2,861 matches
-
într-un conflict ireconciliabil. Arătam asemenea unui pugilist amator făcut K.O. de lovitura tehnică a unui profesionist și salvat de intervenția rapidă și salutară a arbitrului de colț oprind meciul dintre doi adversari inegali, prin gestul simbolic al aruncării prosopului peste rugii care mă trântiseră la pământ rânjind într-o satisfacție meschină. Acum ne îndreptam obosiți spre casă, călcând tot prin miriștea dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în continuare, de somnul lui, nu m-am clintit o vreme, apoi mi-am luat curaj, am coborât, m-am dus unde trebuia; pe coridor, m-am întâlnit cu Enescu, pornit energic tot într-acolo, tot în pijama, cu un prosop la gât, ca boxerii spre ring, volubil din mers: „Ai văzut că n-a fost nimic? Eu ce ți-am spus?”. Spre prânz, T. se trezi tăcut, mă lăsă în pace și se primeni cu atenție, după ce se bărbierise electric
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
printre pasagerii binevoitori până la indiferență, că nu-i nici o nenorocire; îmi închise, în fine, valiza forțând a doua încuietoare - validă! - și-mi arătă cum să țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce. Obs-ul nu mai încăpuse și - ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție manuscriselor, revistelor, ziarelor - mi-l fixă, îndoit în două, la pieptul pardesiului. La un moment dat șoferul strigă ceva care cuprindea rumînskoie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dedesubtul scârbei de mine, unei singure femei, cu cele mai nerușinate cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și l-am întrebat ce-i aia... Apoi îmi luă pulsul și am așteptat verdictul, privindu-i peste umărul lui pe ceilalți doi care stăteau în picioare, criticul făcându-mi semn cu arătătorul și ducându-l după aceea la fruntea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a spus să stea pe spate, să-l prindă soarele bine, că pe burtă a stat destul. Cu chiu, cu vai, Dănuț s-a întors cu fața-n sus și, pentru că nu mai putea de rușine, și-a pus un prosop pe cap. Măcar chipul să nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva mare lucru. Auzea cum trec oamenii pe lîngă cearșaful lui și îi venea să intre în pămînt. Mai mult, ca spre a se face de rîs pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bine, că pe burtă a stat destul. Cu chiu, cu vai, Dănuț s-a întors cu fața-n sus și, pentru că nu mai putea de rușine, și-a pus un prosop pe cap. Măcar chipul să nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva mare lucru. Auzea cum trec oamenii pe lîngă cearșaful lui și îi venea să intre în pămînt. Mai mult, ca spre a se face de rîs pînă la capăt, de la un timp încolo a simțit cum începe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care își revine la viață atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă, să lenevească, să viseze, să acționeze
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de parcă toate astea ar copleși-o și în clipa aceea se simțea ca o lebădă albă pe masa unui bucătar. Fuseseră pe rând la baie, dar mai întâi fusese ea. Se spălă cu mult săpun, apoi se șterse cu un prosop alb imaculat din lenjeria lui. Se cercetă într-o oglindă și părea o mașină abandonată după un accident, expusă privirilor curioase. Valentin procedase la fel. Când se privise în oglindă, observă că arăta mototolit și nici un fir de păr nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fugărită de un demon. Apucându-se de cel mai apropiat lucru din baie, se rezemă de chiuveta de sub oglindă, se privi în interior fără să se vadă, iar apoi intră sub duș. După ce se spălă, se șterse meticulos și aruncă prosopul pe jos la întâmplare, mormăind fel de fel de insulte la adresa prostiei pe care o făcuse, dar o făcuse. Regretul era de prisos. Se opri din nou în fața oglinzii, iar când se văzu se simți atât de vinovată încât oftă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
când se văzu se simți atât de vinovată încât oftă amar și trase aer în piept, mai mult ca de obicei și într-un fel neobișnuit. Când ieși din baie observă că Leon stătea exact în același loc. Aduse un prosop din baie, îl aruncă în fața lui și-i spuse: - Se pare că și tu ai nevoie de un prosop. - Mulțumesc, spuse el scurt, îngropându-și fața în țesătura flaușată și absorbantă. Își ținu câteva secunde fața ascunsă în prosop după
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de obicei și într-un fel neobișnuit. Când ieși din baie observă că Leon stătea exact în același loc. Aduse un prosop din baie, îl aruncă în fața lui și-i spuse: - Se pare că și tu ai nevoie de un prosop. - Mulțumesc, spuse el scurt, îngropându-și fața în țesătura flaușată și absorbantă. Își ținu câteva secunde fața ascunsă în prosop după care alintă prosopul ca un copil, trecându-l apoi repede peste față înainte de a se spăla. Când blondul se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un prosop din baie, îl aruncă în fața lui și-i spuse: - Se pare că și tu ai nevoie de un prosop. - Mulțumesc, spuse el scurt, îngropându-și fața în țesătura flaușată și absorbantă. Își ținu câteva secunde fața ascunsă în prosop după care alintă prosopul ca un copil, trecându-l apoi repede peste față înainte de a se spăla. Când blondul se întoarse în cameră, zise: - Îmi cer scuze pentru cele întâmplate. Dorințele noastre sunt de vină. Ele vin și pleacă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl aruncă în fața lui și-i spuse: - Se pare că și tu ai nevoie de un prosop. - Mulțumesc, spuse el scurt, îngropându-și fața în țesătura flaușată și absorbantă. Își ținu câteva secunde fața ascunsă în prosop după care alintă prosopul ca un copil, trecându-l apoi repede peste față înainte de a se spăla. Când blondul se întoarse în cameră, zise: - Îmi cer scuze pentru cele întâmplate. Dorințele noastre sunt de vină. Ele vin și pleacă de obicei cu sau fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fior de repulsie pentru ceea ce făcuse. Era mai mult ca sigură că acest sentiment și tot haosul din ea, erau doar în mintea ei. El nu-și dădea seama de nimic. Când se uită la el îl văzuse tot cu prosopul în mâini, ștergându-și părul blond și ciufulit. În acel moment aruncă prosopul, iar cu degetele lui destul de insensibile, vru s-o tragă pe Carlina spre el în timp ce un fulger era aproape de ei, urmat de un tunet puternic ca o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sentiment și tot haosul din ea, erau doar în mintea ei. El nu-și dădea seama de nimic. Când se uită la el îl văzuse tot cu prosopul în mâini, ștergându-și părul blond și ciufulit. În acel moment aruncă prosopul, iar cu degetele lui destul de insensibile, vru s-o tragă pe Carlina spre el în timp ce un fulger era aproape de ei, urmat de un tunet puternic ca o explozie. Pentru o clipă Carlina se speriase atât de tare încât își pierdu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față, aranjîndu-mi părul încă jilav cu pieptenele Liviei. Gata, iubito! strig, ieșind din baie. Cînd crede că sînt gata îmbrăcat, mă strigă: Te rog! Vino să ne bem cafeaua, că după băutura de-aseară... Dacă-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
închisă Bistrița cu barajul de la Bicaz, a plecat un timp prin țară, muncind la săpat șanțuri, apoi s-a angajat la Valea Brândușelor. Cu căldura ce facem? mă întreabă Pintilaș, care umblă tot timpul cu bluza salopetei descheiată și cu prosopul după gît. Ventilatorul acela se tot montează de trei ani, zice altul. Vorbesc din nou cu tovarășul inginer Marinescu, îi asigur eu. Mai bine cu Don Șef, zice Pintilaș. Lui tov Marinescu i-am spus și noi de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
măruntă lovește cu putere din toate părțile, așa că trebuie să bag formularele în sîn și să grăbesc pasul. Intru în secție prin capătul dinspre poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec îndelung cu prosopul pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt rece. Iau din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîzînd. Mă întorc și răsucesc cheia, descuind ușa. O clipă, te rog! murmură doamna Cristina. Intră în baie, o zăresc prin ușa întredeschisă cum deschide apa rece, se spală de cîteva ori pe ochi, se șterge în fugă cu un prosop, își aruncă privirea în oglindă să se convingă că nu-i prea răvășită, apoi iese, parcă mai înviorată. Să te conduc pînă la lift, îmi spune, apoi deschide ușa, iese și se întoarce spre mine, rîzînd ușor: M-am spălat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plîngă după vacă și ea rîdea, ducîndu-și degetul la bărbie; cine să fi văzut în țărăncuța aceea pe doamna de acum?!... Știi că te-am visat ast-noapte? o întreb. Doamna profesoară mă pălmuise, iar tu mi-ai dat un prosop să mă șterg... Farmacista rîde. Rîde fericită: Asta înseamnă că ne-am gîndit unul la celălalt. Îmi spui unde o pot găsi? întreb eu în timp ce ea mai rîde. Nu-i nevoie, Mihai, îmi răspunde farmacista, oprindu-se din rîs. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
garoafă vestejită. Sticla de vodcă o arunc în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și pe față, mă șterg cu prosopul și observ în oglindă că m-am mai înviorat. Ar trebui să iau de jos scrisorile și să le citesc, dar nu pot să mă aplec, așa de tare au început să mă doară mușchii coapsei. Iau din cutia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este, mult fericit că ai plecat la Paris. Așa bun, așa bun! Spui la ea noi mult ghindit, mult, draga“. Și în timpul acesta, lumina focului, sfârâitul uleiului de floarea soarelui, și eu mâncam clătite cu sirop de vișine, cu un prosop pus peste rochie de Muedin, care mă îmbia: „La noi așa e bine, pus șervet“. Mașalah! Astăzi când vorbiam cu M. Rosetti, așa de but en blanc: „Am primit o carte poștală de la Georges“. Am înlănțuit conversația natural, dând și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
puțin. În privința cartofilor, după ce îi tai, îi pui pe o sită să se scurgă apa și apoi îi pui în untură fierbinte; ei se prăjesc greu; aibi răbdare. Ai grije de tine, de lucrurile tale. Dacă e posibil, nu întrebuința prosoapele de olandă. Ține-ți socoteală de lucruri. Sunt bucuroasă că știi să te ajuți singură. E târziu, aproape 11, la tine acolo e 9. Aici e frig și plouă; nu am mai scris în pat, era aproape ininteligibil. Spune mulțumirile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zic, terifiată. O să stau cu tine în permanență, Suze. Îi iau mâinile și i le țin strâns. O să facem asta împreună. — Știi ceva despre naștere? — Ăă... da, mint. Tone! — Ca, de pildă? — Ca, de pildă... ăă... că ai nevoie de prosoape fierbinți... și... Brusc, zăresc un colț dintr-o cutie cu lapte pentru bebeluși ieșind din sacoșă... și că mulți copii au nevoie de injecție cu vitamina K, imediat după naștere. Suze mă privește, impresionată. — Uau. De unde știi asta? — Mai știm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
E o zi însorită și caldă. Lumea se vântură încoace și-ncolo în tricou și șort, făcând lucruri normale cum ar fi să închirieze trăsuri trase de cai și să arunce cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de nerecunoscut, tapat à la „Frumoasa din pădurea adormită“ și cu fața tencuită cu un strat de machiaj gros de un deget, mă plimb încoace și-ncolo cu pantofii de satin cu tocul cel mai înalt pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]