2,533 matches
-
dragoste părul mătăsos al nepoțelei ce se cuibărise lângă ea. Se auzi ușa camerei „de din jos”, Maria ieși să vadă ce este iar frate-su îi spuse: − Apăi, Marie, noi ne ducem oleacă prin târg, la fierar și pe la prăvăliile negustorilor. Ne întoarcem mai târziu, o luăm pe mama și-om pleca de unde am venit, spuse Ghiță și se îndreptă spre căruță. Sfatul mamei Elena cu fata ei și nepoții a continuat și după vreo două ceasuri de la plecarea bărbaților
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ceva bani. − Ia spune, cumnate Costache, că ești mai umblat cu chiriile pentru negustori sau pentru boier și auzi mai multe...cum pot să scadă mereu cerealiștii iștia evrei costul sacului de grâu, de la an la an, da’ marfa din prăvăliile lor e din ce în ce mai scumpă, întrebă cumnatul Ghiță Cocuz. Costache nu se grăbește să răspundă, el este lămurit cu unele lucruri, dar trebuie să le spună mai pe înțelesul lor, de oameni mai puțin școliți. Aruncă o scurtă privire spre socrul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
afle vreo veste rea după cum arăta chipul Ilenei. − Da’ spune odată, cumnată, că nu mai am răbdare, nici liniște; − Așa-i, că și eu am înlemnit când am aflat. Am fost la părinții mei la Armășoaia și ducându-mă la prăvălie să iau niște sare și drojdie pentru pâine, m-am întâlnit cu Toader a lui Axinte, bărbatul lui Tinca, sora matale de la Cursești-Deal, care fusese la Ileana Gâză și se gândea să vină la matale la Pungești... − Da’ spune odată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lucru că urmau cîteva ore bune de lucru. Janeta, soția lui Kisel intră în brutărie să cumpere pâine și dând cu ochii de Gheorghiță, întreabă pe Iosub: − Ăsta n-a fost cu a’ lui Abaci când au făcut stricăciunile în prăvăliile noastre, de zeci de mii ? − Nu, madam Kisel, băieții lui Costache Gheorghiu nu fac prostii de astea. în ziua când au atacat descreierații ăia, Gheorghiță era plecat după marfă pentru noi, la Puiești; − Costache-i cumsecade, dar pentru Gheorghiță a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acolo; Dacă ți-e de cumpărat, ne-om înțelege noi. Dar să nu le zici orătănii că nu-mi place vorba asta, sunt găini numai bune cum vrei matale să cumperi, domnule Kisel, că te cunosc de când am cumpărat din prăvălia matale haine pentru feciorul meu cel mare; − Așa deci, mă cunoști și am făcut și afaceri împreună. Putem să facem afaceri și acum, dacă ne înțelegem, spuse Kisel, oarecum în glumă; − Păi cum să nu ne înțelegem, dacă amândoi vorbim
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ne înțelegem, spuse Kisel, oarecum în glumă; − Păi cum să nu ne înțelegem, dacă amândoi vorbim românește și avem interes de a vinde și cumpăra, răspunse și Ileana, cam tot în șagă; − Apăi bărbatul matale, Toader, a fost adineauri în prăvălia mea, vrea să cumpere haine pentru celălalt fecior, Mihai parcă a spus că-l cheamă. Nu avea bani destui, a spus să-i vând pe datorie că aduce banii mai târziu. Pesemne se gândea că ai să vinzi matale găinile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scurte, serile veneau devreme și cei tineri își petreceau timpul în târgul Pungești, ce era despărțit de satul cu acelaș nume, de râpa ce cobora de pe imaș și se unea cu pârâul Racova, aproape de podul de la Zdrâncu. Târgul avea multe prăvălii și ateliere meșteșugărești, ținute mai ales de evrei. în târg Dumitru se întâlnea cu alți flăcăiandri cam de seama lui și bineînțeles că veneau și fete, să danseze și să glumească cu băieții de seama lor, ascultând adesea și poveștile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
psihozei sale, istoricul nevrozei fiind recuperabil până la evenimentul în care originează, și anume gesticulația amenințătoare a unui hamal. Gestul lovirii care nu se materializează și nu lovitura ca atare provoacă criza și punctul de inflexiune traumatic în existența băiatului de prăvălie. Nu violența concretă, ci violența latentă, emblematizată în gestul care activează coduri mitologice este ceea ce provoacă teroarea. Intrăm în economia clinică și deopotrivă simbolică a nevro- zei cu o frază precum următoarea : „Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sunt luate din aceeași schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan pentru roșit ouă. Samurache stetea sluj, cu o chivără de hârtie în cap
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Traian" din Piața Unirii, unde "degajați" sorbeam un lichior, specialitățile preferate fiind "Benedictina" și "Lichior Indian". În prezent, deși situația mea financiară s-a îmbunătățit radical, îmi amintesc mereu cu nostalgie de vremurile acelea și degeaba caut prin restaurante și prăvălii "Benedictina", "Lichior Indian" și șerbet de vanilie. Au dispărut odată cu tinerețea! Deși a fost și ceva "la prima vedere", sămânța a încolțit, a dat flori și roade în timp, noi lăsând-o să crească în voie, slobodă, sălbatecă, sănătoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o vedere splendidă spre ocean. Salvador e în întregime un muzeu (fiind, după Rio, al doilea oraș în preferințele turiștilor străini) și când spun asta nu mă refer doar la clădiri și la muzeele în sine, ci și la case, prăvălii, bodegi, străzi, plaje, oameni. Am reușit să vedem în fugă Museu Afro-Brasileiro și Museu de Arte Sacra, ne-am plimbat puțin prin Mercado Modelo, o construcție de 3 etaje unde poți găsi mii de obiecte artizanale și de cadouri. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui („A scris Verdi un Turandot?!“), m-a Întrebat ezitând: „Vreți să spuneți că-i de Puccini, nu ??!!!“. Semn rău pentru un Început la Covent Garden, mi-am zis, am confundat compozitorul... După mulți ani, trecând, În Londra, prin fața acelei prăvălii, am apreciat că semnul nu a fost chiar rău, privind În vitrină afișul spectacolului meu cu Turandot, care continua Încă să fie jucat la Covent Garden deși au trecut douăzeci de ani de la premiera la Los Angeles! Între timp am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Să-mi fi lăsat osmanlâu', la Podul Înalt, măcar să-mi fi lăsat dreapta... îngână Niculai cu amar intrând în cârciumă. Pe furiș, din spate, se strecoară un băiețandru, că nici tuleele nu i-au mijit, nici șorțul de băiat de prăvălie nu l-a scos: Nea Dumitre, șoptește el. Nea Dumitre... Ce vrai, mă puță mă! se sborșește Dumitru la el, țâfnos peste fire. Nea Dumitre, se milogește băiatul, ia-mă și pe mine la rezbel, tovarăș... Ceee?!... Plimbă ursu'! Rezbelu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe strada Florilor și de pe strada Procopiu formau un unghi - nu drept, cum ar fi fost normal - ci ascuțit, bloc din care ocupa, însă, împreună cu fiica și nepoata ei doar o încăpere, la parter, cu ciment pe jos, o fostă prăvălie probabil. Nepoata era de vârsta mea, nu intrase la facultate și odată, în prima toamnă de după mutarea noastră în București, am mers cu ea la un meci de polo (!?). O plimbare fără consecințe. Apoi am pierdut-o din vedere, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după un timp, pașnic strigoi de zi în chip de banal călător ITB, în locurile în care am trăit cândva și pe care nu le mai recunosc. Nu mai găsesc nimic din ceea ce mă așteptam să găsesc: străzi, case, biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă ca palma, agresându-te prin caracterul ei dezolant, de spațiu devastat de o catastrofă. Cum s-o fi născut în sufletul meu acel sentiment pe cât de bizar pe atât de precis conturat, de contemplare postumă? Încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de faptul că scuarul putea fi cuprins dintr-o privire de la oricare din ferestrele ce dau spre interiorul lui, și că galeriile ce-l parcurg fără nici un cotlon de-a lungul fațadelor de pe cele patru laturi interioare, unde se aflau prăvălii de lux, erau plimbarea favorită a lumii distinse, înțelegem că nu avea cum să se adune acolo, mai ales pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, pegra orașului. „Calul de spijă” va fi fost mult mai probabil cel al statuii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care este de 75 km. Când eram copil de vârsta școlarizării, în sat erau doi învățători; „domnu” Baștiurea și „domnu” Tănăsescu. În satul Boarca locuia și șeful de post al comunei. SPECIFICUL LOCAL Nașul meu de botez, Stan Crăciun avea „prăvălie” în care vindea și băuturi alcoolice, și tutun-țigări, și îmbrăcăminte, și alimente și încălțăminte. Îmi amintesc de prima pereche de bocanci pe care mi i-a cumpărat tata, când eram de vreo cinci ani. Bocancii stăteau în prăvălie agățați într-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Crăciun avea „prăvălie” în care vindea și băuturi alcoolice, și tutun-țigări, și îmbrăcăminte, și alimente și încălțăminte. Îmi amintesc de prima pereche de bocanci pe care mi i-a cumpărat tata, când eram de vreo cinci ani. Bocancii stăteau în prăvălie agățați într- un cui la o grindă, legați de șireturi. Aveau „ținte” pe talpă și potcoave la tocuri. Erau mai mari decât laba piciorului meu cînd i-am probat de mi-i-a cumpărat, dar tata tot mi i-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a plăti taxele școlare. La Brăila, după ce vindea cerealele, ducea căruța la un „han”, și apoi mergea la școală de plătea taxele. Ca să poată plăti taxele școlare, bunicul făcea acrobații mintale. Negustorii evrei îl chemau de pe trotuar, să cumpere din prăvăliile lor, unii chiar îl trăgeau de mână. El, care nu mai avea nici un ban în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce-mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? Întrebare la care bunicul răspundea bucuros
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iar asta o făcea, desigur, în ucrainiană. După ce m-am prezentat la director, primul lucru pe care trebuia să-l am era un caiet pentru planuri. și asta însemna, mai întâi, cumpărătură. În fața școlii, în colțul dinspre sud-est era o prăvălie unde vindeau toți membrii familiei, adică mama, tata sau fata. Te servea cel care se întâmpla să fie în magazin, imediat după ce clopoțelul era mișcat la deschiderea ușii. Prima dată fusesem trimis de colegi la prăvălie ca să-mi iau caietul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dinspre sud-est era o prăvălie unde vindeau toți membrii familiei, adică mama, tata sau fata. Te servea cel care se întâmpla să fie în magazin, imediat după ce clopoțelul era mișcat la deschiderea ușii. Prima dată fusesem trimis de colegi la prăvălie ca să-mi iau caietul cu pricina, motiv de distracție pentru ei, aceștia cunoscând totala neștiință a limbii române de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam rusa. M-am dus, am deschis ușa, clopoțelul și-a făcut datoria și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai târziu că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
moldovenii cât și rușii sau ucrainienii se află umăr la umăr în politețea ospitalității. Totuși micul secret al întâmplării era legat mai ales de faptul că noul domn învățător, flăcău, era un motiv bun pentru familia Galiurov care, în afara casei, prăvăliei și pământului, avea în primul rând o fată de măritat. Dar eu, învățător necalificat, la 20 de ani nu puteam și nici nu aveam gând la așa ceva. Plus că la recrutare comisia medicală mă amânase pentru debilitate fizică generală și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
după terminarea cântecului, răspundea un alt cor din altă parte a comunei și apoi altul. Nu înțelegeam ce cântă dar armonia vocilor era minunată. Nu mai știu dacă era sau nu cârciumă în sat dar era un grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnișoarei Harcinco, aveam doar prieteni demni de tot respectul. Munceam, învățau copiii carte, învățam și eu să mă apropii de ei iar în familia Volcov eram ca la niște rude câștigate. Mâncarea mi-o preparam singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]