2,352 matches
-
firească a unor valuri tsunami de peste 15 metri care s-au adăugat peste calamitatea cutremurului, cu un grav accident la centrala atomică de la Fukushima. După primele imagini pe care le prezintă televiziunea, apar aspecte apocaliptice ale sfârșitului lumii, în care potopul biblic pare o nimica toată pe lângă dezastrele combinate ale cutremurului și valurilor uriașe care au inundat o parte a teritoriului japonez. Un oraș cu 27.000 de locuitori este spulberat de valuri. Mașini, case, ambarcațiuni și chiar nave cu tonaj
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
milimetri. Ploua în continuare, ca și cum întregul univers se storcea asiduu și se transforma în picături mari de apă, intenționând să înece pentru totdeauna pământul. Dacă spuneai doar rupere de nori, nu reușeai să oferi nici pe departe adevărata imagine a potopului modern. Peste drum de casa sa - chiar se miră că încă nu se transformase în barcă -, Land Roverul negru părea înfipt în decor de pe la începuturile lumii. Și dădea senzația că acolo avea să rămână și după sfârșitul aceleiași lumi. - Despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un potop de gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de viață notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui fals anotimp, când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
anume în vremuri de strîmtorare. 26. După aceste șaizeci și două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea și sfîntul Locaș, și sfîrșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărît că războiul va ține pînă la sfîrșit și împreună cu el și pustiirile. 27. El va face un legămînt trainic cu mulți, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa și darul de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
trimite dumnealui știre, n-aveți grijă! Nadina, nemulțumită totuși cu soluțiile acestea, deși trebuia să le recunoască cuminți, zise deodată cu o candoare, parcă acum s-ar fi deșteptat: ― Atunci de ce am mai venit? Dacă era să aștept să treacă potopul, cum îmi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat încoace? ― Să nu vă pară rău, coniță! o liniști Platamonu. Ați făcut o plimbare frumoasă și veți face și o afacere bună cu ajutorul lui Dumnezeu! Convorbirea se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
potriveau... În sfârșit, apăru arendașul cu toată familia, nevastă și copii, îmbondoriți și fiecare cu câte o cutie sau un pachețel în mână. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lor, cu capul gol, ascultând respectuos potopul de instrucții. În vreme ce doamna Buruiană și copiii se instalau în trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred că ne-am înțeles?... Să ai grijă de toate și să nu cumva să-mi lași casa singură, să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văd de necazurile mele și nu mă bag, nu mă amestec! se feri bătrânul Lupu. D-astea am mai pomenit eu că-s cu părul alb. Tot așa, c-o fi și c-o drege s-a venit pe urmă potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine! În sufrageria conacului de la Vlăduța, o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. Era întîia oară, căci numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, deci, și Nadina, despre care a vorbit aseară mereu la Gogu Ionescu. ― Domnule Roșu, te rog mult, zise deodată tânărul Herdelea, din Argeș ai vreo informație gravă? ― Încă nu, răspunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit și Argeșul de potop, dacă bântuie în Teleorman, adică în vecini. Ei, ce vrei? întrebași din cauza amicului tău? De, e periclitat foarte serios, deși nu se poate ști. Depinde mult și de capriciul sorții. În orice caz, fiindcă te interesează mai de aproape chestia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă nimeni nu mai îndrăzni să deschidă gura. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceafă, cu burta în afară, tăifăsuia iar din prag cu oamenii care treceau pe uliță. Primarul Ion Pravilă se abătea mai des să tragă câte o țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-"până pe la anul 600, așezările slave, nici acelea prea vechi, sunt pe malul stâng al Dunării" (Iorga). Astfel, elementele romanice erau acolo unde mai târziu "potopul slav" a înecat totul, adică a acoperit cu deprinderea unei limbi noi pe locuitorii care nu mai arătau interes pentru administrația imperială și istoria romană. Un izvor bizantin, Pseudo-Caesarius prezintă față în față pe "sclavini" și physoniți, numiți și "danubiți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cei doi: pereții pensiunii se cutremură constant din cauza încăierărilor lor tumultuoase, a cavalcadelor lor erotice dezlănțuite, a certurilor lor zgomotoase. Nathan, întruchipare prin excelență a lui "Făt-Frumos", poate să se transforme cu ușurință într-un "zmeu" și să lanseze un potop de injurii asupra celei căreia îi arătase, cu puțin timp în urmă, o iubire pătimașă. Cuplul acesta furtunos îl sperie într-o oarecare măsură pe Stingo, însă tânărul ajunge foarte repede să fie sedus de el, iar cei trei devin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu foarte încinse și înalte, acuza: Dumnezeu în persoană a dat foc culcușului meu. Dumnezeu o să-l stingă. Mi-ați promis hârtie și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața lui Tommaso era înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
apele îndeplinesc aceeași funcție, oricare ar fi structura ansamblurilor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvare; abluțiunile, botezul, potopul, descântecele cu apă neîncepută au sensul ștergerii păcatelor, răutăților de tot felul, a istoriei însăși. Datorită valorilor germinative, apa este asociată feminității și lunii măsură a timpului 112. Păstrându-și aceste funcții, în poezia Anei Blandiana, apa este asociată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un al doilea roman tradus În românește, tot la Dacia, tot de către Yvonne Goga). Fiecare habitat are, În romanele lui Rouaud, madlena lui. Proza anilor ’90, și cea rouaudiană nu face excepție, nu este o arcă a lui Noe după potop, ci un adăpost temporar În care viața se desfășoară sub semnul provizoriului. Trăsătura esențială a relației autorului cu personajele sale, În literatura scrisă de Jean Rouaud, este solidaritatea, dar nu una declamatorie, nu una care să fie investită cu valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
omul/ Își ia dușmanu-n spate și-mpușcă pasărea vrășmașă". Există și aici, ca și în primul volum, o laudă a trăirilor frenetice, dragostea stă sub semnul primăverii și al nunții: În sat azi noapte o fecioară/ Trecu între femeile creștine/ Potop de laudă a fost pe trupul ei". Motivul vânătorii este reluat în 1973 în "Fals tratat de vânătoare". Poetul este mai senin și mai moralizator, așa se explică titlul poemului " O pildă de laudă a puterii vânătorului": "îl bate vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Deceneu, Zamolxis, Decebal într-un singur poem, pentru a sublinia permanenta noastră neliniște izvorâtă din aspirația continuă de libertate. O lume de imagini (reamintește ca tehnică de Ilarie Voronca din "Brățara nopților") ne dezvăluie poemul "Lacrimile". Dezolarea este generată de potopul de lacrimi ce cuprinde universul; și plânsul este orb, de rouă, de flacără, este râu: "Se-ntunecă doar cine nu a plâns, n-a râs cu-adevărat". Nostalgiile îl poartă spre ținuturi-limită în care sălășluiesc tatăl Dumnezeu și Dumnezeu mama
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reînvie ideea lui Panait Cerna: omul e dator să se călească în contact cu loviturile vieții: "Să învățăm să plângem/ Altfel pierim de lacrimi,/ Altfel cădem în golul orb/ și mai murim odată din neîndemânare, ca și la cel dintâi potop." Poemul "Calul, fiul Troiei" exaltă primatul necesității generatoare de idei. Se ridică deodată o voce fără gură,/ Un creier fără craniu, un sânge fără corp:/ Să învățăm noi lucruri cu care să ne înfrângă/ Un cal de pildă orb". Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o negură de dor și deznădejde cuprinde lumea, un Hristos străin urcă Golgota, fântâna se spânzură de cumpenele ei, din hornul casei iese bălegar în loc de fum; întregul univers stă sub semnul secetei. Lumea parcă se află când înainte, când după potop, peste tot mustesc seve, neutre, amare, dulci, otrăvitoare, și pentru aceste adevăruri spuse, poetul va fi condamnat "cu martori și fără dovezi", pentru că, așa cum spunea altădată Macedonski, "nu a făcut nimic demn de a vă smulge mila"; de o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
găsite în „Serata de la madam Ionescu” - Cronică mondenă -, de George Ranetti. (Vezi: „Schițe vesele”, Editura Librăriei Leon Alcalay, 1908, p. 4). 18. Ca student în Capitală, Bacovia a colaborat la Gazeta teatrelor, balurilor și spectacolelor (o efemeridă) cu poemul „Singur” (Potop cad stele albe de cristal). (Cf. Ionuț Niculescu, „150 de ani de presă teatrală romînească”, în „Teatrul”, nr. 3, mar. 1986, p. 64) Gustul fardului 1. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 333. 2. Jurnalul meu, Ediție îngrijită de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-o (singurul dintre simboliștii romîni) Bacovia. Un poem de-al său se intitulează chiar așa: „Pantofii”: „Pantofi de aur, expuși în vitrină,/ Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După Jean Chevalier și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe care crește floarea fără de tulpină terestră a Nebuniei", din care s-ar putea făuri piatra filozofală: Se spune despre petalele ei că ar fi fost create de Dumnezeu din razele curcubeului ce a apărut în fața lui Noe, după încetarea potopului. Se mai spune că prototipul acestei flori ar fi fost însuși sufletul patriarhului Noe, care în acele zile își avea tulpina vieții sale în cer, la Domnul și petalele ei aici, pe pământul acoperit de ape. Nebun trebuie să fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
datoria să ridice strugurii pînă la buzele copiilor, în loc ca aceștia să trebuiască să guste, ca astăzi, un must mult mai diluat de civilizație" (8, p. 95). Teoriile pedagogice pe care Ellen Key ar vrea să le vadă salvate de "potop" sînt cele care au în vedere o "educație naturală", în sensul că țin seama de cerințele firești ale copilului și asigură dobîndirea cunoștințelor prin experiența sa personală. Într-un moment în care teoreticienii educației își îndreptau cu prioritate atenția spre
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
niciodată anulat, va fi amortizat progresiv în versurile din următoarele două decenii - O casetă cu șerpi (1970), Bunica se așază în fotoliu (1971), Sufletul obiectelor (1972), Trecătorul de demult (1975), Iepuri și anotimpuri (1976), O nuntă de cenușă (1977), Un potop de simpatii (1978), Copleșit de glorie (1980), Prognoză meteorologică (1981), Întrebare retorică (1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara de servici (1992) -, unde se fixează formula caracteristică a poetului. Trei sunt elementele specifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]