5,828 matches
-
profeții biblici și În cazul „daimonion”-ului socratic, se pune În discuție conștiința morală. În primul caz, ea este exterioară persoanei umane, fiind expresia voinței autorității supreme de care omul depinde și care hotărăște acțiunile acestuia, cenzurându-le prin vocea profeților. În cel de-al doilea caz, ea este interioară persoanei umane, prin aceea că prezența divină sau zeul interior, care este daimonionul, exercită o acțiune de cenzură, oprind persoana să facă anumite lucruri. În ambele situații avem de-a face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prezenta În continuare aceste tipuri. aă Eroul este tipul salvatorului, personajul care incarnează valori sufletești și morale precum curajul, spiritul de conducător și abilitatea de mobilizare a maselor, cel care prin prezența și virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii că s-a abătut de la normele morale, divine și umane. Este simbolul cenzurii, pentru că prin gura profeților vorbește Însăși divinitatea - arhetipul suprem. Profeții apar În momentele de criză
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care prin prezența și virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii că s-a abătut de la normele morale, divine și umane. Este simbolul cenzurii, pentru că prin gura profeților vorbește Însăși divinitatea - arhetipul suprem. Profeții apar În momentele de criză ale cetății, pentru a avertiza asupra răului și a readuce lumea la starea de ordine de care s-a Îndepărtat. că Înțeleptul este un personaj aparte. El este cel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii că s-a abătut de la normele morale, divine și umane. Este simbolul cenzurii, pentru că prin gura profeților vorbește Însăși divinitatea - arhetipul suprem. Profeții apar În momentele de criză ale cetății, pentru a avertiza asupra răului și a readuce lumea la starea de ordine de care s-a Îndepărtat. că Înțeleptul este un personaj aparte. El este cel care gândește, cel ce construiește și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În seama jefuitorilor, Încercă să ajungă pe malul opus al râului. Nici nu ajunserăm bine pe la mijlocul apei, când i-am auzit pe tâlhari strigându-ne să ne Întoarcem și promițând că ne vor Înapoia bunurile. Se jurau cu toții pe numele Profetului cum că unul dintre ai lor era bolnav și că doreau să-l vindecăm. Crezând că avuseserăm de-a face cu faimoșii ageli, nu ne Încrezurăm prea mult În promisiunile lor, așa că am vâslit Înainte, către celălalt mal. Însă de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
astrologii i-au privit pe medici și aici cu suspiciune, inventând un proverb concludent: „Dacă astrologul face o greșeală, cerul o descoperă; dacă un medic o face, pământul o acoperă” (ibidem, p. 618). Ceea ce consună, În fond, cu calificarea de profet mincinos pe care o primește În 1935 acel Hakim din Merv de la Borges (În Istoria universală a infamiei). 14. Aceeași situație se Întâlnește În Persia Încă cu câteva secole mai Înainte: astrologii „publică almanahuri, diferite in-folio miniate care anunță epidemiile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
îndârjirea cu care el vrea să apere nenorocitele de paie se citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu vii să-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars poetica). Cele mai multe poeme au un subtitlu care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat, Plecarea), Din viziunile Profetului (Sara pe deal), Din „Antologia poeziei de dragoste”, Din tânguirile lui Abélard, Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel Bun (Sete), Scrisoarea lui Harap Alb către fata Împăratului Roș (Nu cerca). Deși procedeul pare ludic, se exprimă, grav și
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
de trăirea laică, poetul invocă revenirea la credință, jinduind o învestitură mesianică, pe care să i-o acorde Dumnezeu: „Rodește în mine fruct sonor Cuvântul”, pentru a hrăni pe cei flămânzi de nemurire, pentru a scrie „versete” maiestuoase ca pașii profeților, „covârșitoare mistere/ iluminând cuvinte” aducătoare de pace în suflete. Și după 1925 T. va publica versuri în periodice, încercând să transpună experiențe lăuntrice, revelații religioase într-o manieră cam confuză și bruscată de intensitatea arderilor spirituale, fiind unul din poeții
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
1970). Purtătorul numelui literar Urmuz (dat de Tudor Arghezi) a murit într-o noapte, sinucigându-se cu un foc de revolver, într-un chioșc din apropierea Bufetului de la Șosea. Premergător, potrivit caracterizării lui Eugen Ionescu, al „revoltei literare universale”, „unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului”, creator care, după Geo Bogza, „cel dintâi de aici și de aiurea [...] a făcut [...] din vârful peniței, ca de pe o trambulină [...], primul salt pe o planetă nouă, cu o altă atmosferă și
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană. În orice caz, Urmuz este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri, se dezagregă, absurdă ca și eroii autorului nostru. EUGEN IONESCU SCRIERI: Urmuz, îngr. Sașa Pană, București, 1930; Addenda, în G. Ciprian, Scrieri, II, pref.
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
sociologică a lui Dimitrie Gusti, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 1998; De la Nae Ionescu la Criterion, îngr. Marin Diaconu, București, 2003. Traduceri: Rainer Maria Rilke, Poeme, ed. bilingvă, București, 1991. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, I, 246-256; G. Călinescu, Marele profet, VR, 1933, 10; Belu Zilber, Feciorii lui Nae sau Tânăra generație, „Șantier”, 1934, 12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 802, Ist. lit. (1982), 886; E.M. Cioran, Lettre sur Mircea Vulcănescu, „Ethos” (Paris), 1973, caiet I; Vasile Vetișanu, Cuvânt necesar despre Mircea
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de lângă lacul Ladoga <ref id="81"> 81 ANRM, fond 297, inventar 5, dosar 35, f. 3.</ref>. Zeci de mii de oameni Își părăseau averea, casele, luând drumul lung și anevoios al pelerinajului la lăcașul unde continua să predice noul „profet”. Mulți dintre aceștia și-au pierdut viața pe Întinsurile nordului Rusiei. Amploarea mișcării a scăzut numai după judecarea și o nouă alungare a ieromonahului, de data aceasta la mănăstirea Solovki de pe o insulă din Marea Albă, unde nenorocitul călugăr, izolat
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
căruia vom reveni. Ceea ce este însă important îl reprezintă faptul că atât „nebunia”, cât și „alienația mintală” aveau și un nucleu de fascinație asupra societății. Nebunii erau în mod egal considerați nu numai niște persoane dezechilibrate, ci și niște „inspirați” (profeți, vizionari etc.). În cazul alienației mintale, teoria degenerescenței care încerca să le dea o explicație era compensată de teoria geniului, adesea reamintindu-se celebrul adagiu aristotelic: Nulum magnum ingenium sine mixtura dementia fuit. Medicalizarea nebuniei și constituirea psihiatriei ca disciplină
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar profetul - cel prin gura căruia Dumnezeu vorbea poporului. Din aceste considerente „vocea profeților” neliniștea, înfricoșa, obliga la supunere și ascultare, restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural și medical. Platon vorbește atât despre
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar profetul - cel prin gura căruia Dumnezeu vorbea poporului. Din aceste considerente „vocea profeților” neliniștea, înfricoșa, obliga la supunere și ascultare, restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural și medical. Platon vorbește atât despre „nebunia divină” considerată ca un „dar al zeilor”, dar și despre „nebunia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cea nouă o impresionează pe Kirke. Izbândind în acest dificil test (un rit de trecere), lui Ulise i se oferă un bonus excepțional: dreptul de a coborî în Hades și de a vedea soarta posthanatică a multor defuncți. Vorbește cu profetul Tiresias despre sufletele multor eroi. Află că sufletele iau, după moarte, forma caracterului moral, pierzând consistența somatică de altădată. Mulți dintre cei cu trupuri frumoase cândva, precum Ahile, au acum caractere urâte - și invers. Este o învățătură crucială - și Ulise
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care îl permite numai limba franceză: Tout homme et tout l’homme 13. La începutul secolului XXI constatăm că jocul de cuvinte al lui Fauré conține un imperativ paideutic categoric, o remarcă pentru toate timpurile omenești. Fauré a fost un profet pe care pedagogii moderni l-au lăudat, dar nu l-au înțeles. Iată de ce propunem în paginile următoare o examinare exhaustivă - diacronică și sincronică - a curriculumului. Teoria care urmează să se întemeieze pe această explorare va fi una antropologică, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și eficientismului, adică al unei religii care celebra știința, promova o eshatologie bazată pe prosperitate materială și dădea dovezi clare că este pe cale să edifice, cu ajutorul tehnologiilor, Edenul terestru. În anii ’60, oamenii de știință, savanții, cercetătorii etc. au înlocuit profeții, evangheliștii și apostolii. „Fructul cunoașterii” științifice dădea în pârg, în sfârșit, pentru prima oară de la alungarea lui Adam din Rai. Nimeni nu băga de seamă că perfecțiunea sa este doar aparentă și puțini își puneau problema dacă nu cumva infailibilitatea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și controlul informației la scară planetară. Dar controlul informației poate conduce la un „viitor rău”. Cei mai mulți cetățeni cred astăzi în mitul modern baconian conform căruia adevărata putere rezidă în stăpânirea informației. Obsesia multora este că informația - obținută de savanți (noii profeți) - a căzut în mâinile unor puteri „nevăzute” („invizibile”, adică „iluminate”) și este manipulată la scară planetară. Scopul ar fi instaurarea unui nou, mare și ultim totalitarism, de către o organizație satanică terestră. Unii exegeți ai acestor trăiri bizare le-au calificat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceeași concepție privind unele evenimente singulare: o tragedie umană de proporții trebuie să aibă o explicație de aceleași dimensiuni - sau, altfel spus, cu cât un eveniment este mai nefericit, cu atât mai mult el trebuie să fie opera „lor”. Spre deosebire de profeții apocalipsei, teoreticienii conspirațiilor mondiale își desfășoară amocul explicativ post factum. În contrast cu explicațiile raționale sau științifice, care lasă, de regulă, loc liber îndoielilor, accidentelor și unor rezultate contradictorii, chiar paradoxale, aceste teorii oferă demonstrații justificative ce exclud întâmplarea, variantele probabile și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1995; Estetica paradoxismului, București, 1995; ed. (The Aesthetics of Paradoxism), tr. Florentin Smarandache și Lucian Popescu, Râmnicu Vâlcea, 2002; Calul troian, München, 1996; Sibiu - album sentimental, Sibiu, 1998; Der steinerne Mensch, München, 1999; Editoriale, Aarhus (Danemarca), 2000; Nimeni nu-i profet în țara lui, ci în exil, București, 2000; Martin Frei - fascinația culorii, Sibiu, 2000; Convorbiri despre exil și literatură, București, 2001; Antichitatea mirabilă, München, 2002; Din perspectiva exilului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Eugen Uricaru, „Mihail Dragomirescu estetician”, ST, 1973, 4
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
jur / căzând atât cât drumul către stele / îmbracă forma cântecului pur”. Discursul mistic, sensibil acoperă o revenire la matcă și o coborâre în lume, cu chinurile și plăcerile ei: „Cam ce să mă mai doară ca să pot / rosti apocaliptic - ca profeții / că voi rămâne-același sacerdot / slujind mereu prin grajdurile vieții”. P. se dovedește un poet cantabil, performant, conservatorist în temă și ingenios manierist în formă: „M-am îmbrăcat în cântec mai târziu / am așteptat să mi se-nchege chipul / la fel
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
1955; Setea, București, 1958; Cuba, teritoriu liber al Americii, București, 1962; Columna, București, 1968; Mihai Viteazul, București, 1969; Moartea lui Ipu, București, 1970; Puterea și adevărul, București, 1973; Actorul și sălbaticii, București, 1975; Pe aici nu se trece, București, 1976; Profetul, aurul și ardelenii, București, 1976; Judecata, Iași, 1984; Passacaglia, București, 1989; Cutia de ghete, Ploiești, 1990; Cartea de la Gura Zlata, București, 1991; ed. (Râul uitării), f.l., 1994; Disciplina dezordinii, București, 1998; Cartierul Primăverii. Cap sau pajură, București, 1998; Râul visării
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]