3,550 matches
-
să ne lase În gară. Nu-l grăbim, o luăm Încet. Pe poteca ce merge Înainte, drept, pe lîngă calea ferată, pînă cînd se transformă Într-un fir care tremură ca o halucinație În soarele de mai. Undeva pe firul potecii tremură altă halucinație: cîinele cafeniu cu ochi bicolori, urmărindu-ne tăcut cum ne consumăm tinerețea, de pe un mal Înalt de pămînt, Îmbrăcat În maci și romaniță. — Ai Înțeles? Tu ce credeai, că-l faci pe colonel cu hîrtia aia și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase sau, pe alocuri, dădeau la iveală un pământ brun, acoperit cu mușchi. Lui Pearl îi plăceau plantele și pomii și se bucura acum de ele, atât cât se poate bucura o ființă care se simte extrem de nefericită. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca un far. — Ei bine...? întrebă John Robert. — Fetei i-ați spus? Tom se străduia din nou să-și ațintească privirile pe fața mare a lui John Robert, care acum părea suspendată deasupra încăperii, ca o stâncă proiectată deasupra unei poteci. Avea impresia ca John Robert devenea din ce în ce mai mare. Curând avea să ajungă cât Polifem. Nu, se înțelege că nu, răspunse filozoful, ca și cum ar fi fost lucrul cel mai evident. Și de ce nu? Când noi doi o să ne punem de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără o haină pe umeri, fără pălărie. Alergă printre copacii din dumbravă, acolo unde sălășluia vulpița, și își lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert trecuse pe lângă garaj și o luase pe poteca de lângă casă înspre poarta din față de la Belmont. Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă. Sus, în salonul cald, iluminat, din casa Belmont, îndărătul draperiilor împreunate, Alex deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea printre copaci. Auzi poarta din spate trântindu-se și taxiul demarând. Mai rămase un timp locului. Pe urmă se reîntoarse în casă. Când își plimbă privirea prin holul frumos și îngrijit, scăldat în lumină, scoase al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și pe lângă garaj și, înălțându-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar, nevoia de a o vedea pe Hattie devenise acum colosal de importantă, ambiguă, imprevizibilă, primejdioasă, de parcă ar fi fost în joc un lucru de o însemnătate covârșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în acea seară pe acolo, dar cumplitul său rânjet de durere nu se întâmplă să frapeze pe nimeni și nimănui nu i se păru a fi o expresie neobișnuită la el. Și nimeni nu se apropie de el. Când coborî poteca ierboasă de pe scurtătură, George observă florile care creșteau pe taluz: degețel roșu, tătăneasă albă, ospățel, măzăriche liliachie, foarte fin vărgată. Își spuse: „Asta este ziua cea dintâi, ceasul dintâi al unei lumi noi, în care toate lucrurile vor arăta altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai ucis tu, nu ești un asasin, nu ești! Cu ajutorul preotului, George izbuti să se ridice, foarte încet, în picioare. Era limpede că își pierduse vederea. Se clătină pe picioare, întinzându-și ambele mâini. Sprijinit de preot, se târî până la potecă. Se înserase, cerul de amurg căpătase o nuanță verzui-întunecată. Când porniră să înainteze, foarte încet, braț la braț, părintele Bernard îl întrebă: — Unde te duc? — Du-mă acasă, în Druidsdale. S-a întors Stella. Ce s-a întâmplat mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dorm. Imi pun rucsacul în ordine și în câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15 km este un continuu urcuș și coborâș pe potecă de munte, cu peisaje foarte frumoase. Imi priește foarte mult aerul proaspăt al dimineții. In drum se poate vizita mănăstirea Grandmont, la 3 km sud de Lodève. In departamentul Hérault din provincia Provence, acest priorat este cel mai renumit, alături de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
adulmece mult dincolo de ceea ce văd ochii lor. Dar din reveria mea mă trezesc stropii reci și repezi ai ploii purtate de vântul rece ce-mi șfichiuiește fața. Imbrac repede pelerina de ploaie, acoper și rucsacul și-mi continui drumul pe potecă, printr-o ploaie incredibil de rece pentru acest timp al anului. In scurt timp, devine atât de violentă, încât mă constrânge să mă retrag la primul refugiu ce-l întâlnesc și care este deja înțesat de pelerini. Dar mai bine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ceva ce nu voi uita vreodată, iar acest motiv m-a împiedicat să cheltui banii la restaurant. Drumul este atât de frumos, pe lângă râul Agua, iar de partea cealaltă este șoseaua care merge spre Pamplona. Urci și cobori mereu pe poteci, sau drumuri înguste pietruite, bine marcate, încât este imposibil să te rătăcești. Vremea este excelentă, nu mai plouă, dar nici prea cald nu este, numai bine pentru mers. Soarele când se ascunde după nori, când te mângâie cu razele lui
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai puteai desluși o cărare ce cobora domol către oraș. Și drumul pe care el mergea nu mai era Bulevardul Regina Elisabeta, ci un drumeag în plin soare, de-a lungul coastei dealului, abia cu puțin mai lat decât o potecă de munte. Mergea încrezător că mai devreme sau mai târziu avea să dea peste punctul de întâlnire cu cărarea de pe celălalt versant ca să se poată întoarce în oraș. Își întorcea privirea spre dreapta și, la un pas distanță, mai jos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sale. Publicul nici măcar n-a căutat să înțeleagă opera, ceea ce-l irită sînt aparențele generale și exterioare. Originalitatea, iată marea sperietoare. Fără voia noastră sîntem mai mult sau mai puțin niște animale rutiniere, care se încăpățînează să treacă pe aceeași potecă pe care am mai trecut. Și orice drum nou ne înspăimîntă"23. Zece ani mai tîrziu, cu ocazia Expozițiilor anuale organizate la Paris, Zola realizează un nou "profil" al publicului de muzeu: "Se poate calcula că în perioada în care
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
veci tot norocul vieții tale, daca nu assculți, daca esti traficant sau chiar consumator de droguri. Cand consumi droguri ești cel mai fericit om de pe pământ dar, mai tarziu vei plânge în neștire că nu e leac alinător pe înfioratele poteci, ci este doar ură care devine sora cu fericirea. Te hipnotizează, mintea o ia razna, vezi lucruri nevăzute, hoți nevăzuți te fură. Încercând să te oprești iei doze duble din ”fericirea” ce o găsești în droguri. Aceste substanșe sunt paianjeni
Jocuri periculoase. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agăinoaei Magda, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1964]
-
un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând, conform îndemnului christic, cărarea strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică a gesturilor, a pașilor, cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar și cu acuitatea simțurilor venind dinspre simbolism, Viorel Dinescu creează o arhitectonică prin care exprimă negarea ori, cel puțin, o atenuare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cunoaștere și de autocunoaștere: iarba (Brocarturi fără capăt cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rostogolește dincolo de coama pădurii, anunțându-și apropiatul apus... Iată-mă-s și la cotitura drumului, unde mă așteaptă stejarul. Vechiul meu prieten din preajma mănăstirii. Până aici ajung adeseori în plimbările mele de seară... Iaca și trunchiul de copac așezat lângă potecă, unde am poposit de atâtea ori cu bătrânul. De aici pornește cărarea ce duce la iazul din vale, malul căruia mi-a fost și sper să-mi fie încă loc potrivit pentru studiile mele privind străvechea cetate a Iașilor... Poteca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
potecă, unde am poposit de atâtea ori cu bătrânul. De aici pornește cărarea ce duce la iazul din vale, malul căruia mi-a fost și sper să-mi fie încă loc potrivit pentru studiile mele privind străvechea cetate a Iașilor... Poteca aceasta trece pe la poarta grădinii călugărului, care adăpostește multe minunății. În cele din urmă, am ajuns în capătul cărării ce nu se oprește decât în pragul chiliilor, unde voi avea și eu adăpost pentru o vreme... Ajuns aici, inima a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
departe, fără a avea o țintă anume, chiar dacă nu-și găsise tovarăș de drum. Ca să poată găsi mai ușor drumul spre casă, rupe o crenguță uscată, din timp în timp și- i dă drumul jos ca semn de recunoaștere a potecii. În fața lui, la câțiva pași, se găsea o stâncă mare de piatră acoperită cu mușchi: - Acesta este locul potrivit pentru odihnă, zise Pălăriosul. Se așeză comod pe stâncă, scoase legăturica unde pusese de acasă două bucăți de pâine și începu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
în sufletul puiului de om sentimentul de milă pentru vietatea necuvântătoare și de responsabilitate pentru viața planetei. Autoarea deapănă firul povestirilor într-un spațiu mioritic, de legendă, răcorit de umbra codrului, el însuși născocitor de fantasme și află cu măiestrie poteca ce va duce în final spre luminișul înțelegerii și satisfacerii nevoii de a ști a copilului. Pe lângă atâtea traduceri din literatura destinată celor mici, mai mult sau mai puțin reușită, Povestirile ... cu tâlc! irump dintr-o realitate autohtonă și aduc
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
există, că ea nu e decât nălucirea unei minți rătăcite. Vă înșelați, domnilor, dați-mi voie să vă spun de acum. Asemenea gări există. E plină lumea de ele. Stau cu ochii îndreptați spre pădure și-mi aduc aminte. Văd poteca pe care am mers în viață. Uneori am dorit din toată inima să găsesc drumul pe care mergea toată lumea. Nu e plăcut să fii singur pe o potecă. N-am găsit însă drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ele. Stau cu ochii îndreptați spre pădure și-mi aduc aminte. Văd poteca pe care am mers în viață. Uneori am dorit din toată inima să găsesc drumul pe care mergea toată lumea. Nu e plăcut să fii singur pe o potecă. N-am găsit însă drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce? Primul țipăt mai strident pe care l-am auzit a făcut gol în jurul meu. Al doilea, o să ajung și la el, m-a lăsat singur aici. Acum, scormonind
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și-mi aduc aminte. Văd poteca pe care am mers în viață. Uneori am dorit din toată inima să găsesc drumul pe care mergea toată lumea. Nu e plăcut să fii singur pe o potecă. N-am găsit însă drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce? Primul țipăt mai strident pe care l-am auzit a făcut gol în jurul meu. Al doilea, o să ajung și la el, m-a lăsat singur aici. Acum, scormonind prin amintiri, ating mereu puncte dureroase. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]