2,516 matches
-
mai scris proză (cu excepția ultimelor 50 de pagini din "Sertarul cu aplauze" pe care le-am scris în 1992). Mi-au apărut însă nenumărate reeditări și 45 de volume traduse în 24 de limbi. A.B. Așa cum se știe, sunteți poetă, dar și o mare luptătoare și apărătoare pentru drepturile omului. Cum a fost acest drum? Ce ați reușit să faceți? Am reușit să fac mult mai puțin decât am sperat că se poate face, dar asta nu înseamnă că, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
situație: odată ce din cel care a vrut să ajungă poet sau prozator nu a ieșit așa ceva, ieșirea din situație e să ajungă critic. Bineînțeles, există și excepții. Dar nu și o vocație sine qua non de critic... Astăzi, mulți scriitori poeți, prozatori sunt și critici. Sau au o conștiință critică acută, care o concurează eficient pe cea a ,,profesioniștilor" în domeniu. Pentru că scriitorul autentic este, trebuie să fie familiarizat cu criteriile valorii și valorizării, în chip mai general-teoretic zise ale axiologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cel puțin 10-15 din străinătate, astăzi dacă participă maximal 2-3 e foarte mult! Din acest punct de vedere anul 2014 a fost și pentru mine un an hotărâtor alăturându-mă în mod nefast celor pomeniți mai sus. A.B.Sunteți poet, eseist, traducător, în ce ipostaza va simțiți cel mai bine? Eu scriu fiindcă-mi face bine, traduc fiindcă nu mi-am pierdut încă toate iluziile. Nu pot spune în ce ipostază mă simt mai bine. Am început să scriu ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aflat într-o mai mare primejdie ca acum. Iar dacă Heidegger are dreptate că limba este Casa Ființei, atunci primejdia este și mai mare. Limba română devine tot mai vulgarizată, locul de perdiție prin pornografie, scatofilie, înjurătură și pseudo-divertisment. Tinerii poeți nu mai au minima inițiere în tainele versului, nu mai știu ce este un iamb, un dactil, un mesomacru, un endecasilab sau o celulă cretică. De aceea, când vin să le citesc încercările, primul meu sfat e să învețe limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
era, dacă bine îmi amintesc, poetul Alexandru Andrițoiu, iar în colegiul revistei mai erau prezenți Radu Enescu (pe care aveam să-l cunosc la amurgul vieții sale, pe un pat de spital al unei clinici clujene) și admirabilul critic și poet Gheorghe Grigurcu, ale cărui cronici și poezii le savuram încă de pe atunci. Citeam cu mare plăcere articolele lui Ovidiu Cotruș, la care aveam să-i urmăresc, ca student al Facultății de Filologie din Cluj, serialul dedicat operei lui Mateiu Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
periați, mai ales de către femei. Reciproca nu este valabilă. Însă, ținând cont de faptul că lor le lipsește o coastă și adesea chiar și o doagă, totul e sub control. O spun cu umor și cu sororitate. Am mulți prieteni poeți bărbați. Sunt oameni de bun gust, de finețe, generoși și dezlănțuiți, ca și noi, femeile-poete. Astăzi, dificultatea majoră este, pentru ambele genuri, căderea Poeziei, în general, de pe piedestalul adorației mulțimilor. Teama de a nu ne pierde nobila misiune ne unește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
una puteți să mi-o spuneți? Spre pildă, Giovanni Boccacio, primul și cel mai fidel biograf al lui Dante, pomenește despre visul pe care l-ar fi avut donna Bella, mama lui Dante, pe când îl purta în pântece pe viitorul poet: cuprinsă de somn, sub un laur înalt, lângă un izvor, se făcea că dă naștere copilului care, hrănindu-se cu fructele laurului, se transforma într-un magnific păun. Visul a fost interpretat în fel și chip de biografii lui Dante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prefațatorul a avut curajul să afirme că ar fi "cea mai importantă carte de sonete din ultimii cincizeci de ani". Tu crez? Eu am dreptul să mă și îndoiesc. A.B.Ce înseamnă Poezia? O, dragă Angela Baciu: tu, distinsă poetă, chiar știi ce înseamnă poezia? Eu, mărturisesc, nu știu. Știu doar că fără poezie m-aș fi sinucis demult. Când lovit de nedreptăți și încercări destule, când mi-au spart capul cu bățul cu verigă, în sfatul popular din Mărașu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă, are multe glasuri. Și zei, foarte mulți zei. Poetul se află într-o continuă și ascunsă de lume rugă în tăcere. Pentru poet, lucrarea în tăcere este anotimpul cel mai roditor. Iată, îmi amintesc de moto-ul care îmi deschide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să meargă. Eu îmi pierdeam vremea prin bucătărie, mai bine zis, prin paradis, unde patru doamne își etalau virtuțile cu zahăr ars. Mai țin minte șorțul cu floricele al celei de-a patra doamne, dacă primele trei par evidente. Era poetă. Asemeni mie, vara și-o petrecea, parțial, la Roman, prin casele boieroaicelor, pe atunci, cu mulți ani mai tinere decât vârsta mea de acum. Păstrez în memorie multe imagini cu doamna de la Iași, prietenă de familie, cred că rudă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi să poți orice. Dar cine poate orice pe lumea asta? Doar zeii! Eu unul nu am întâlnit și nu am văzut unul adevărat decât în Grecia. Și asta în secolul trecut! În uluitoarea luna mai! Poftim! A.B.Sunteți poet, critic și istoric literar, eseist și publicist. Unde va regăsiți mai bine? Ce domeniu vă aduce acea împlinire sufletească? Dacă dăm publicistică la o parte, pe care am practicat-o și încă o mai practic cu totul sporadic, funcție de starea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la unul dintre volumele din La Lilieci, text care mi-a mărturisit precipitat l-a impresionat până la lacrimi; descoperisem într-adevăr acolo, într-o poezie extrem de voalată, vocea din altă lume a mamei care vorbea copilului Marin Sorescu!). În casă poetului din stradă Grigore Alexandrescu din București, un adevărat muzeu decorat cu numeroase vase de ceramică, feronerie prețioasă, stampe de mare valoare, pictură și sculptură modernă, semnată de unii dintre cei mai mari artiști ai secolului XX (Corneliu Baba, Picabia, Kandiski
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
comunicației pe net care mi-a facilitat cunoașterea unui spectru larg de scrieri și tendințe cu care nu eram la curent. Am descoperit avangarda română, care a fost ținută ascunsă cu grijă de școală comunistă, am întâlnit publiciști și tineri poeți care m-au stimulat în a scrie. În total am trei cărți publicate ( ultima este o colaborare cu poeta Cristina Ștefan din Bacău) și nenumărate participări la reviste, ziare, antologii, etc. A.B.Pentru cei ce vă cunosc mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intelectuală, care mi-au dăruit, de fiecare dată când ne-am întîlnit, învățăminte unice despre viață și despre valoarea artei adevărate. Și, mai ales, încredere în drumul meu în viață, crezând mult în poezia mea și în destinul meu ca poetă. Le mulțumesc și pe această cale. A.B.Ați scris și publicat în diferite reviste, ziare, site-uri, ce impact au ele astăzi asupra iubitorilor de cultura și artă? Se mai citesc reviste literare? Da, am lucrat în presă, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
onorabil, îl poate sprijini să câștige onoruri, dar nu-l poate fixa, ca-ntr-un insectar, în tabloul valorilor adevărate. Au făcut astfel de concesii mulți critici, unii dintre ei cu totul respectabili. Elena Farago, bunăoară, a trecut drept o poetă stimabilă grație susținerii lui Lovinescu, care obișnuia să mai calce pe alături cu pana, dar în absolut n-a putut face mare lucru, fiindcă din șuvițele ei rebele n-a mai rămas azi decât o dulce amintire. Ea nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Panait Cerna, Lucian Predescu (Marea Neagră în poezia noastră populară,1929). Apare și o prescurtată versiune a Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu, scrisă în 1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și moartea), din Verlaine
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poate înțelege miturile și chiar să ne învețe și pe noi să le înțelegem. Dar asta o face în primul rând ca un cercetător. Căci autorul Nopții de Sânziene este opusul lui Partenie, care este în primul rând și exclusiv poet. El este cel mai important și mai productiv istoric contemporan al religiilor, iar ceea ce ne oferă acum este doar un mic intermezzo al producției sale, o deconectare de la solicitantul travaliu științific. Ce-i drept, o deconectare pe 640 de pagini
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a lui Gustav Rudler, unul din inspiratorii recunoscuți de către autor. La Călinescu, "nu istoria literară este totul, ci istoricul literar, și acesta trebuie să fie un om de o mare capacitate intelectuală". Poezia nu poate fi înțeleasă decît de criticii poeți, de unde "momentul esențial al activității critice este (...) sintetic și consistă în emoția imediată anticipată a verdictului (...) căreia apoi criticul îi dă o formă explicată prin mijloace care în ultimă analiză sînt indiferente...". El se întreabă retoric: "Care este atunci momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
veni cu ceva mai proaspăt, mai exotic... — Proaspăt, exotic, lasciv, îmi place... Avem tangouri, monsieur Ionel ? îl întreabă Pribeagu. S- auzim și noi cum sună unul din gura domnișorului Cristian. — Avem, n-avem, găsim ! Preluăm, adaptăm, nu ești dum- neata poet ? — Umorist mai degrabă, ca să fim corecți. Domnule, știi să compui versuri, nu ? îl ia tare Fernic. — Să nu vă mir, dar cum respir. — Asta-i tot ce ne trebuie, iar un pic de haz n-am auzit să strice nimănui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cotidiană. Liniile de demarcație sunt vii. Noi și ei. Războiul limbilor. Conflictul mentalităților. Duelul manualelor de istorie... La plecare, primim în dar din partea administrației muzeului câte un CD-ROM, Songs of Peace („Cântecele Păcii”), compuse după versurile lui Francis Ledwidge, tânăr poet și voluntar irlandez înrolat în armata britanică, mort la 31 iulie 1917, în luptele de lângă Ypres, într-unul din primele atacuri. CD-ul este dublat de o broșură cuprinzând biografia poetului-soldat, textele cântecelor imprimate și fotografiile muzicienilor implicați în realizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mâncarea e cam frustă, țărănească: salam, carne prăjită, varză murată pe post de garnitură, ceva legume la repezeală. Berea, la început, e bună (o marcă germană, Kaiser), apoi e adusă în vase de sticlă. Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a recomandat-o Thomas Wohlfahrt la începutul călătoriei. Mie nu mi se pare deloc așa. Amanda e destul de rigidă, țeapănă, ceea ce-ți surpă orice curiozitate. Recunosc că o antipatizez puțin după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se știe cu certitudine este că, la sosire, va trebui să ne cărăm singuri bagajele prin gara de trenuri. Și nu doar să le cărăm, dar să le și păzim... În compartiment ne vizitează Dmitry Golinko-Wolfson, un tânăr rus, ochelarist, poet și critic literar, care face parte din stafful de la Sankt-Petersburg. Vorbește engleză și germană (e un familiar al Centrului Goethe din oraș), iar cu noi, basarabenii, are plăcerea să vorbească în rusă. Ce aflu de la el nu e deloc îmbucurător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din 1995, membru al PEN Clubului rus, a publicat 14 cărți de versuri și eseuri, a obținut multe premii și, mă roagă să rețin, a locuit doi ani la Paris; Pavel Krusanov, prozator vizionar, admirator al lui Borges; Viktoria Popova, poetă, scrie în limba germană, a locuit mult timp la Viena; Serghei Zavyalov, poet și traducător din Horațiu... Adun un braț de cărți ale scriitorilor din Sankt-Petersburg și ne promitem să colaborăm și să ne traducem reciproc. A fost interesant până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch, în primul rând, originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat la scenă deschisă. Poeta letonă Amanda Aizpuriete, tradusă în Occident și obișnuită cu asemenea spectacole, mi se pare ușor intimidată și, ghinion, are și o mică problemă cu sonorizarea, cu microfonul. Andrei Bodiu, singurul dintre români implicat în program, se prezintă destul de bine... Citește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ani înainte și trecea prin ciurul a nenumărate foruri și cenzuri. Deși mi-a publicat romanul, la insistențele lui Geo Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității (după vreo zece ani, M. Preda, directorul Cărții Românești, unde-l avea adjunct pe Gafița, cu care era prieten, mi-a arătat o notă informativă a acestuia față de unele „foruri”, în care se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]