2,781 matches
-
ale smereniei. Îl alungau pe Diavol prin post, rugăciune și cazne. De aceea Sfinților Pustiei și animalele le dădeau ascultare. S-a nevoit în pustie, alături de alți schimnici, Pafnutie. Se născuse în Alexandria, din părinți nobili și a studiat științe profane. Trăia în stricăciune ca toți păgânii, fierbea în cazanul desfătărilor amăgitoare, cum spunea el ucenicilor. Întâlnirea preotului Macrin l-a convins să renunțe la viața păcătoasă, să-și dea avutul săracilor și să plece în pustiu. Își amintea de multe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din prima jumătate a secolului al XVI-lea, unde, se spune, erau mai multe femei ușoare, vânzătoare de plăceri, decât călugărițe. Acțiunea personajelor se desfășoară în Veneția, în Roma și în Florența. Curtezanele marcau viața orășenilor, marcau existența clericilor și profanilor, nobililor și negustorilor, artiștilor. La primăriile orașelor se aflau registre cu numele celor mai frumoase și cultivate curtezane și tarifele la care își vindeau favorurile. Cele mai cunoscute precum: Teresa Salvanagola, Julia Lombardino, Bianca Gravello datorau luxul vieții unor șiruri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
așadar cu cea a hainelor confecționate fără risipă de material. Polisemia titlului secțiunii ține de o "pluriaccentuare" (Bahtin-Volochinov 1977: 44) care este un aspect al caracterului "plurilingvistic" (Bahtin 1982: 139) al cuvintelor într-un fel "străine". Sensurile religioase (intertextualitate evanghelică), profane și poetice (cotext al volumului) se combină aici într-o manieră lizibilă încă din titlul secțiunii. Sub un alt aspect, cele două versuri alese constituie un text pe care Éluard l-a considerat destul de important, din moment ce l-a reluat de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prin memoria vie a propriei sale scriituri, că sensul este instabil și adevărul problematic. Căutînd să construiască o epistemologie istorică și probabil materialistă a scriiturii literare, genetica literară smulge relația critică din ficțiunea suveranității sale și reinserează opera în logica profană a genezei sale. Dar acest gest, departe de a face caducă relația critică, îmbogățește textul cu o dimensiune care-i lipsea dureros: cea de a patra dimensiune, cea a timpului, în care sensul își reia în stăpînire propria istorie. (Monde
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Marte. Putem spune că Jocurile marțiale (dedicate lui Ares sau Marte) se pot transforma în jocuri olimpice, dacă presupun pace și competiție în spirit de fair play. Ideea de mister din spiritul olimpic a apărut o dată cu circumscrierea omului în zona profană. Practicarea unor adevăruri despre dreapta cale, înțelepciune, cunoașterea doctrinei, devin factori necesari în interiorul societății, uneori legate de revelație, de divinitate. Între caracteristicile principale ale religiei elementare, apare, de obicei, o adorare a marilor forțe cosmice, a vânturilor, a astrelor și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
indicând viitorul. Prima contribuție a sportului la crearea culturii se referă la apariția noțiunii de suflet (numit de către greci Psyché). Jocurile Olimpice trebuie raportate la finanțe, la reclame; reclama în sport se comportă ca un semn sacru, spre care converg sensurile profane ale acelora, ce intră în efectul repetițiilor, în muzicalitatea versurilor, în contextul imaginilor și într-o sintaxă cu dislocări, cu dialoguri relevante, în care se topesc toate semnele de alertă. Promoție, înseamnă că obții, cu mai puțini bani, mai multă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
în cea mai mare parte din oameni care nu știu muzică. Între cîntecele și melodiile pe care ei le ascultă și le repetă și sonatele sau simfoniile interpretate de marile orchestre este, fără îndoială, tot atîta diferență ca între ritmurile profanilor și măsura muzicienilor. Să presupunem că o persoană fără educație muzicală asistă la interpretarea unei opere complicate. Nu va reține nimic sau își va aminti numai acele arii făcute parcă să fie fredonate, mai asemănătoare cu cele deja cunoscute. De
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un pasaj dintr-o sonată pentru că poate fi fredonat, un muzician își va fixa atenția asupra unui cîntec de la o serbare țărănească pentru că poate să fie notat și să figureze ca temă într-o sonată sau într-o compoziție orchestrată. Profanul selectează melodia din sonată. Invers, muzicianul selectează cîntecul dintre celelalte sau, din cîntec, separă aria de versuri și chiar anumite măsuri din aceasta. Astfel detașată, dezgolită și sărăcită de o parte din substanța sa, aria va fi transferată în societatea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a mai trăit-o și că, împreună cu ceilalți, va reconstitui, pe lîngă comunitatea vizibilă, o gîndire și amintiri comune, exact aceleași care s-au format și s-au păstrat în epocile precedente în același loc. Desigur, chiar și în lumea profană, în ocupații fără vreo legătură cu religia, în contacte cu medii de-o cu totul altă natură, mulți credincioși se comportă pios, raportîndu-și, cît de mult pot, gîndurile și faptele la Dumnezeu. În cetățile antice, religia era omniprezentă, iar în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în lumea gîndurilor și a sentimentelor, ea trebuie să-și bazeze echilibrul pe materie și pe una sau mai multe porțiuni ale spațiului. Biserica nu este doar locul unde se adună credincioșii și incinta în care nu pătrund influențele mediilor profane. Mai întîi, prin aspectul său interior, ea se distinge de orice alt loc de reuniune, de celelalte sedii ale vieții colective. Distribuția și aranjarea zonelor sale răspund nevoilor cultului și se inspiră din tradițiile și gîndurile grupului religios. Fie că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și au hotărât să dea o nouă viață vechilor plantații. Așa se face că, din acel sol pietros, alb, a răsărit și O mie și una de pietre, dar și admirabilul Vin Paillé, adică vinul pai. Ceea ce, într-o înțelegere profană, ar putea să însemne vin făcut din paie. Ei bine, nu e deloc așa. Amabila noastră gazdă, și el fost elev al lui Henri, ne lămu- rește. Vin pai e, în fond, o metaforă. Cum se face el, și din
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
la Colțea se auzea glasul ascuțit a câtorva copii cari strigau în gălăgie pe: on, mislete, ucu: omu; pocoi, on, mislete, ucu: pomu. Băieții mai înaintați la învățătură, când voiau să-și zică ceva care să nu fie înțeles de profani, comunicau între dânșii astfel: az, iotă, lude, az, pocoi, râță, ucu, naș, est [= Ai la prune] și cellalt îi răspundea: naș, est, buche, az, tferdo, est, pocoi, on, pocoi, az [= Ne bate popa]. Cei de la bucoavnă râvneau la dânșii cum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înscris adoptarea alfabetului latin în programul ei de măsuri culturale. Proclamația de la Islaz „decretă științele ca și până acum în limba patriei și cultura și înflorirea acestei limbi după natura și după originea ei, cu literele sale, atât în cărțile profane, cât și în cele sacre, cum și introducerea literelor în toate cancelariile“. Înăbușirea revoluției n-a ucis și ideile ei, care vor continua să-și croiască drum în deceniul dintre ’48 și Unire. Eforia școlilor din țara Românească abordează problema ortografiei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
efluvii incantatorii din epoci păgâne stau la temelia poeziei lui Ion Alexandru) precum și numeroase alte curente a căror bună vecinătate și nu numai ea poate constitui o epocă literară"31. Aceste rânduri, care răspândeau un miros de tămâie în spațiul profan al presei marxist-leniniste, nu puteau fi tolerate nici chiar în anii relativei destinderi culturale. Fie cenzorii de la Direcția Presei nu sesizaseră inspirația creștină a rândurilor lui Leonid Dimov, fie, purtați și ei de valul deschiderii culturale a regimului, au trecut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
temeinic bazele societății comuniste, cel care participă cu toată energia la facerea lumii, începând cu Tipografia, de unde cuvintele noii scripturi emană, al cărui director devine după îndepărtarea lui Bazilescu. O parte din activitatea sa rămâne obscură, în sensul de invizibilă profanilor, dar nu mai puțin eficace, în contact cu zona de numinos a centrului politic, Partidul, de unde emană întreaga cunoaștere și putere. Ca și pe celălalt apostol, Matei, îl caracterizează tăria credinței, tenacitatea în atingerea scopului și modestia exprimată de către fiecare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și cel mai complex test pe care un membru de partid îl dă, pentru că invocă ceea ce este cel mai puțin controlabil, instinctele și afectele, acolo unde rațiunea de clasă trebuie să ofere soluția. Cel sau cea care își domină iubirea profană pentru un element dușmănos sau necreditabil politic câștigă pe terenul iubirii sacre pentru Partid, singura care validează o conștiință revoluționară și un caracter. Întâia iubire a Evei se îndreaptă către Matei, al cărui entuziasm tineresc, ale cărui bună dispoziție și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
structura și morfologia miturilor, simbolismul și riturile inițiatice, religiile arhaice etc.)- Astfel că, după Trăite..., au urmat cele două volume masive despre Yoga și Șamanism, și alte cărți, printre care: Le mythe de l' eternei retour, Le sacre et le profane, Aspect s du mythe etc. Catedra de Istoria religiilor de la Universitatea din Chicago, la care am fost chemat în toamna 1956, mi-a îngăduit să realizez, cu anumite modificări, proiectul pe care-1 între văzusem în acea noapte din septembrie 1940
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
scrisă din această perspectivă. Este deci, înainte de toate, o Istorie, nu o interpretare personală a diferitelor religii pe care le prezintă. Concepțiile sau interpretările mele personale în legătură cu structurile sacrului le-am expus în alte lucrări: cf. Le sacre' et le profane; Trăite d'histoire des religions; Images et symboles; La nostalgie des origines etc. Evident, aceste concepții au orientat înțelegerea diferitelor sisteme religioase pe care le-am cercetat, și justifică selecția "momentelor creatoare" pe care am decis să le prezint în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unica, dar importanta creație religioasă a lumii occidentale moderne. E vorba de etapa ultimă a desacralizării. Procesul prezintă un interes considerabil pentru savantul, specialist în istoria religiilor; el ilustrează, într-adevăr, camuflarea perfectă a "sacrului", mai precis, identificarea sa cu "profanul". În cincizeci de ani de studiu, am învățat multe lucruri de la maeștrii mei, de la colegii și de la studenții mei. Tuturor, dispăruți sau în viață, le păstrez cea mai sinceră recunoștință. Mulțumesc, de asemenea, dnei Michel Fromentoux, dlor Jean-Luc Benoziglio și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceasta era din cauza neputinței înțelegerii umane. Numai Dumnezeu cunoștea sensul și valoarea acestui gest care, pentru toți ceilalți, nu se distingea în nici un fel de o crimă. Avem aici de-a face cu un tip special de dialectică a sacrului: "profanul" nu numai că e transmutat în "sacru", păstrându-și structura sa dintâi (o piatră sacră nu încetează de a fi piatra), dar "sacralizarea" nu este sesizabilă de către inteligență: infanticidul nu este transformat într-un ritual vizând un anumit efect specific
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a doua distrugere a Templului și dispariția statului, să suporte toate încercările tragicei lui istorii. Și, tot astfel, meditând asupra exemplului lui Avraam, într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
planuri: cosmogonic, religios, metafizic. Prâjăpati, am văzut, creează lumea "încălzindu-se" prin tapas, și istovirea care a urmat e asimilabilă oboselii sexuale (§ 76). Pe planul ritului, topazul face posibilă "renașterea", i.e. trecerea din lumea aceasta în lumea zeilor, din sfera "profanului" în aceea a "sacrului", în plus, asceza fl ajută pe contemplativ să "coacă" misterele cunoașterii esoterice și îi relevă adevărurile adânci. (Agni îi acordă tapasvin-ului "căldura capului", dându-i clarviziune.) Asceza modifică radical modalitatea de a fi a practicantului, îi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de a se elibera de legăturile lui karman. Singurul scop demn de un înțelept este dobândirea eliberării, mokșa - un alt termen care, împreună cu echivalentele sale (mukti etc.), se numără printre cuvintele-cheie ale gândirii indiene. Deoarece orâce act (karman), religios ori profan, amplifică și perpetuează transmigrația (samsăra), eliberarea nu poate fi câștigată nici prin sacrificiu, nici prin legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de a trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată" în imediat, în "natural" și în cotidian. "Bucuria de a trăi" descoperită de greci nu este o plăcere de tip profan: ea revelează beatitudinea de a exista, de a participa - chiar la modul fugar - la spontaneitatea vieții și maiestatea lumii. Ca atâția alții de dinaintea lor și de după ei, grecii au învățat că cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
străină vederea lumii exterioare, pare să fie un bun observator al activității interioare, sufletești. Se sugerează astfel fie lipsa capacității de a vedea ceea ce este evident, fie, dimpotrivă, posibilitatea de a avea acces la sensuri ale universului care rămân inaccesibile profanilor. Sugestii asemănătoare se desprind și din alte metafore preferate, saltimbancul, heruvimul, șchioapa etc. Dramatizarea se realizează prin pauza discursivă în care se introduc explicații, se suspendă cronologia obișnuită, se produc lovituri de teatru, semnificația conturându-se prin răsturnări de situații
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]