3,357 matches
-
n-ai de gând să-ți Întrebi tatăl cum o mai duce? Am bătut tot drumul ăsta să vin să te văd. Are accentul tipic din nord, atât de puternic Încât l-ai putea tăia cu cuțitul ca pe o prăjitură cu fructe, simțindu-se totuși ecoul unei intonații datorate mamei lui, care era din Cork. Oare chiar așa vorbeam și eu? Richard spune că atunci când m-a cunoscut, vorbeam ca un personaj din scheciurile de Monty Python. Asta se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu ochii Închiși, un montaj alcătuit din vină, muncă, dorință, cumpărături defilează În spatele pleoapelor mele: pâine, prăjituri cu orez, zâmbetul lui Jack, conservă de ton, verificat nivelul de lichidități al fondurilor, suc de mere, chestii din cartofi Alphabeto (Întrebat Paula), calcule În Excel, cuvântul „sărut“ pronunțat cu accent american, castraveți, budincă În formă de iepuraș, jeleu verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cât de puțin calificată aș fi eu să-i scriu lui Richard un astfel de raport. Pe pagina cu zilele de naștere e o pată de mărimea unei cești. Ceva uleios cu o crustă de făină. Pesemne, Jill făcea o prăjitură când a scris-o. Vreau să continui să citesc, dar mă Împiedică ochii Împăienjeniți de lacrimi. Iau În schimb ziarul Daily Telegraph și dau la pagina cu necrologuri. Azi, avem un biolog eminent, un bărbat care a condus IBM În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gazdă ce mă aflam, spunându-i că zahărul este un aliment tradițional la petrecerile de aniversări, dar Imogen nu mi-a Împărtășit veselia. A plecat având o expresie care sugera că pot să mă aștept la un proces iminent pentru prăjiturile mele Albă ca Zăpada. Apoi, imediat după ce a ieșit pe ușă, am avut o altă ciocnire cu Angela Brunt, care era În genunchi lângă cuier, curățând iaurt de căpșuni de pe hăinuța de catifea verdea a Davinei. —Ai Înscris-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca ea să le aibă. Voiam să Îndrept lucrurile. Dar ea ține toate lucrurile de la mine pentru vremuri mai bune. Asta Însemnând o dată nedeterminată din viitor, când viața va fi În sfârșit ceea ce promitea să fie. —Să-ți aduc niște prăjitură? Nu. — Da, sigur. Pe servantă, lângă pendula mică cumpărată acum un sfert de secol cu cupoane Green Shield, e o fotografie cu părinții mei făcută la sfârșitul anilor ’50. Undeva la mare, amândoi râd, iar În spatele lor cerul e presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
facem stânga-mprejur de unde ne lăsau și să luăm primul tren înapoi spre New York, mai precis spre Complexul familiei Bergdorf din Nantucket. Odată întoarse în New York, nebunaticele de noi ne cazam la The Pierre și comandam la room-service specialitatea hotelului: prăjituri de portocale flambate, cu glazură de ciocolată și sirop de arțar. În mod clar, era mult mai distractiv să fii o fetiță americană în New York decât o fetiță americană în Anglia. Fetițele newyorkeze, ca Julie, erau foarte răsfățate. Aveau role
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am îmbolnăvit grav de despărțireo-depresie, adică de boala pe care o contractează toate fetele din NY și LA după o despărțire, când ajungi până peste poate de ana și încapi lejer în măsura 38. Nu puteam să mănânc nimic, nici măcar prăjiturile mele preferate - brioșe cu cremă de vanilie - pe care Julie mi le-a comandat special de la cofetăria Magnolia din centru. Ajunsesem piele și os. Lara a tot încercat să mă încurajeze spunându-mi c-ar vrea să aibă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
restul vieții mele. M-am îmbrăcat și am ieșit. În drum spre The Wiz, m-am oprit la cofetăria Magnolia de pe Bleecker Street să-mi iau o brioșă cu vanilie. Am mâncat-o în taxi în drum spre The Wiz. Prăjiturile astea sunt atât de dulci, jur că acționează ca un medicament. Mi-au ridicat moralul, chiar dacă și numai pentru câteva minute. Chiar și în momentele bune, un drum la The Wiz, în Union Square, îți dă o durere de unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aveam nici o vină - și luam micul dejun în pat, într-un loc care făcea Ritz-ul să arate ca Marriott Marquis. Oriunde te uitai în palat, dădeai cu ochii de un majordom cu frac și mănuși albe, care îți aducea o prăjitură cu migdale încă aburindă sau ceva la fel de delicios. Nici nu-mi venea să cred cât de bine mă simțeam deja. Cine ar fi ghicit că te poți reface complet după doar treizeci și șase de ore de la o tentativă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
multe insistențe din partea lui, bineînțeles. I-am răspuns că o să mănânc desert; de vreme ce era singurul tiramisu de care urma să beneficiez, m-am gândit că n-ar trebui să refuz. Apoi s-a-ntâmplat ceva foarte drăguț. Chelnerul a adus prăjitura, care era în formă de inimă. —Mă ierți? mă imploră Eduardo. Nu, i-am răspuns vrând să sugerez, de fapt, da. —Vii cu mine în Sardinia pe iahtul regelui Spaniei peste două săptămâni? — Nu, i-am răspuns din nou, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
săptămâni? — Nu, i-am răspuns din nou, vrând să spun, de fapt: Să dau o fugă chiar acum direct la Eres pe Madison, să-mi iau costumul acela de baie alb căruia i se face reclamă? Oricum, când am terminat prăjitura - care a fost până peste poate de delicioasă -, am găsit o inimioară roz de cristal, care mă aștepta pe fundul farfuriei. Eduardo putea să dispară liniștit în călătoriile lui de afaceri și să nu mă sune deloc în tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am mâncat ceva... A, să știi că am spart niște chestii în bucătărie, nimic important, am măturat cioburile..., mai adaug, scoțând iar un zâmbet tâmp. Apoi am fost cu ea la cofetărie... Am băut un suc și am mâncat o prăjitură... Inventez tot felul de amănunte ca să-i fac cât mai plauzibilă povestea mea. Mama dă din cap, aprobator. Stă dreaptă pe pat, lângă mine, și nu pot să n-o invidiez. E frumos coafată, părul ne gru și des este
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a realității, afectând cărarea subțire pe care mintea mea o trasa de obicei cu destulă dexteritate între realitate și ficțiune. La cină am făcut cu ai mei planuri pentru ziua mea, care era sâmbăta viitoare, și ne-am ghiftuit cu prăjituri. Tocmai când vo iam să le arăt diploma, a sunat telefonul și m-am repezit eu să răspund. Eram convinsă că e Eduard. La ureche mi-a răsunat, însă, glasul unei doamne - o prietenă trăncănitoare a mamei, și momentul a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ia uită-te ce frumoasă e pijamaua asta nouă! Te rog frumos, fă-mi și mie un hatâr și îmbracă-te cu ea, bărbierește-te, și între timp eu fac o cafea și o aduc în sufragerie. Am luat și prăjituri. Putem să bem cafeaua în bucătărie, mormăi domnul Martin, ștergându-și nasul cu degetul arătător al mâinii drepte și ridicându-se fără tragere de inimă din fotoliu. Ce atâta tevatură pentru un boșorog ramolit! Poftim, nici tu nu arăți prea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în schimb, în pâlpâirea temerară a flăcării, o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul cu prăjituri și privi concentrată la norul de zahăr pudră care se înălță de îndată, așteptând parcă un semn de la el. Dintr-odată simți în nări mirosul uitat al par fumului mamei ei. Când se deschise ușa, era aproape sigură că va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asorta la orice toaletă, oricând, iar ea purta mereu la gât, cu conștiinciozitate, zgarda rotundă a unui lanț. Era ciudat că uitase, chiar se simțea ciudat fără lanț la gât! Pe ușă intră domnul Martin. Clara îi dădu platoul cu prăjituri, împingându-l din nou, ușor, spre sufragerie, și ieși și ea cu tava cu cafele. — Mi-e foarte dor de mama, îi mărturisi Clara, după ce se așezară pe fotolii. Am început să mă gândesc de la un timp tot mai des
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ar fi onorat să-i facă portretul (Alexi e pictor la bază, cred c-am mai spus asta), eu o Întrebam pe țigancă ce părere crede că au părinții ei despre meseria pe care o face. Invitația la film și prăjitură (Alexi e, la o adică, băiat finuț) se transforma Într-o Întrebare privind tarifele practicate de țigancă. Și, când i-a reușit ceva cu adevărat mai de Doamne-ajută, când i-a spus: Ce-ar fi dac-am rămâne lipiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade în pahare înalte. Găsește un loc mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele și clienții grăbindu-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o conversație amabilă în italiană cu soția unui partener de afaceri, o brunetă drăguță de vreo treizeci de ani. Martoră involuntară a dialogului care amenință să evolueze nedorit, profită de faptul că atenția interlocutoarei sale e îndreaptă spre tava cu prăjituri a unui servitor oprit lângă ele și caută cu privirea pe sub borul pălăriei cochete prin mulțimea invitaților după fiul ei, Paul. Îl zărește imediat, la numai câțiva pași de ea. Poartă tunica ofițerilor de aviație, la pieptul căreia se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După cîțiva pași, În fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
despic firu-n patru. Oamenii sînt oameni peste tot, așa ne-a făcut Dumnezeu; amestec de bine și rău. Ce să-i faci? - SÎnteți fericită dacă vedeți viața atît de simplu. - Zic și eu așa, rîse În timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu Înghețată, precum și paharele cu apă cu cîte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuînd copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
apela la el. Ajunși În centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o cofetărie. Luînd loc la o masă, ea Îi spuse fiicei să se ducă să vadă la vitrina interioară ce fel de prăjituri sînt și să comande ce va crede. „CÎte două!” precizai eu. Fiica se ridică de la masă, și În timp ce Începu să-și facă loc printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei, pentru a umple golul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcînd haz de Îndemînarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîteva acasă, de proveniență germană, luate de la tata, le păstram cu nostalgia aberantă a unui timp În care nu existasem, pe la Începutul secolului, tata Însuși era copil. Dar Ana cea mică asculta atentă, uitînd să mănînce cea de a doua prăjitură; nu cred că aveam Într-o asemenea măsură darul povestirii: mai degrabă imaginația ei, trezită de vitalitățile vîrstei, Își găsise patria, căci și ea era a cîmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și de revista “Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor pentru calitatea indiscutabilă a muzicii și a textelor, acestea din urmă niciodată banale, ci fie cu implicare socială (“Vreau o țară ca afară”), fie impregnate de umor și fină ironie (“Regele șoselelor”, “Prăjitura cu jeleu”, “Doi somnambuli”), ca să nu mai vorbim de minunatele cântece de dragoste (“1000”, “O ultimă dorință”, “Baladă pentru o minune”, “Lângă inima ta vine inima mea”). Meritul indiscutabil aparține liderului trupei, Cornel Ilie, autor în egală măsură de muzică
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]