2,230 matches
-
fuma dar țigările făceau parte din ritualurile șamanice la momentul respectiv) și a aprins o țigară cu mișcări sacadate. După care, a început să sufle fumul foarte ușor în direcția șarpelui. Șarpele s-a ridicat și a început să se prelingă de-a lungul lui Jorge, către capătul hamacului, până a dispărut. Șarpele este asociat cu puterile vindecătoare în lumea șamanică, așadar acesta a fost „botezul” lui Jorge ca vindecător și șaman confident în propriile puteri. Jorge are o mulțime de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
descrie viața lui din ultimii 14 ani. Iar el, în loc să răspundă la întrebare, lansă un potop de acuzații la adresa membrilor bisericii care nu îi trecuseră pragul casei măcar o dată în toți acești ani. Când termină de vorbit, lacrimi grele se prelingeau pe obrajii săi și, din mulțimea de oameni, unul se îndreptă spre el și îi spuse: “Frate, te rog să mă ierți, sunt unul dintre cei vinovați, dar îți promit că nu te voi mai părăsi nici pe tine, nici
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat drept manifestări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o cruțe de nici un motiv de hipersensibilitate, era și tare de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce până ce lacrimile neșterse o orbeau; atunci, cu un sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el răgușit, cu fălcile încleștate... Să buciume... Să buciume retragerea la codru!! strigă oștenii porunca Măriei sale... Să buciume!!! Ștefan, rătăcit, orbit, cu ochii în gol... Și pe obrajii mânjiți se preling dâre de sânge îndoit cu apă... "Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL DANIIL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe, în surdină, grav, trist, ca orice cântare pentru mort, mai departe... și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcut-o pentru Moldova!" Aista-i adevărul! Mulțumirile nu le merit. Da! Da! Și eu trebuie să vă mulțumesc că luptăm împreună. Nu, nu m-ai înțeles, șoptește el cu tristețe privind lung la Maria pe ai cărei obraji se preling lacrimi mute. Trebuia să ți-o spun... Și, de ți-am greșit, te rog să mă ierți. Altfel... altfel n-am putut face. Dacă turcii... Maria zvâcnește capul, își șterge brutal lacrimile cu palmele, aproape pălmuindu-se, cu trufie imperială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Te încăpățânai, nu voiai să ridici capul... Deschide ochii, fătuco!" mi-ai poruncit. Râdeai. Deschide-i!!" Și i-ai deschis! Brrr! M-ai fulgerat cu niște ochișori albaștri, plini de ură, să mă bagi în mormânt... Pe frunte ți se prelingea o dâră de sânge închegat, amestecat cu noroi și sudoare. O zgârietură, mă însemnase o săgeată în zbor... Aici, îi pipăie Voichița fruntea, se mai simte urma... M-ai privit în ochi... Îți amintești ce mi-ai spus? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să te ierte Dumnezeu! spune Maria cu o mărinimie împărătească. Îi întoarce spatele și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm să ne întoarcem la oaste, să luptăm de-a dreapta Măriei tale, până la moarte să luptăm! Jurăm!! Jurăm!! strigă țăranii în cor. Ștefan tace. O sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Nu, Măria ta! strigă Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e nuntă mare! Ușa se crapă ușor scârțâind... O mână cu un pocal: Negrilă. Se holbează... Trupul Domnului zace răsturnat peste masă, cu fața în jos... Un fior îl scutură din creștet în tălpi... Vinul din cupă face valuri, se prelinge pe mână; Negrilă o scutură cu disperare, o șterge de pulpană și pe-o parte și pe alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe-o parte și pe alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu hotărâre. Cee?! Cum așa?! Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu hotărâre. Cee?! Cum așa?! Pentru ce?! M-am hotărât, Ștefane, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unu' au pierit... cu sabia... Floarea oștirii mele... îngână Ștefan, sleit, lac de sudoare, cu ochii în pământ. Au căzut ca niște viteji, îngână Daniil. Da... "au 'nălbit poiana", șoptește Ștefan sfârșit, ștergându-și cu palmele broboanele ce i se prelingeau în ochi, orbindu-l. Cei mai viteji oșteni ai Moldovei... De mă voi întoarce, pe oasele lor albe înălța-voi altar întru a lor pomenire, acolo unde a fost războiul. Războieni să se cheme în veac! Dumnezeu să-i așeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins, Ca stele mari de aur în zăpadă, Cățeaua ochii triști și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu pare să fie nici o ieșire, începem să bănuim că totul nu este decât o înscenare perfidă, o comedie sadică. „Celălalt” rămâne cu spatele la noi, înveșmântat într-o mantie amplă care-i maschează mișcările mâinilor. Va trage sau nu? Secundele se preling cu o infernală încetineală, într-un suspans sufocant: încă puțin și prizonierul va ieși din bătaia presupusei arme... Împușcătura răsună parcă după o veșnicie. Roșii și albii, cu o mare forță de a ne implica în scenă, demarează brusc, dând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
urât. Părea ciolănos și vorbea tare, într-o română stâlcită, amestecând limba româna cu limba germană. În mână avea un bax de bere Tuborg la cutie și unul de Cola. Fruntea și ceafa mi se umeziseră brusc. Pe spate se prelingea un firișor subțire de transpirație. Vă rog tare mult să strângeți toate astea și să plecați cât mai repede. În orice clipă poate veni cineva de la județ. Vă rog mult de tot. Așezați comod pe scaune, nici prin gând nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat drept manifestări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ei într-un vas cu apă. Surpriza descoperirii l-a făcut să exclame „Evrika!” ( Am găsit! - în limba greacă). 2. Reprezentarea, în picturile lui Salvador Dali, a ideii de irelevanță a curgerii timpului prin ceasurile flexibile care se topesc, se preling, pe suprafața unor obiecte. Dali, în 1931, simțea că timpul se comprimă, neavând nici o semnificație. Zilele se scurgeau cu aceleași activități de rutină, fără nicio indicație reală a trecerii timpului. Ideea s-a născut într-o zi călduroasă de august
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de a nu rezista tentației de le rezolva. Când actuala bicicletă exista fără pedală, deplasându-se numai dacă îți făceai vânt cu picioarele, nimeni altul decât copilul de 14 ani, Ernest Michaux, și-a pus problema pedalei. Când apa se prelinge de-a lungul unui deget, atrasă parcă de acesta, nimeni nu și-a pus problema „de ce?”, decât savantul H. Coandă care a descoperit efectul Coandă - aplicat ulterior la circulația gazelor în ajutaje. Apa a împins dintotdeauna în sus corpurile cufundate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
printre rânduri, aceeași dramă a pierderii fiului: „Acești bulbi sângerii/ trandafirii/ nu mai știu să înflorească/ pe pământul de ape sticlind/ Aud cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]