4,565 matches
-
operei sale. Chiar de la primele romane A Pale View of the Hills/O vedere palidă a colinelor (1982) și An Artist of the Floating World/Un artist al lumii plutitoare (1986) -, prozatorul (considerat un reprezentant important al melanjului cultural între postmodernism și postcolonialism, ivit în Marea Britanie spre sfîrșitul veacului trecut) pare preocupat de alienarea individului postbelic (aflat fie în postura de expatriat izolat și marginalizat în civilizația de adopție, fie în aceea de inadaptat social, eșuat în compromisuri sau erori) și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în excursurile sale ficționalizatoare, dimensiune ludică așteptată să supraviețuiască la sfîrșitul lecturii. În The Modern American Novel, Malcolm Bradbury face un comentariu extrem de elocvent vizavi de această preocupare a lui Doctorow. Criticul o vede ca pe o problemă ideologică a postmodernismului timpuriu. 1973 este anul cînd iese pe piața de carte faimoasa (astăzi) Metahistory a lui Hayden White, un fel manifest al postmodernității, deopo trivă pentru literați și istorici. White crede că istoriografia și literatura au aceleași legi de narativitate, suprapunîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
profil mentalist (identitar) al Americii, ridicate, în mod similar, din istorii "mari" și "mici". Intersecția lor devine locul geometric al unui "spirit național" și, de aceea, nu găsesc eronată opinia critică după care Doctorow rămîne un scriitor al americanității, în postmodernism, precum Steinbeck în modernism ori Melville în romantism. Miza artistică absolută din Ragtime trebuie căutată în primul rînd la acest nivel de construcție epică. Nu aș vrea să închei însă fără a elogia excelenta versiune românească oferită de doamna Antoaneta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doctoral desfășurat de către sussemnat la Universitatea Arizona în prima jumătate a deceniului trecut. Se ivi, la vremea respectivă, posibilitatea predării unui seminar de scurtă durată (patru întîlniri) "Saul Bellow", la "sophomores" cu "principal" pe literatură americană. Titularul cursului mare (American Postmodernism) insista ca eu să țin orele în cauză, întrucît avea senzația că în postură de român aș fi putut oferi detalii (istorice) extraordinare despre contextul în care fusese plasată cartea The Dean's December/Iarna decanului (aristocrația roșie, cutremurul din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deplin justificată. Donna Tartt, aidoma lui Procopiu, a scris o poveste plină de semnificații oricînd și oriunde. Bibliografie Donna Tartt. Istoria secretă. Traducere din limba engleză și note de Magda Groza. Iași: Polirom, Col. "Biblio teca Polirom. Proză XX", 2005. Postmodernismul american: generația următoare Deși unii comentatori vorbesc despre o "moarte" a postmodernismului american prin revenirea romanului recent la epic și la viziunea narativă integratoare -, în realitate, aș îndrăzni să presupun, nu asistăm acum decît la remodelarea vechilor structuri moștenite de la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de semnificații oricînd și oriunde. Bibliografie Donna Tartt. Istoria secretă. Traducere din limba engleză și note de Magda Groza. Iași: Polirom, Col. "Biblio teca Polirom. Proză XX", 2005. Postmodernismul american: generația următoare Deși unii comentatori vorbesc despre o "moarte" a postmodernismului american prin revenirea romanului recent la epic și la viziunea narativă integratoare -, în realitate, aș îndrăzni să presupun, nu asistăm acum decît la remodelarea vechilor structuri moștenite de la Barth sau Hassan și la reconsiderarea funcțiilor esențiale ale ficțiunii. Reabilitarea fenomenalității
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
teme. Ideologic, cele două opere rediscută funcțiile romanului, așa cum au fost ele încetățenite în ultimele decenii de dezvoltare a prozei, propunînd noi modele artistice (epicul, în variantă de axă a construcției, rămîne doar unul dintre ele!). Nu vizualizăm aici "abandonul postmodernismului", ci, paradoxal, "reanimarea" lui. O reanimare absolut necesară după climax-ul epuizant, atins de romanul postmodern în anii optzeci. Bibliografie Jeffrey Eugenides Middlesex. Traducere și note de Alexandra Coliban-Petre. Col. "Biblioteca Plirom". Iași: Polirom, 2005. Jonathan Franzen Corecții. Traducere și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
singure cărți ori prin intermediul unei întîlniri întîmplătoare."). Totodată, frapează faptul că Eugenides a putut reține atenția tuturor, pentru un timp îndelungat, doar cu un singur volum. Ca și Donna Tartt (o altă reprezentantă de seamă a acestei fascinante promoții a postmodernismului american tîrziu), după succesul ei imens cu The Secret History/Istoria secretă, scriitorul nu mai publică nimic altceva odată ieșit pe piață cu The Virgin Suicides vreme de aproape un deceniu. În 2002, el va tipări cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și surorile sale ar fi încercat, în anumite momente din copilărie și adolescență, să se sinucidă. Scriitorul preia strania imagine (a unei sinucideri infantile colective, în interiorul aceleiași familii) și o transformă într-un veritabil epic de mistere, ivit în plin postmodernism. Romanul își derulează enigma pe două falii cumva distincte de construcție. Pe de o parte, avem, așa-zicînd, un "obiect narativ", ilustrat de povestea ca atare, bizară și terifiantă, a fetelor Lisbon, crescute într-o familie retrasă, din suburbia americană a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de vag cunoscut printre admiratorii săi literari!), fiind totodată unul dintre cei mai apreciați romancieri ai generației postmodernismului tîrziu, din Marea Britanie, distins cu nenumărate premii naționale și internaționale, în douăzeci de ani de activitate publicistică. În plus, autorul (născut în 1961, la Birmingham) a dovedit înclinații serioase pentru literatură, nu doar în varianta sa așa-zicînd "artistică", ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a beneficiat de o educație umanistă (anglofonă și francofonă) de primă mînă (atît liceală, cît și universitară!), Dalia Sofer nu poate fi încadrată ușor în profilul cultural al noii generații de romancieri americani și nici măcar în tiparul mai complex al postmodernismului tîrziu. Specifici tatea sa să-i spunem "estetică" derivă din tematica menționatului debut epic, tematică nu doar insolită, din perspectivă artistică, ci și provocatoare, prin substratul istoric și mentalist pe care-l implică. Sofer provine dintr-o familie evreiască iraniană
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
drum al nopții către zi 176 Fantasmele unui expatriat 182 Une génération perdue 187 Învățăturile unui curs american sau cum am descoperit un mare scriitor 192 Literatura "texistenței" 199 Istorii secrete. De la Procopiu din Cezareea la Donna din Mississippi 205 Postmodernismul american: generația următoare 212 Misterele suburbiilor. O poveste din Detroit 222 Viața lui Holden Caulfield așa cum (ar fi) fost 230 Istoriograful Drakul 236 Despre profesorat 246 Doris Lessing: între social și psihologic 253 Sîmbăta învingătorului 259 Experimentele postmodernității 267 Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care autoarea și-l asumă conștient. O triplă perspectivă își desfășoară valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu neomodernismul și postmodernismul spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament al formei, ocupând un loc central în neomodernismul românesc postbelic. Această triplă structură a lucrării a presupus stabilirea unei relații hermeneutice atent argumentată între problematica actuală a deconstrucției, conturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideatică. Generație etică și estetică totodată, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, Generația '60 este atașată curentului neomodernist, recunoscut drept curent de tranziție între două mari paradigme: modernismul și postmodernismul. Având șansa de a uza atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează încă din modernitate, și anume afectul, s-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
parte a acestui capitol, o prezentare a ideii de deconstrucție, pornind de la definiție, istoric, clasificare, ipoteze, și continuând cu urmărirea fenomenului pe mai multe sectoare culturale, în capitole precum: Conceptul de deconstrucție, Deconstrucția ca reconstrucție, Deconstrucție și deconstructivism, Deconstructivism și postmodernism. Al doilea capitol, intitulat Neomodernismul și Generația '60, constituind al doilea obiectiv al studiului de față, conține o prezentare detaliată a acestuia, din perspectiva studiilor de istorie și de critică literară, având-o pe Ana Blandiana, ca autoare de referință
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în orice fel de gândire. Această permanentă procesualitate pune în centru limbajul și, deși se bazează pe o critică radicală a textului, nu demolează centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se bazează pe o critică radicală a textului, nu demolează centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, în anii 1985-1989, când autoarea începe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, în anii 1985-1989, când autoarea începe să proiecteze o carte fără șanse de publicare, o carte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul derridian, de etapa de început a postmodernismului, asimilată de către neomodernism: "Ipotezele Ioanei Em. Petrescu asupra începutului postmodernismului au drept punct de reper postmodernismul deconstrucției și, în primul rând, al filosofiei lui Derrida, citită, și aceasta, dintr-o perspectivă mai puțin obișnuită, în anii 1985-1989, când autoarea începe să proiecteze o carte fără șanse de publicare, o carte despre deconstrucția descoperită de ea în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică"73. Pornind de la această teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest curent, din modernism, și, implicit, ce a transmis postmodernismului. Teoria propusă de Hillis Miller, cum că deconstructivismul preia studiul central al limbajului, de la structuraliștii europeni, menținută, ulterior, și de poststructuraliși, este susținută de o explicație argumentată a acestuia, despre care, la noi, va discuta și Mircea V. Ciobanu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar de discursurile care le descriu. Esențial în investigarea unui text este, de exemplu, "ademenirea la suprafață a forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
text este, de exemplu, "ademenirea la suprafață a forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2.4. Deconstructivism și postmodernism Cu privire la înțelegerea mai profundă a legăturii dintre deconstructivism și postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
postmodernism, considerăm esențială o prezentare succintă a fenomenului postmodernist în literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]