. La sud, platoul tibetan este mărginit, pe o lungime de 2500 km, de arcul himalayan (care izolează Tibetul de subcontinentul
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
Aici se află, la 3658 m altitudine, capitala Tibetului, Lhasa, cunoscută prin templele buddhiste. În această vale și în unele zone mai joase se poate practica agricultura care poate asigura necesarul de cereale a populației locale. Partea de V a podișului este presărată cu numeroase lacuri, majoritatea sărate (cel mai mare Tengri Nur, 1800 km²). Vegetatia este adaptată la uscăciune (pilcuri de arbuști) și nu formează un înveliș continuu,nota dominantă fiind aceea a unui semideșert pietros. Dintre animale specifice este
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
expuse agenților atmosferici. Rocile aflate în prezent la suprafață erau în momentul formării catenei muntoase la baza sa (granitul de la Greci). Din punct de vedere geografic, intervalul de înălțimi în care sunt cantonați Munții Dobrogei duce la clasificarea lor ca podiș, acesta fiind situat între valea Dunării în vest și nord și Marea Neagră în est, constituind singura mare unitate extracarpatică, având aflorate cele mai vechi structuri geomorfologice din România. La suprafață, cele mai vechi roci sunt șisturile verzi proterozoice din Podișul
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
podiș, acesta fiind situat între valea Dunării în vest și nord și Marea Neagră în est, constituind singura mare unitate extracarpatică, având aflorate cele mai vechi structuri geomorfologice din România. La suprafață, cele mai vechi roci sunt șisturile verzi proterozoice din Podișul Casimcei, cu o vârstă de peste 600 milioane ani. În fundamentul Dobrogei de Sud există roci mai vechi, identificate în foraje și acoperite în prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice și neozoice, care au o vârstă mult mai mare (1,6
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
milioane ani. În fundamentul Dobrogei de Sud există roci mai vechi, identificate în foraje și acoperite în prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice și neozoice, care au o vârstă mult mai mare (1,6 miliarde ani). se prezintă ca un podiș relativ rigid, format pe roci vechi (șisturi verzi, granituri), depozite sedimentare mezozoice și neozoice, puternic erodat de acțiunea îndelungată a factorilor exogeni, cu un relief domol, ușor ondulat și cu altitudini relativ reduse (200-300m). Partea de nord este mai înaltă
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
de nord este mai înaltă, ajungând pe alocuri la 350-400 m dar și la 467 m în vârful cel mai înalt (Vf. Greci din Munții Măcinului). Partea de sud are sub 200 m (altitudinea maximă este de 204 m în Podișul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podișul Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un proces de subducție (în lungul unui plan Benioff) sub Carpații de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
alocuri la 350-400 m dar și la 467 m în vârful cel mai înalt (Vf. Greci din Munții Măcinului). Partea de sud are sub 200 m (altitudinea maximă este de 204 m în Podișul Deliorman). Din punct de vedere tectonic, Podișul Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord, microplaca Mării Negre aflată într-un proces de subducție (în lungul unui plan Benioff) sub Carpații de Curbură, iar în sud microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul Câmpiei Române și Dobrogea de Sud). Asociat acestora există
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafețe structurale adaptate ondulărilor largi ale formațiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există de asemenea, în nord (Munții Măcinului, Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentație (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare și sufoziune. Subdiviziunile principale ale Podișului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord și Podișul Dobrogei de Sud, despărțite de linia Hârșova-Capu Midia
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]