8,957 matches
-
cea de-a 15-a ediție a Târgului de Carte, numit în cehă SvĆt knihy (adică Lumea cărții). La standul editurilor din România, plin de cărți frumoase și mereu înconjurat de vizitatori, s-au prezentat pe rând poetul Dan Sociu, prozatorul Mihai Sin și romancierul Dumitru Țepeneag. În prezența scriitorului român de la Paris a avut loc lansarea romanului său Hotel Europa, a cărui versiune în limba cehă se datorează tânărului traducător Tomás Va�ut, absolvent al Secției de limba și literatura
Dumitru Țepeneag: „E nevoie de Europa unită, fie și cu toate dezavantajele ei“ by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/7250_a_8575]
-
ca unele scrieri ale lui Platon, Dererum natura a lui Lucretiu, multe texte din Copernic, Galileo Galilei și Kepler aparțin în egală măsură științei și literaturii. Un mare scriitor italian contemporan, Italo Calvino, îl considera pe Galilei cel mai important prozator al Italiei (Dante fiind într-o altă categorie). în secolul al XIX-lea, apariția geometriilor neeuclidiene a avut un puternic impact asupra literaturii și artei; a se vedea, de exemplu, viziunile celei de a patra dimensiuni în Frații Karamazov de
Plus sau minus poezie by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/7274_a_8599]
-
Mihai Zamfir Între marii memorialiști romantici din a doua jumătate a secolului, George Sion este cel mai puțin educat și cel mai naiv; el încheie seria prozatorilor care, după Unire, atunci cînd modernizarea României se înfăptuia în ritm susținut, au simțit nevoia să arunce o privire asupra trecutului ce se destrăma rapid și să valorifice latențele lui sociale și estetice. Impulsul care a condus la scrierea masivului
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
versurile din poezia Portretul, pe care, în actul al doilea din O noapte furtunoasă, Veta le cîntă emoționată gîndindu-se la iubitul ei, Chiriac. (Simplitatea extremă și cantabilitatea micilor romanțe ale lui Sion făcuseră din poet o figură populară). Talentul de prozator al autorului - unicul important - izbucnește puternic și neverosimil de tîrziu, după vîrsta de 60 de ani, așa cum se întîmplase și cu Ion Ghica. Dar asemănările se opresc aici. Spre deosebire de "prințul Ghica", scriitorul cu care Sion manifestă cele mai evidente afinități
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
mai multor episoade ciudate și neașteptate, resorturile acestei arte încep să se dezvăluie: autorul - dincolo de aparențele unei acțiuni banale - nu face altceva decît să pîndească și să descopere, în realitatea de zi cu zi, ceea ce am putea numi "ficțiunile latente"; prozatorul nu povestește la întîmplare; el încearcă să decupeze din realitate episoadele care seamănă a literatură, înrămînd fragmente de realitate autentice, dar care, izolate, se transformă chiar în literatură. Fiind atent mai ales la scenele neverosimile, pitorești sau exotice pe care
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
autorul nu avea cum s-o fi cunoscut direct) și cea din Emaciparea țiganilor, bucată unde naratorul apare el însuși drept erou. Pornit pe panta acestei ciudate experiențe, aceea de "a vedea realitatea ca pe o narațiune literară", paleta mijloacelor prozatorului se dovedește destul de largă, pe măsura variatelor sale lecturi. Revăzîndu-și viața ca pe un roman, memorialistul descoperă în ea o patetică istorie de dragoste adolescentină, iubirea pentru țiganca Anica (Din copilărie); urmează romanțul sentimental, construit după rigorile speciei, al întîlnirii
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Revoluția de la 1848 din Moldova", dar care, după citirea episodului Din anul 1848, capătă culori cu totul particulare. Sion însuși, participant decis și entuziast la revolta împotriva domnitorului Mihai Sturdza, ne oferă - fără voia lui și condus doar de instinctul prozatorului - o imagine a evenimentelor infinit mai veridică, probabil, decît cea vehiculată prin istoria oficială. Întreaga mișcare de la Iași pare a fi fost o uriașă comedie. Executată exclusiv de boierime, de tinerii din înalta aritstocrație cu studii în străinătate, ea a
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
scările Rîpei Galbene și avea drept capăt vagonul unui tren rapid, ce pleca din Iași la o oră destul de matinală". Iar în trenul rapid e Noimann - noima și nălucirea romanului. între poeți, Nichita Danilov se ia foarte în serios ca prozator; și trebuie luat în serios pentru că, deja, Nevasta lui Hans, Mașa și Extraterestrul, Tălpi. Șotronul și Locomotiva Noimann reprezintă un capitol important al prozei noastre contemporane.
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile romantice. Macedonski transpune în proză tot ceea ce i se părea a fi prea intim ori prea banal pentru a face obiectul poeziei; dar talentul său prozastic incontestabil l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta de 20 de ani, sejururile italiene i-au prilejuit reportaje naive, pline de peisaje în genul lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un neverosimil absolut, moștenire directă a atmosferei Nicu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
în proză, scris fără îndoială sub imboldul experimentelor franceze similare). Încă de la primele proze publicate, observăm însă un fapt neașteptat și simptomatic: nuvelele și portretele lui Macedonski evocau, cu imensă nostalgie, o lume arhaică pe cale de dispariție. Atunci cînd devenea prozator, promotorul modernismului se transforma în tradiționalist, într-un laudator temporis acti. Urmașul aristocraților sărăciți se delecta pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
răsuciți descind direct din tablourile contemporanului său Van Gogh. Verbele utilizate, toate la prezent, scot peisajul din fluxul temporal oferindu-i o imobilitate plastică. Cu totul altă atmosferă degajă "marina" impresionistă aflată în centrul nuvelei O noapte în Sulina. Aici prozatorul operează cu tușe succesive, delicate, dovedind că tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo ce neîncetat se posomora. Trandafirii muriră în cer și pe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Secera de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile romantice. Macedonski transpune în proză tot ceea ce i se părea a fi prea intim ori prea banal pentru a face obiectul poeziei; dar talentul său prozastic incontestabil l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta de 20 de ani, sejururile italiene i-au prilejuit reportaje naive, pline de peisaje în genul lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un neverosimil absolut, moștenire directă a atmosferei Nicu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
în proză, scris fără îndoială sub imboldul experimentelor franceze similare). încă de la primele proze publicate, observăm însă un fapt neașteptat și simptomatic: nuvelele și portretele lui Macedonski evocau, cu imensă nostalgie, o lume arhaică pe cale de dispariție. Atunci cînd devenea prozator, promotorul modernismului se transforma în tradiționalist, într-un laudator temporis acti. Urmașul aristocraților sărăciți se delecta pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
răsuciți descind direct din tablourile contemporanului său Van Gogh. Verbele utilizate, toate la prezent, scot peisajul din fluxul temporal oferindu-i o imobilitate plastică. Cu totul altă atmosferă degajă "marina" impresionistă aflată în centrul nuvelei O noapte în Sulina. Aici prozatorul operează cu tușe succesive, delicate, dovedind că tehnica din poezia Pe balta clară putea fi transpusă și în proză: "ș...ț valurile se catifelau cu întunecările liliachii ale unui indigo ce neîncetat se posomora. Trandafirii muriră în cer și pe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Secera de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
sub semnul acestei fraze din Ŕ rebours pare a se situa proza macedonskiană "artistă". Prima bucată de acest fel datează din 1881 - Palatul fermecat, o încîntătoare colecție de obiecte ciudate, degajînd ideea de lux și de artificiu extrem. Pînă tîrziu, prozatorul se va amuza imaginînd colecții de obiecte pitorești, grupări metonimice de piese banale sau rare care formează ansambluri muzeale; este latura ornamental-academică a simbolismului macedonskian. Dacă la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
să-l urce pe scenele pariziene. Din păcate, aceste aspirații au eșuat. Le calvaire de feu, interesant doar ca experiment, nu reușește să exprime exasperarea simțurilor, așa cum dorise autorul lui: într-un limbaj rebarbativ și analitic, înțesat de neologisme tehnice, prozatorul se ocupă, pe 150 de pagini, cu descrierea senzațiilor preponderent erotice încercate de cei doi eroi ai săi, un cuplu de adolescenți izolați pe o insulă pustie. Rezultatul e mai degrabă hilar. Ce-i drept, varianta românească a aceluiași text
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pe autorul Rondelurilor alături de Eminescu ar fi însemant, pînă de curînd, o blasfemie; marele talent se conturează însă mai exact în apropierea geniului. Dacă diferența de nivel între cei doi rămîne indiscutabilă, tipologia lor creatoare este comună - mari poeți, mari prozatori, dramaturgi interesanți, jurnaliști de vocație. Macedonski a înceercat să construiască și o teorie literară proprie pentru a explica publicului literatura pe care el însuși o scria. Notațiile eminesciene risipite pe marginea cărților, glosele dezordonate ale lui Eminescu despre fenomenul literar
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
la plecare, om de cultură al lumii, la sosire. Georgeta Adam inventariază stările lirice feminine, de la aer, la zbor. Nicolae Scurtu, la rubrica Restituiri, aduce completări biografiei lui MHS (și el distins colaborator al Litere-lor), analizînd un schimb epistolar al prozatorului cu poeta Victoria Ana Tăușan. La rîndu-i, Iordan Datcu descoperă un Radu Petrescu inedit, publicînd două cărți poștale trimise redactoarei de la Editura pentru Literatură, și apoi de la Editura Eminescu, Ioana Andreescu. Despre cărți, și despre prieteni. Școala de la Târgoviște revine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
trecerea timpului devine tot mai bună. Fiecare nouă ediție a cărților sale (și, Slavă Domnului, opera sa are parte de reeditări în condiții grafice tot mai luxoase) relevă noi calități, adaugă unghiuri inedite de abordare a scrisului acestui foarte solid prozator. După debutul său editorial cu Sonata pentru acordeon (Albatros, 1993) și mai ales după megasuccesul unei cărți al cărei titlu se încadra perfect în climatul excentric ai primilor ani postcomuniști, Amantul colivăresei (Nemira, 1996), Radu Aldulescu și-a câștigat repede
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
puțini - chiar și dintre criticii literari - mai au ochi pentru a analiza textura epică și a-i pune în evidență complexitatea. Romanul Proorocii Ierusalimului a ajuns deja la ediția a III-a. Aceasta demonstrează popularitatea pe care o are astăzi prozatorul Radu Aldulescu, dar și ceea ce spuneam la începutul acestui comentariu că, odată cu trecerea timpului, valoarea romanelor care îi poartă semnătura crește. În mod paradoxal, deși nu a adus modificări textului din edițiile anterioare, romanul este perceput astăzi ca mai actual
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
microscop textura epică a lui Radu Aldulescu se dovedește a fi foarte complicată, romanele sale sunt pe deplin inteligibile și chiar se citesc cu sufletul la gură. Cu fiecare nouă carte a sa, Radu Aldulescu demonstrează că este unul dintre prozatorii de primă mână ai literaturii române de după căderea comunismului.
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
e întotdeauna împărtășită.) Culoarea preferată: Albul din tabloul "Femeie cu balanță" de Vermeer. (Proust: Frumusețea nu se află în culori, ci în armonia lor.) Floarea preferată: Florile de câmp. (Proust: A ei, și apoi, toate.) Pasărea preferată: Pescărușul. (Proust: Rândunica). Prozatorii mei preferați: Faulkner, Stendhal, Proust, Virginia Woolf. (Proust: Astăzi Anatole Framce și Pierre Loti.) Poeții mei preferați: Shakespeare, Rimbaud. (Proust: Baudelaire și Alfred de Vigny.) Eroul meu preferat: D'Artagnan, Corto Maltese. (Proust: Hamlet.) Eroina mea preferată: Doamna de Bovary
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
Răfuieli, aceasta este faptul că autorul a vrut să demonstreze prea multe într-o singură carte. Cu siguranță, mai multă simplitate nu ar fi avut cum să strice acestui altminteri cât se poate de interesant roman. Constantin Stoiciu este un prozator plin de calități a cărui revenire în literatura română trebuie salutată.
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]