2,252 matches
-
practicată nu în vederea unui singur avantaj, ci a mai multora (căci ea are în vedere educația și purgația ce înțelegem noi prin purgație? Pentru moment, luăm acest termen în sensul său general, dar vom vorbi despre el mai clar în Poetica noastră în al treilea rând ea îi servește vieții drept timp liber petrecut în mod nobil și, în sfârșit, ea este utilă destinderii și odihnei după un efort susținut." Cum muzica este o imitație a emoțiilor sufletului, ea exercită un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înfruntări violente dintre personaje, nici complet bune nici complet rele, unite prin relații de alianță. Pateticul este maxim când eroul ignoră pentru un timp identitatea celui împotriva căruia acționează. Oedip Rege, pe care Aristotel o citează de zece ori în Poetica, realizează acest model ideal. O puternică emoție se naște aici din lovitura de teatru care, dezvăluind identitățile, revelă existența unei relații de alianță între personaje care, ignorând-o, au transgresat interdicțiile. Din cauza acestei preferințe net afirmate de Aristotel pentru Oedip
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest lucru, că o piesă conformă, în scris, canoanelor ideale, nu-l impresionează obligatoriu pe spectator. Aristotel pare, pe de altă parte, să disprețuiască arta scenei, care nu este, pentru el, decât o afacere de regie. Nu există nicăieri, în Poetica, o analiză a jocului actorului. Teatrul de text își ajunge lui însuși, fără să mai aibă nevoie să recurgă la artificiile reprezentației. "Cât despre spectacol, care exercită cea mai mare seducție, este în totalitate străin artei și nu are nimic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorului. Teatrul de text își ajunge lui însuși, fără să mai aibă nevoie să recurgă la artificiile reprezentației. "Cât despre spectacol, care exercită cea mai mare seducție, este în totalitate străin artei și nu are nimic de-a face cu poetica, căci tragedia își realizează finalitatea chiar fără concurs și fără actori. Mai mult, pentru execuția tehnică a spectacolului, arta fabricantului de accesorii este mai hotărâtoare decât cea a poeților." (cap. 6) Dacă cele două emoții tragice principale, mila și teama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reacționează ca spectator. Oscilând între aceste două poziții, el se situează în inima fenomenului teatral, a cărui complexitate rezidă în introducerea în joc a unui text. Teoreticienii care îi vor urma vor prefera, ca și el, când textul, când spectacolul. Poetica este textul fondator al dramaturgiei occidentale. Toți teoreticienii se referă la ea, explicit sau nu. Teatrul umanist, în Italia, apoi în Franța, teatrul clasic francez s-au născut dintr-o recitire atentă a lui Aristotel, chiar când autorii îl plagiază
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umanism la clasicism Umaniștii, chiar dacă piesele lor, care nu mai sunt jucate în zilele noastre, nu au trecut proba timpului, au pregătit calea clasicismului prin cugetările lor asupra artei scenei. Ei nu au încetat să recitească, cu entuziasmul oamenilor Renașterii, poeticile lui Horațiu și Aristotel pe care Evul Mediu le uitase în parte. Doctrina clasică, care se elaborează, în principal de la 1630 la 1660, nu s-ar fi putut naște fără ei. 1.1. O nouă lectură a lui Horațiu și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prima mea încercare, și ea nu are cum să fie în conformitate cu Regulile, pentru că pe atunci nu știam că acestea ar fi existat." La Mesnardière (1610-1663), care se situează în mișcarea lui Chapelain și a lui Mairet, își publică în 1639 Poetica, lucrare care vrea să fie un manifest al regulilor dramaturgiei clasice. François Hédelin d'Aubignac (1604-1676), la cererea lui Richelieu, scrie, în 1640, Practica teatrului (Pratique du théâtre) la care lucrează până în 1657, data publicării ei. Este o operă destinată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Scrisoarea către abatele de Pure din 25 august 1660, astfel: "cred că după toate astea, nu mai există nicio chestiune importantă de scormonit și că ceea ce rămâne nu este decât broderie pe care o pot alipi acolo retorica, morala și poetica." Acestea ar fi fost fără îndoială chestiunile tratate în cel de-al patrulea Discurs anunțat de Corneille, dar pe care nu a avut vreodată timp să-l scrie. 2.2. Artele subsidiare: morala și retorica Nu pentru că ar disprețui arta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diferă totuși de cea a lui Aristotel, pentru că el declară că un subiect "adevărat" nu ar trebui adus pe o scenă de teatru dacă nu este dotat cu verosimilitate. Acesta este și punctul de vedere al lui La Mesnardière în Poetica, din 1639, în capitolul V: "Chiar dacă adevărul este demn de iubit pretutindeni, verosimilul este totuși mai important decât el; iar lucrul fals care este verosimil trebuie să fie mai prețuit decât adevărul straniu, miraculos și de necrezut. " Acesta va fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil să stârnească compasiunea". Corneille pare să reia și el, textual, cuvintele lui Aristotel despre catharsis în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două lucruri: unul, că ea stârnește mila și teama, celălalt, că prin intermediul lor ea purifică de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
patetic epurat prin discurs. Decât să fie arătat actul de violență, mai bine să fie povestit. Din cauza acestei schimbări a gustului din epoca clasică, ceea ce era funest în deznodământ nu mai apare ca o trăsătură pertinentă a tragediei. Vossius, în Poetica sa latină, din 1647, contestă punctul de vedere aristotelic, revăzut și corectat de Scaliger, în acești termeni: "Julius Scaliger, în Poetica sa (1561), cartea I, cap. 6, definește tragedia drept ilustrarea unui scop ilustru, cu deznodământ nefericit, scrisă într-un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din epoca clasică, ceea ce era funest în deznodământ nu mai apare ca o trăsătură pertinentă a tragediei. Vossius, în Poetica sa latină, din 1647, contestă punctul de vedere aristotelic, revăzut și corectat de Scaliger, în acești termeni: "Julius Scaliger, în Poetica sa (1561), cartea I, cap. 6, definește tragedia drept ilustrarea unui scop ilustru, cu deznodământ nefericit, scrisă într-un stil serios și în versuri. Nu pot să-l aprob când cere un deznodământ nefericit. Cu siguranță astfel se întâmplă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
refugiază în spatele autorității lui Aristotel și a lui Horațiu, care nu au decis o asemenea regulă, pentru a se reabilita în fața detractorilor săi care îi reproșează o asemenea iregularitate. În ceea ce mă privește, adaugă el puțin mai încolo, negăsind în Poetica lui Aristotel, nici în cea a lui Horațiu preceptul clar, absolut și rațional al viguroasei unități de loc, mi-am făcut o plăcere să mă comformez lui ori de câte ori am crezut subiectul meu susceptibil; dar nu am sacrificat niciodată o comedie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1918 1921 1925 1926 1927 1929 1930 1938 1941 1946 1947 1948 1949 1952 1953 1955 1958 1962 1966 1968 1969 1970 1973 1973-1980 1974 1974-1984 1975 1976 1977 1980 1982 1989 1991 Platon, Republica (cărțile III și X) Aristotel, Poetica Horațiu, Epistolă către Pisoni Quintilian, Instituția oratorică Tertulian, Despre spectacole Sf. Augustin, Confesiuni (cărțile III și VI) Traducerea în latină a Poeticii lui Aristotel Publicarea în greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
greacă a Poeticii lui Aristotel Traducerea franceză a Epistolei către Pisoni de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello Du Bellay, Apărarea și ilustrarea limbii franceze Ediția comentată a Poeticii de către Maggi Peletier du Mans, Arta poetică Scaliger, Poetica (în latină) Grévin, Scurt discurs pentru înțelegerea acestui teatru Castelvetro, Poetica d'Aristotele vulgarizzata La Taille, Despre arta tragediei Vauquelin de La Fresnaye, Arta poetică Lope de Vega, Noua artă de a scrie comedii Heinsius, Poetica (în latină) Chapelain, Prefață la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de către Peletier du Mans Ediția comentată a Poeticii de către Robortello Du Bellay, Apărarea și ilustrarea limbii franceze Ediția comentată a Poeticii de către Maggi Peletier du Mans, Arta poetică Scaliger, Poetica (în latină) Grévin, Scurt discurs pentru înțelegerea acestui teatru Castelvetro, Poetica d'Aristotele vulgarizzata La Taille, Despre arta tragediei Vauquelin de La Fresnaye, Arta poetică Lope de Vega, Noua artă de a scrie comedii Heinsius, Poetica (în latină) Chapelain, Prefață la Adonis de Marino Ogier, Prefață către Cititor la Tyr și Sidon
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
du Mans, Arta poetică Scaliger, Poetica (în latină) Grévin, Scurt discurs pentru înțelegerea acestui teatru Castelvetro, Poetica d'Aristotele vulgarizzata La Taille, Despre arta tragediei Vauquelin de La Fresnaye, Arta poetică Lope de Vega, Noua artă de a scrie comedii Heinsius, Poetica (în latină) Chapelain, Prefață la Adonis de Marino Ogier, Prefață către Cititor la Tyr și Sidon de Jean de Schélandre Chapelain, Scrisoare despre cele douăzeci și patru de ore Mairet, Prefață la Silvanire Chapelain, Despre poezia reprezentativă Scudéry, Observații despre Cidul Discurs
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre cele douăzeci și patru de ore Mairet, Prefață la Silvanire Chapelain, Despre poezia reprezentativă Scudéry, Observații despre Cidul Discurs către Cliton asupra Observațiilor despre Cidul Chapelain, Sentimentele Academiei franceze cu privire la tragicomedia Cidul Sarasin, Discurs despre tragedie Scudéry, Apologia teatrului La Mesnardière, Poetica Vossius, Poetica (în latină) Corneille, Scrisoare cu dedicație la Don Sancho d'Aragon D'Aubignac, Practica teatrului Corneille, Discurs despre utilitatea și părțile poemului dramatic Discurs despre tragedie și mijloacele de a o trata în funcție de neverosimil și necesar Discurs despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
douăzeci și patru de ore Mairet, Prefață la Silvanire Chapelain, Despre poezia reprezentativă Scudéry, Observații despre Cidul Discurs către Cliton asupra Observațiilor despre Cidul Chapelain, Sentimentele Academiei franceze cu privire la tragicomedia Cidul Sarasin, Discurs despre tragedie Scudéry, Apologia teatrului La Mesnardière, Poetica Vossius, Poetica (în latină) Corneille, Scrisoare cu dedicație la Don Sancho d'Aragon D'Aubignac, Practica teatrului Corneille, Discurs despre utilitatea și părțile poemului dramatic Discurs despre tragedie și mijloacele de a o trata în funcție de neverosimil și necesar Discurs despre cele trei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Școala femeilor D'Aubignac, Disertație despre poemul dramatic Nicole, Tratat despre comedie Racine, Prefață la Andromaca Racine, Prima Prefață la Britannicus Prima traducere în franceză a Poeticii lui Aristotel Racine, Prefața la Bérénice Boileau, Arta poetică Rapin, Reflecții despre Poetica lui Aristotel și despre lucrările vechi și moderne Racine, A doua Prefață la Britannicus Racine, Prefață la Fedra Bossuet, Maxime și reflecții despre comedie Houdar de la Motte, Discurs despre Homer Du Bos, Reflecții critice despre comedie, pictură și muzică Houdar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu 1 Înțelegem termenul în sensul său larg, adică cele trei decenii care pregătesc revoluția de la 1789, și cele trei mari mișcări insurecționale care o prelungesc, 1830, 1848, 1870. 1 Roselyne Dupont-Roc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu 1 Înțelegem termenul în sensul său larg, adică cele trei decenii care pregătesc revoluția de la 1789, și cele trei mari mișcări insurecționale care o prelungesc, 1830, 1848, 1870. 1 Roselyne Dupont-Roc și Jean Lallot au propus
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-a citit direct pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii ei. 4 Jean de la Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea totdeauna probleme. O dată s-a recurs la un condamnat la moarte pentru a juca rolul lui Christos
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]