3,972 matches
-
moralului asupra politicului" este, după cum arată Erman și Möller, faptul că valorile morale sunt necesare (citarea lor este inevitabilă) în orice încercare de justificare a unei concepții plauzibile despre legitimitatea politică 61. Definiția moralismului propusă de Geuss este și mai problematică. Ea îngemănează, practic, toate problemele definiționale pe care le-am enumerat mai sus. Unde a citit Geuss - și unde anume au citit ceilalți realiști care îl urmează în această opinie - că moraliștii susțin o teză atât de implauzibilă precum aceea
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și cu tradiție în satisfacerea anumitor condiții sociale și economice despre care a insistat că reprezintă condiții esențiale pentru implementarea lor)? Cumva mai adecvată, caracterizarea moralismului oferită de Rossi nu este totuși foarte departe de definiția lui Geuss în privința caracterului problematic. Dacă există un moralist prin excelență în filosofia politică recentă, atunci acel moralist este, neîndoielnic, G. A. Cohen. Iar Cohen a respins ideea că scopul filosofiei sale politice este acela de a "ghida acțiunea politică". Scopul filosofiei sale politice, a
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
psihologia politică, retorica, teoria statului, teoria relațiilor internaționale etc. Mai trist este că Newey pare conștient de posibilitatea unei astfel de obiecții la adresa argumentării sale, însă nu face nimic pentru a arăta în vreun fel că ea este greșită sau problematică. Tot ceea ce spune Newey este că, în opinia sa, această obiecție este rezultatul temerii arogante de a nu "perverti" sau de a nu transforma filosofia politică într-o disciplină "mai puțin respectabilă" prin "contaminarea" cu științele politice 35. Acesta este
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în replică Hall și Sleat nu afectează în vreun fel această concluzie. Într-un cuvânt: replicile celor doi sunt, de fapt, pe lângă subiectul și argumentul aflat în dezbatere. Singura modalitate de a respinge argumentul lui Larmore constă în demonstrarea caracterului problematic al tezei lui Williams despre statul liberal drept singurul stat legitim în condițiile modernității, teză fundamentală pentru acest argument. Iar unii realiști au chestionat, într-adevăr, interpretarea modernității oferită de Williams. Raymond Geuss este, deloc surprinzător, date fiind înclinațiile și
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nu au transmis un mesaj suficient de clar, iată ce am vrut să spun prin intermediul lor: obiecția că moraliștii urmăresc depășirea sau dislocarea politicii democratice (a procedurilor democratice de decizie) este neconvingătoare pentru că se bazează pe cel puțin două presupoziții problematice, dacă nu chiar evident false. Prima este presupoziția că doar moraliștii - nu și realiștii - care propun politici, reguli sau idealuri de organizare socială pot fi suspectați de dorința de a "depăși" sau "disloca" politica democratică. A doua este presupoziția că
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
printre "obiectivele fundamentale ale politicii", în vreme ce al doilea și al treilea argument sunt demolate de falsitatea asumpției că toate principiile morale, inclusiv principiul libertății și egalității umane fundamentale, constituie sau pot constitui subiectul unui dezacord rezonabil generalizat și de caracterul problematic al premisei că filosofia politică poate să devină autonomă față de recursul la principii, valori și intuiții morale "pre-politice" sau a premisei că stilul de argumentare realist este unul eliberat de orice fel de recurs la astfel de principii, valori sau
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
atunci când discută problema accesului inegal la îngrijirea medicală, Geuss scrie ca un adept al suficientismului ca teorie a dreptății în distribuția acestor servicii (Geuss, Philosophy, pp.79-80). În afară de aceasta, ideea că exploatarea economică sau relațiile inegale de putere nu sunt problematice "în sine" (i.e., din punct de vedere moral), ci doar din punct de vedere instrumental, nu constituie deloc o modalitate fericită de blocare a argumentului lui Freeman. Țin să evidențiez, de asemenea, că, în cazul în care considerați astfel de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
care curba lui Gauss pune În evidență și un procent de semidocți care distorsionează cunoștințe, valori, concepte, măresc redundanța circulației ideilor și stăvilesc uneori cu ostentație progresul valorilor. In aceste condiții, cunoștințele adolescenților sunt din ce În ce mai diverse și mai complexe. Situațiile problematice sunt de fapt de numeroase tipuri și pun În evidență forme de flexibilitate ale memoriei care utilizează relațiile dintre scheme, imagini, simboluri și concepte, În condițiile În care se aplică În mod curent. Este suficient să reluăm, ca temă analitică
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
foarte greu să înțeleagă rolul limitelor, al regulilor și să țină cont de ele atunci când situația o va cere. De aceea, pentru foarte mulți dintre adulți, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil problemă. Neglijența parentală este și mai problematică. Acest stil se caracterizează prin utilizarea limitată, în mică măsură, atât a controlului, cât și a afecțiunii. Este cazul părinților centrați pe propriile interese, care ,,fugˮ de responsabilitățile parentale. Granița dintre subsistemul parental și cel al copilului este destul de permeabilă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
real; b. relevanța teoriei întemeiate pe date, ca disciplină științifică și ca bază pentru acțiunea socială; c. complexitatea și variabilitatea fenomenelor și acțiunii umane; d. credința că persoanele sunt actori care au un rol activ în găsirea răspunsurilor la situațiile problematice; e. realizarea actelor persoanelor au o bază rațională; f. înțelegerea acestor raționalități este definită și redefinită prin interacțiuni; g. sensibilitatea față de natura evenimentelor evolutive și explicabile; h. conștiința relațiilor dintre condiții (structuri), acțiuni (procese) și consecințe Studiile etnografice se înscriu
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
un solid punct de plecare cu care mențin "dialogul" deschis într-un capitol dedicat în special lor. Imaginarul medieval nu se bucură de numeroase abordări teoretice, de aceea celor existente - și ele aduse laolaltă dintr-un câmp mai larg al problematicilor specifice medievalității - li se adaugă în acest peisaj al ideilor câteva referitoare la fenomenul în sine, nu la o perioadă anume. Speculum mundi desemnează aici oglindirea lumii medievale în texte ale perioadei respective - deși studiul se putea extinde și către
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Ce înseamnă a rezolva o problemă? Rezolvarea problemelor de matematică reprezintă, în esență, rezolvarea unei situații problematice reale, pe care le putem întâlni în practică, în viață. În sens general, a rezolva o problemă înseamnă „a găsi o cale de a ocoli un obstacol, de a atinge un obiectiv care nu este direct accesibil.” 1 Mai simplu
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bordea Felicia () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92819]
-
concepe creativitatea ca un tip de comportament cu trăsături specifice, ce încearcă să surprindă, în mod special, determinările sale. Creativitatea nu e numai o trăsătură de personalitate, ci și o variabilă relațională, iar comportamentul creativ a fost studiat în raport cu situația problematică, nivelurile performanței și cu condițiile mediului în care se desfășoară acțiunea creativă. Principala limită a curentului behaviorist, în explicarea fenomenului creativității, este reducerea complexității fenomenului creativității la formarea legăturilor de tipul S-R, prin premierea răspunsurilor pozitive și sancționarea celor
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
mediul școlar și extrașcoloar. Aceasta implică: instituționalizarea unor noi structuri de organizare a perfecționării care oferă informații fundamentale, cu valoare metodologică superioară; elaborarea unor noi modele de discurs pedagogic, prin orientarea cunoștințelor, în vederea rezolvării unor probleme sau a unor situații problematice; redefinirea obiectivelor, reorganizarea structurilor care stimulează autoreflecția creativă, invățarea inovatoare și angajarea socială. bă Elaborarea unui model de educare a creativității care presupune valorificarea raportului funcțional între comportamentul creativ și flexibilitatea gândirii creatoare. că Proiectarea învățării creative presupune: clarificarea scopului
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Onofrei și O. Gârboveanu, care disting trei categorii de probe (pp. 75-76): 1) de tip “imaginativ - inventiv”, când li se cere copiilor să elaboreze o compunere având în centru un obiect extrem de simplu: o frunză, un nasture. 2) de tip “problematic” - elevii sunt solicitați să formuleze cât mai multe întrebări în legătură cu obiectele cunoscute: “piatră”, “foc”, “aer” ș.a. 3) de tip “combinat”, în care trebuie să realizeze mici compuneri pe marginea unor tablouri înfățișând diverse scene sau să formuleze morala ce se
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
jurații” sau „eșantionul panel” 5 - 7 persoane). Ceilalți pot fi zeci de persoane, care ascultă în tăcere, intervenind numai la mesajele scrise pe cartoane divers colorate. Periodic o persoană colectează mesajele „injectorul de mesaje”, pe care le clasează pe categorii problematice și la momentul oportun le prezintă panelului. Discuțiile sunt conduse de un „animator”, ele pot fi detaliate foarte mult, ele putând antrena auditoriul la soluționarea problemei. În final se va alege de către organizatorul reuniunii, în colaborarea cu panelul, ideile cele
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
în grup și consultațiile personale sunt benefice, expunerile și conferințele pot fi utile părinților dacă țin cont de nivelul cultural al acestora și de problemele cu care se confruntă. Ar trebui realizată o colaborare reală cu universitățile în vederea abordării acestei problematici de către experți în domeniul psihopedagogiei, sociologiei. Educarea părinților ar trebui să țină seama de instituțiile existente, pe o bază reală, de necesitățile specifice părinților din comunitatea respectivă. Conținuturile abordate ar putea varia de la probleme medicale, psihologice, sociale până la cele pedagogice
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Acest lucru duce la următoarele întrebări: sub ce condiții putem numi un obiect, un obiect de artă?; care sunt proprietățile artei? Răspunzând la acestea întrebări ne putem îndrepta spre o înțelegere completă a operei de artă, chiar dacă orice definiție este problematică deoarece opera de artă, prin natura sa, depășește mereu limitele unei definiții universale. Pentru a simplifica problematica definitorie a operei de artă, înțelegerea sa contemporană se face prin intermediul caracteristicilor instituționale, adică prin intermediul proprietățiilor relaționale ale operei de artă. După cum am
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca genuri. Pentru Ingarden straturile ontologice sunt: 1. Stratul sunetelor cuvintelor și al formațiilor fonetice ale ordinii înalte ce le determină; 2. Stratul unităților de înțeles; 3. Stratul variațiilor expresiilor schematizate; 4. Stratul obiectivităților reprezentate și vicisitudinile lor34. Singurul strat problematic este cel al ideii ce necesită o înțelegere a rolului pe care "ideea" îl joacă în cadrul existenței operei literare. Divizarea operei literare în strata vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literare. Dimensiunea fenomenologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
copilul - adultul) se propune modificarea utilității unui obiect. Știați că al dumneavoastră copil este atât de inventiv ? Comunicarea părinți - profesori Regulile cunoscute și acceptate, privind relația cu colectivul de părinți, sunt cele clasice, însă, multe dintre ele nu mai răspund problematicii reale, ajung să reprezinte doar niște sloganuri fără a putea fi corelate în practică. In comunicarea părinți -profesor pot interveni : - problemele de ascultare ; - lipsa conexiunii inverse ; - falsa conexiune inversă,rezistența la critică ; - subiectivitatea ;inadvertențele de limbaj ; - barierele culturale, etc. Problemele
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
nu mai sunt publicați, iar puterea - care controlează toate mijloacele de creație (editură presă, cinema etc) - inaugurează perioada arestărilor și a expulzărilor din rândul intelectualității creatoare, fapt care va deveni curent cu începere din 1933. Acum chiar și emigrarea devine problematică, iar în curând - imposibilă. De altfel, din 1921, toate cererile intelectualilor doritori să plece în străinătate sunt supuse autorizației Biroului politic și a poliției politice*, care începe să-și infiltreze informatorii în mediile culturale. Politica culturală a lui Stalin este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a societății, de a monopoliza în profitul ei exclusiv organizarea vieții sociale și de a-i confisca, prin chiar acest fapt, clasei muncitoare posibilitatea, teoretic recunoscută, de a-și scrie propria istorie. Dacă legătura dintre marxism și totalitarism* rămâne parțial problematică, cea care unește leninismul* și totalitarismul este indiscutabilă. Astăzi e acceptată ideea că marxismul revoluționar și-a cam trăit traiul. Chiar dacă el a inspirat experiențe și utilizări diverse, nu există niciuna care să fi rezistat erodării în timp și să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se produc, în cele din urmă, în beneficiul unei faze ultime în care clasa cea mai numeroasă - proletariatul - pune stăpânire pe putere și deschide astfel drumul unei societăți fără clase, comuniste. Să fie oare marxismul un înveliș științific al vechii problematici iudeo-creștine a celui ales care suferă și a cărui moarte - proletariatul dispare și el, o dată instaurat comunismul - oferă acces la viața adevărată? Afirmând că istoria are un sens și că sensul ei este cel al ajungerii într-o lume mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar un sistem „semi-competitiv”. O a treia interpretare, referitoare în special la Ungaria anilor 1960 și la evoluția Chinei, distinge în răspândirea unei societăți negustorești, ba chiar a unei economii domestice, indiciul unei renașteri a societății civile. Cu toate că inspirate de problematici diferite, primele două abordări pornesc de la o dublă necunoaștere. Ele ignoră faptul că o societate civilă presupune activitatea unor grupuri care dispun de o libertate de opinie și de mișcare și care văd această libertate recunoscută și garantată în cadrul unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care explică de ce Arendt îi reperează o aplicabilitate până la urmă parcimonioasă, rezervată unor perioade limitate ale regimului nazist și ale celui stalinist și excluzând, în schimb, celelalte varietăți de fascism și de comunism. Caracterul controversat al conceptului de totalitarism Două problematici trebuie amintite aici, cea a limitelor „principiului comparabilității” și cea a câmpului de aplicare a fenomenului totalitar. Chiar dacă susținătorii paradigmei totalitare au pus în evidență întotdeauna faptul că analogia nu înseamnă identitate, punerea în perspectivă a regimului hitlerist și a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]