2,266 matches
-
lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor. Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la,,Flaut tenebra " ". În : Omar din dealul Copoului, cronică literară la cartea de poezie „Flaut tenebra”, de Alexandru Tacu, în revista Convorbiri literare, Iași
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpadă. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dragoș Vicol Și ploaia vine albă, densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge sângele. Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei să rătăcești, ai unde. Așa, raza ajunge deasupra unui târg. Într-o casă mare, bogată, într-un salon o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. Râs, vorbă și-un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fără să zică nimic, cele două cărți luate în ajun și așteaptă ca Julius să-i dea altele. Tot două și, bineînțeles, tot despre mări și oracole. Fără să se uite, măcar, la ele, murmură un "mulțumesc" slab și se prelinge pe ușă. 19. "Cărțile despre oracole" mi-au adus aminte de Fontenelle și de sarcasmul subțire cu care își bătea joc de preoții lui Apolo. Pe unde voi fi pus, oare, cartea? Presupun că se află undeva în bibliotecă, dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce-i aceea "frică de a trăi". "Depinde de cauze...", îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să termine: "Cui îi pasă de cauze? Cu cine poți împărți o disperare?" Mai goli un pahar, își șterse picăturile de vin prelinse pe bărbie și mormăi: "Un idiot, băiete, rămâne un idiot și după ce a trecut prin rai...". Părea doborât de băutură. Brusc, se ridică în picioare, găsind chiar puterea să încerce un zâmbet tulbure: "Spun prostii. Sunt un bătrân neserios". Afară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
satul meu". E doar "satul în care m-am născut". Lisa îmi confirmă, din păcate, ideea că progresul exterior e însoțit, uneori, de regres interior. Satul nu mai e "o lume". Are parcă orizonturile sparte. Mica sa eternitate s-a prelins prin ele și a rămas, pe aceleași temelii, o haltă oarecare din istorie. Sărbătorile nu mai sunt sărbători. Au devenit, ca la oraș, zile de odihnă. Nici măcar cârciumile nu mai sunt o "instituție". Le-au luat locul niște "baruri" rurale
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un băiat care locuiește în Brixton. Are origine muncitorească. Deși pictura lui e riscantă, sparge tiparele. Ia niște pânze imense pe care le așază într-un anumit unghi și pe urmă toarnă peste ele cutii mari cu vopsea, care se prelinge pe... Phoebe țâțâi nerăbdătoare. — Giumbușlucurile astea au captat interesul publicului vreo cinci minute în anii ´60. Vă lăsați păcăliți atât de ușor... — Le spune pe șleau fătuca asta, nu-i așa? făcu Hilary. — Dar e important. Pentru că în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea sângele ca dintr-un izvor; viței zvârcolindu-se după ce li se tăiaseră gâturile, zvâcniturile violente ale capetelor lor, din care șuvoaie de sânge fierbinte izbeau pardoseala și se prelingeau pe ea; șiruri de oi fără capete, lovind încă puternic din picioare; vaci cu piroane lungi de oțel înfipte în cranii, până în creier. Și apoi, în compensație, vocea fetei care ne prezenta tristele suburbii ale Parisului - les terrains vagues, jardins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vom exercita acest drept este cu totul altceva. Dar au trecut aproape nouăsprezece ore de când a expirat ultimatumul, insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă înăuntru și simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum aproape plină. Pic. Pic. Pic. Era cadavrul lui Dorothy Winshaw; și lângă el, șezând pe un trepied, era unchiul ei, Mortimer. Își ridică privirea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
american curând după ce primele bombardiere fusese lansate asupra Bagdadului. În urmă cu două ore, forțele aliate au lansat un atac asupra unor ținte militare din Irak și Kuweit. Atacurile continuă în timp ce vorbesc. Phoebe observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea pe o parte a canapelei pe podea. Cele douăzeci și opt de țări care au trupe în Golf au epuizat toate eforturile de a ajunge la o rezoluție pașnică și nu au altă soluție decât de a-l alunga pe Saddam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a luminat de ziuă. Din blocurile de locuințe se desprind aici câte o umbră, dincolo două, se adună apoi în pâlcuri, îndreptându-se cu grabă spre stația de autobuz. Pe cer pălesc ultimele stele, orbite de neonul din care se prelinge o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu-i plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ciupești? Nu-i treaba mea. Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s furați, da’ pe mine nu mă interesează. — Foarte bine. Dacă crezi că-s furați, iați sculele și să nu te mai văd. — Hai, doctore, că... — Ia-ți sculele și pleacă. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mănușile și se ține de acolo cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge pe față. I-am pus halatul pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spre locul de unde a venit zgomotul. Ceilalți din grupă rămân în așteptare, că cine știe ce se poate întâmpla? Bine gândit. Eu voi lua comanda grupului de acoperire. La atac, Toaibă! Cei doi au pornit ca două animale de pradă ce se preling printre copacii lizierei. Îi urmăresc cât îmi permite lumina slobozită de secera lunii. Încordarea crește cu fiecare clipă. <Vor reuși ei să surprindă sentinela fără să fie desoperiți?Ă După clipe care nu mai treceau, am auzit oarecare vânzoleală, nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
are. Chiar dacă ar fi vrut să știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
l-am descoperit într-o tavernă, îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se repezi asupra uriașului, atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el să fugă, în urletele mulțimii. Din zarva din jurul lui Valerius înțelese că, după acele prime lovituri, se înmulțeau pariurile, care de la început îi erau favorabile lui Skorpius. Îngrozit, îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încercă să întoarcă scutul pentru a evita dinții tridentului, însă nu-și dădu seama că arma adversarului își schimbase direcția. Tridentul nu întâlni scutul din lemn și piele și i se înfipse în fesa stângă. Imediat, sângele începu să se prelingă pe picior. Salix nu se prăbuși, dar strigătul lui de durere și de surpriză făcu să i se strângă stomacul lui Valerius, care își dădu seama imediat de gravitatea rănii. Cum putea Salix să continue lupta cu mușchiul complet sfâșiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
loviturii. Pentru ultima dată, privi spre spectatori. — Salix, nu! Poate că Salix auzi strigătul lui Valerius. Fără să ezite, continuă să strângă cu ambele mâini încheietura lui Skorpius. Își înfipse pumnalul în inimă. Sângele țâșni și începu să i se prelingă pe piept. Viața i se scurgea din trup. Skorpius se dădu deoparte, împleticindu-se. Salix rămase drept preț de o clipă, în care păru că lumea întreagă încremenise. Apoi, încet, se aplecă în față. Deodată, căzu cu fața în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]